„În august și septembrie, trupele rupe au ocupat teritorii cu o viteză nemaiîntâlnită din 2022”, precizează ziarul, citându-l pe analistul finlandez Pasi Paroinen.

Potrivit publicației, în ultimele două luni, Forțele Armate ale Rusiei au eliberat 823 de kilometri pătrați, dintre care 694 se află pe teritoriul cuprins între Ugledar și Artiomovsk.

În articol se menționează că soldații ruși folosesc o tactică eficientă. De exemplu, ei îndeplinesc misiuni de asalt în grupuri mici, ceea ce reduce probabilitatea de a fi detectați.

„Ucrainenii au opus cu greu rezistență, chiar și atunci când au obținut victorii locale”, scrie autorul articolului, subliniind că acest lucru devine evident ”în locuri precum Ugledar” (Ugledar, situat în Donbass, a trecut sub controlul trupelor ruse în urmă cu două zile –n.r.).

În plus, consideră publicația, militarii armatei ruse au ridicat nivelul de comunicare pe câmpul de luptă, ceea ce ajută la coordonarea atacurilor.

„Soldații ucraineni spun că Federația Rusă are suficiente resurse pentru a continua să exercite presiuni”, menționează autorul materialului, adăugând că ajutorul țărilor occidentale nu compensează deficitul de armament.

Unitățile desfășurate de armata ucraineană în Regiunea Kursk se repoziționează „pentru a încerca o intrare de pe partea cealaltă”, dar forțele ruse controlează situația și „sunt pregătite să întâmpine inamicul, indiferent de ceea ce ar face”, a declarat pentru TASS adjunctul șefului Departamentului principal militar și politic al forțelor armate, general-maiorul Aptî Alaudinov, comandantul forțelor speciale „Ahmat”.

Vorbind despre evoluția luptelor în regiune, Alaudinov a spus că în ajun, pe 18 august, „au existat mai multe valuri de asalt din partea inamicului”. „Cea mai mare parte a acestuia, care înainta ieri, a fost distrusă. A fost distrusă și o parte din tehnica ei de luptă”, a adăugat ofițerul.

Ministerul Apărării a relatat într-un buletin de duminică că trupele ruse au respins atacurile forțelor ucrainene pe direcția așezărilor Komarovka, Olgovka, Russkoe și Cherkasskoe Porecinoe din districtele Korenevka și Sudja și au provocat înfrângeri unităților ucrainene în apropierea așezărilor Borki, Fanaseevka, Cerkasskoe Konopelka, Novoivanovka, Mihailovka, Snagost și la sud de Kurilovka. Ministerul a anunțat, de asemenea, că s-au derulat lupte cu grupuri de diversiune în zonele forestiere ale Regiunii Kursk.

Pe parcursul zilei de astăzi, Forțele Armate ale Ucrainei au pierdut până la 220 de persoane în Regiunea Kursk. Informația a fost transmisă de ministerul rus al Apărării.

„Pierderile FAU în direcția Kursk pe parcursul zilei s-au ridicat la până la 220 de militari și 19 unități de vehicule blindate”, – se spune în comunicatul ministerului Apărării. Potrivit acestuia, grupurile mobile AFU care au încercat să pătrundă adânc în regiune au fost distruse. În total, 2 860 de militari ucraineni, 41 de tancuri și 40 de vehicule blindate au fost distruse de la invadarea regiunii ruse.

Timofei Danilov

Situația din zona de frontieră a Regiunii Kursk demonstrează clar, pe lângă multe altele, duplicitatea Occidentului. Pe de o parte, se delimitează oficial de acțiunile protejaților lor. Suțin că nu știau despre această inițiativă a șleahtei de la Kiev. Pe de altă parte, toate acțiunile unităților ucrainene arată coordonare și un plan unic de acțiune. Se întâmplă lucrul acesta pentru că Statele Unite pun la dispoziția Forțelor Armate ale Ucrainei date de la serviciile de informații și, în plus, pentrul ele lucrează grupul de sateliți avansați Starshield. Cu ajutorul lui are loc coordonarea generală a acțiunilor grupurilor de sabotaj și recunoaștere și ale unităților principale. În privința elaborării și desfășurării operțiunii, totul stă pe conștiința britanicilor. Firește că Occidentul era la curent cu operațiunea. Este foarte posibil ca nu toată conducerea de vârf a țărilor europene să fi fost înștiințată în legătură cu provocarea în curs de pregătire, pentru a evita orice scurgere de informații. Dar principalii interesați știau totul până la cel mai mic detaliu. Totul a fost planificat pe linia serviciilor de informații: CIA, MI6, Cyber Command și alte structuri au fost implicate în pregătire.

