Vor lua petrolul și gazele. Adevăratul motiv al atacului SUA asupra Iranului

Ekaterina VOLKOVIȚKAIA

Statele Unite intenționează să confiște petrolul iranian „după scenariul Venezuelei” și să controleze insula Khark, traversată de aproape 95% din exporturile de „aur negru” ale Iranului, a anunțat președintele SUA, Donald Trump, informează AiF.ru.

Potrivit liderului de la Casa Albă, soldații americani ar fi trebuit „să rămână o perioadă de timp” pe respectiva insulă. Trump a adăugat că armata iraniană nu dispune de suficiente forțe pentru a apăra această insulă, deoarece de la începutul războiului purtat de SUA și Israel în Orientul Mijlociu, forțele armate americane au bombardat 13.000 de ținte.

În prezent, pe teritoriul Iranului se află nu mai puțin de 13% din rezervele mondiale de „aur negru”, adică peste 208,6 miliarde de barili. După acest indicator, Republica Islamică se află în top-3, unde primul loc este ocupat de Venezuela, urmată, pe doi, de Arabia Saudită. Cele mai mari zăcăminte petroliere sunt concentrate în sud-vestul Iranului, în Golful Persic și în zona Mării Caspice. Conform datelor OPEC, în februarie anul curent, Teheranul producea zilnic aproape 3,2 milioane de barili de petrol brut, cei mai mari importatori fiind considerați China, India, Turcia și țările asiatice.

„Dacă SUA vor obține acces la resursele petroliere ale Iranului (iar rezervele Venezuelei se află deja, în mare parte, sub controlul Statelor Unite), prețurile mondiale vor urca drastic”, consideră Ekaterina Petuhova, conferențiar universitar la Catedra piețelor sectoriale a Facultății de Economie și Afaceri a Universității Financiare de pe lângă Guvernul Federației Ruse, într-un interviu pentru aif.ru.

„Pe de altă parte, dacă Venezuela va continua să extragă și vor fi făcute, foarte important, investiții în acest sector, pe piață se va crea un surplus de ofertă și, foarte posibil, va reduce prețurile la «aurul negru» până la valori mai obișnuite. În același timp, SUA nu vor putea dicta aceste prețuri, deoarece pe piața mondială continuă să activeze OPEC+, care va încerca să mențină prețurile într-un coridor confortabil, pentru a nu-și submina propria producție și pentru a nu permite Rusiei să câștige din petrol. Iar petrolul rusesc, reamintesc, se vinde în continuare cu discount, și nu este exclus ca Beijingul, ca unul dintre cei mai mari importatori de petrol iranian, să considere Rusia un furnizor mai stabil”, a apreciat Petuhova.

Expertul a amintit că, printre altele, Iranul ocupă locul doi mondial la rezervele de gaze, cu peste 29,6 trilioane de metri cubi, adică aproximativ 16% din rezervele dovedite la nivel global. Mai mult „combustibil albastru” are doar Rusia. Dar și pe acest segment lucrurile sunt complicate de faptul că infrastructura de gaze a Iranului este puternic uzată, iar dezvoltarea zăcământului South Pars — partea nordică a celui mai mare zăcământ de gaze din lume (North/South Pars) — necesită investiții considerabile, subliniază Petuhova. Republica Islamică nu este în stare să ajungă singură la o creștere a producției. Un aspect pe care l-au înțeles de mult țările occidentale, care încă de la începutul anilor 2000 au dezvoltat proiectul gazoductului Nabucco, ce urma să facă legătura între South Pars cu Austria și Germania, ocolind Rusia. În cazul în care companiile americane vor obține acces la zăcămintele de gaze din Iran, acest lucru ar putea schimba semnificativ echilibrul de forțe pe piața globală. Având în vedere mai ales faptul că emiratul Qatar, ce deține partea nordică a aceluiași zăcământ, se află de facto sub protectoratul Statelor Unite.

„Vedem însă că Rusia își consolidează pozițiile în domeniul gazelor prin conducte și al gazului natural lichefiat (GNL)”, adaugă Petuhova. „Aici poate fi menționat gazoductul «Forța Siberiei 2», pentru care Moscova și Beijingul au semnat un memorandum în septembrie, precum și interesul pentru resursele rusești din partea Thailandei și Filipinelor.”