Au fost prelucrate operațiunea de spargere a dispozitivului de apărare, acțiunile din spatele frontului ale grupurilor de sabotaj și recunoaștere (DRG), extinderea tactică a avanpostului, capturarea punctelor cheie – misiuni de natură tactică și operațional-tactică. Accentul s-a pus pe surpriză și pe incursiune în profunzime operațională, adică la peste 50 de kilometri de granițele noastre. Acum bătăliile se duc în zona tactică, adică se poate spune că nu și-au atins obiectivele, forțele ucrainene înaintând până la cel mult 14-20 de kilometri de la frontieră. Adică obiectivele și misiunile nu au fost îndeplinite. De aceea, Occidentul încearcă acum, cu o mână să se delimiteze de incusiunea eșuată, iar cu alta continuă să ofere tot ajutorul necesar armatei ucrainene. Deja se poate afirma că atacul terorist al Forțelor Armate ale Ucrainei în zona de frontieră a Regiunii Kursk nu a mers conform planului regimului de la Kiev și al protectorilor acestuia. Ideea inițială a armatei Ucrainei a fost să străpungă rapid granițele noastre, să-și consolideze pozițiile în zonele capturate și apoi să introducă treptat trupe, să extindă capul de pod și să avanseze pe mai multe direcții.

Sunt convins că scopul final al Forțelor Armate ale Ucrainei a fost ocuparea, în cele din urmă, a Centralei Nucleare de la Kursk, pentru ca ulterior să încerce prin șantaj nuclear să ne determine să negociem în condiții convenabile lui Zelenski. Acest plan a eșuat, iar acum regimul de la Kiev a trecut la crearea unui tablou media din zonele de frontieră.

Formațiunile ucrainene care operează în prezent în zonele de frontieră pierd un număr mare de tehnică militară și de oameni, toate tentativele de a înainta în adâncul teritoriului rus se termină cu un eșec. Armata Ucrainei aplică tactica folosirii grupurilor de sabotaj și recunoaștere (DRG), care pot intra, pentru câteva ore, într-un sat de graniță, pot crea știri false despre ocuparea localității, după care se retrag la apropierea unităților noastre.

Acum astfel de DRG-uri au misiunea de a găsi punctele slabe din apărarea noastră pentru a pregăti înaintarea principalelor unități.

Un grup tipic de sabotaj înseamnă aproximativ 20 de persoane pe ATV-uri și altă tehnică ușoară. Ele efectuează acțiuni de recunoaștere rutieră, identifică unde se află unitățile noastre în apărare. După care, prin sectoarele verificate trece tehnica grea de luptă. Dar aceste incursiuni ale DRG-urilor sunt stopate, grupurile fiind distruse sau lăsate să treacă pentru a pregăti ambuscade pentru tehnica grea care ar urma să meargă în urma sabotorilor. Recunoașterea noastră aeriană funcționează bine. Detectăm mișcări sau concentrare de unități și tehnică militară și le atacăm. Filmulețele publicate în mod regulat de ministerul rus al Apărării arată cum așteptăm până când tehnica inamicului începe să se arate, după care sunt lansate atacuri.

Desigur, există dificultăți în identificarea sabotorilor ucraineni. Acolo lucrează profesioniști. În plus, ei folosesc pentru acoperire pădurile. A-i urmări prin păduri nu este ușor. Amintesc că, anterior, acestor locuri li se spunea ținutul partizanilor. În timpul Marelui Război pentru Apărarea Patriei acolo erau chiar și așezări, unde fasciștii nu intrau niciodată. Problema există, firește. Dar, folosind mijloace moderne de recunoaștere și detecție, este rezolvabilă. Acum se lucrează sistematic, trebuie pieptănată întreaga zonă cu un pieptene fin pentru a curăța toată această infecție. Vorbind la modul general, după ce inițiativa este preluată, începem să-i presăm. Esențială este scoaterea pe cât posibil din funcțiune, în totalitate, a tehnicii militare aflate în dotarea brigăzilor aflate în zonele de frontieră. Deoarece Occidentul nu poate înlocui rapid aceste pierderi.

A înregistrat Aleksandr Stepanov

Evgheni Pozdniakov, Vzgliad

Vladimir Putin a cerut luni structurilor de forță să alunge forțele armate ucrainene din Regiunea Kursk. Președintele a subliniat că inamicul va încerca și pe mai departe să destabilizeze situația din zona de frontieră, iar invazia Ucrainei pe teritoriul Federației Ruse a privat de orice sens posibilele, anterior, negocieri de pace. De ce în acțiunile lui Zelenski războiul a învins șansa la dialog și ce consecințe pentru Ucraina va avea acest lucru?

Vladimir Putin a ținut o consfătuire dedicată situației din zonele de frontieră ale Rusiei supuse atacurilor Forțelor Armate ale Ucrainei. „Principala misiune revine, fără îndoială, Ministerului Apărării: să scoată, să alunge inamicul de pe teritoriile noastre și, împreună cu Serviciul de Frontieră, să asigure o acoperire fiabilă a graniței de stat”, a spus el. Putin a cerut, de asemenea, FSB și Gărzii Naționale a Rusiei să asigure o luptă eficientă împotriva Grupurilor de Sabotaj și Recunoaștere (DRG) ale inamicului.

La rândul lor, instituțiile civile trebuie să asigure tot necesarul pentru structurile de forță. „Și, în sfârșit, cu toții – cu șefii respectivelor regiuni – trebuie să ne concentrăm atenția pe principala misiune. Care este sprijinirea oamenilor noștri, care au nevoie de ajutor și de protecție”, a subliniat Putin.

„Despre ce să vorbim cu ei?”

Președintele a explicat de ce Kievul a refuzat propunerile de revenire la planul de reglementare pașnică a conflictului: „Inamicul se străduiește să-și îmbunătățească pozițiile de negociere în viitor. Dar despre ce negocieri poate fi vorba cu oameni care atacă la nimereală cetățeni pașnici, insfrastructura civilă sau încearcă să creeze amenințări pentru instalații de energie nucleară? Despre ce poți vorbi, în general, cu ei?”

Potrivit spuselor sale, asemenea acțiuni au și un scop militar: să oprească înaintarea Forțelor Armate ale Rusiei în Donbass și Novorossia. Dar ritmul operațiunilor ofensive ale armatei ruse a crescut o dată și jumătate, „iar forțele noastre militare înaintează pe toată linia contactului de luptă”.

El a mai adăugat că pierderile armatei ucrainene „cresc dramatic pentru ele”, inclusiv printre unitățile cele mai bine pregătite de luptă care sunt redisclocate la granița cu Rusia. „Inamicul va primi cu siguranță un răspuns demn și toate obiectivele stabilite de noi vor fi, fără îndoială, atinse”, a concluzionat Putin.

La rândul său, șeful interimar al Regiunii Kursk, Aleksei Smirnov, a spus că inamicul controlează 28 de așezări. Nu se știe nimic despre soarta a aproximativ două mii de oameni care trăiesc acolo. El a precizat că inamicul ocupă un teritoriu in adancul Regiunii Kursk de 12 km și lat de 40 de km. În timpul invaziei au fost uciși 12 civili, 121 au fost răniți, inclusiv 10 copii. 121.000 de persoane au fost evacuate.

Potrivit politologului Pavel Danilin, consfătuirea a avut importante aspecte politice interne: „Toate nivelurile guvernamentale au primit semnalul de a-i trata cu sinceritate pe oameni și de a nu ascunde problemele. Este poziția principială a președintelui. Oamenii trebuie să știe ce se întâmplă, inclusiv pentru ca unii alarmiști din mass-media să nu înceapă să bată toba.”

„În plus, inamicul va continua să încerce să atace regiunile rusești, să trimită sabotori, să organizeze provocări. De aceea, asigurarea siguranței oamenilor, rezolvarea problemelor lor și sprijinul direct reprezintă, la rândul lor, sarcini de maximă prioritare pentru toate nivelurile guvernării”, a spus analistul.

„În același timp, situația din Regiunea Kursk cu siguranță nu va opri înaintarea Forțelor Armate ale Rusiei în regiunile Donbass și Novorossia. Operațiunea specială trebuie să se încheie cu denazificarea, demilitarizarea și statutul de neutralitate al Ucrainei. Dacă până atunci Ucraina în sine va mai exista, desigur”, este de părere Danilin.

Cele mai proaste condiții pentru Kiev

„Invazia forțelor armate ucrainene în Regiunea Kursk a schimbat, firește, radical conflictul. Desigur, acum nici nu se mai poate vorbi despre propunerile prezentate anterior de Moscova. Discuția despre negocieri își pierde orice sens”, a declarat Vadim Koziulin, de la Academia Diplomatică a Ministerului Afacerilor Externe.

„Din păcate, din cauza acțiunilor lui Zelenski, logica militară a învins logica politică. Ca atare, sunt sortite eșecului, apropo, orice eforturi ale statelor Sudului Global de a-și promova propriile inițiative de pace. Cu siguranță nu vom auzi noi propuneri în viitorul apropiat”, a spus interlocutorul publicației Vzgliad.

„În plus, Putin a trasat armatei noastre o sarcină clară: să alunge inamicul din Regiunea Kursk. Situația din regiune este învăluită în ceața războiului, nu cunoaștem multe detalii. Dar putem fi siguri că Forțele Armate ale Ucrainei vor primi un răspuns demn”, subliniază Koziulin.

Într-adevăr, acțiunile Kievului au pus cruce posibilității unei soluționări pașnice a conflictului în viitorul apropiat, a adăugat politologul Vladimir Kornilov. „Și nu cu mult timp în urmă, Volodimir Zelenski vorbea des despre importanța dialogului cu Rusia, ba chiar declara că este necesar ca situația să fie rezolvată până la sfârșitul anului”, a amintit interlocutorul publicației Vzgliad. „Dar Kievul nu învață din propriile greșeli. Chiar înainte de începerea operațiunii militare speciale, Moscova a încercat să rezolve contradicțiile pe cale pașnică. După care au fost negocierile la Istanbul, pe care Kievul le-a rupt sub presiunea Londrei.

Și de fiecare dată Ucraina primește condiții și mai proaste decât cele care i-au fost oferite anterior. Situația ei nu face decât să se înrăutățească”.

„În ceea ce privește inițiativele posibililor mediatori, țările din Sudul Global au propus de mai multe ori propriile variante de rezolvare a conflictului, înțelegând cât de importantă poate fi pentru omul de rând încetarea acțiunilor militare. Acum însă eforturile lor sunt condamnate din cauza lui Zelenski”, consideră expertul.

„În același timp, Ucraina și-a pus într-o situație incomodă chiar și propriii aliați. Statele occidentale sunt sincer confuze. Mass-media americane și europene încearcă frenetic să găsească o logică în acțiunile Biroului lui Zelenski. Dar nici măcar ei nu pot descrie în mod adecvat motivele a ceea ce se întâmplă”, a concluzionat Kornilov.

Zone tampon în regiunea Sumî

„Din punct de vedere militar, alungarea inamicului din Regiunea Kursk va necesita o combinație de operațiuni terestre și aeriene. Important este să se țină cont de faptul că Forțele Armate ale Ucrainei lucrează în grupuri mici mobile amplasate la o distanță destul de mare unele de altele”, a spus expertul militar Aleksei Leonkov.

„Îi ajută și relieful: centura largă de pădure le permite să efectueze incursiuni într-un punct sau altul fără să fie văzuți. Prin urmare, li se pot opune reprezentanții forțelor pentru operațiuni speciale, care, în același timp, vor beneficia de un amplu sprijin din partea aviației și artileriei”, a apreciat el.

„Pentru o rezolvare totală a problemei este însă importantă crearea mai multor zone tampon în regiunea Sumî. Este vorba despre sectoare mici, unde poate fi asigurat controlul asupra rutelor care duc la granița noastră. Acest lucru va ajuta la prevenirea unor noi incursiuni în regiunile de graniță ale țării”, a conchis Leonkov.

În conștiința majorității covârșitoare a rușilor, victoria în operațiunea militară specială are legătură, într-un fel sau altul, de înfrângerea necondiționată a Ucrainei, iar pentru aproape un sfert dintre respondenți victoria ar trebui să însemne alipirea și consfințirea noilor teritorii în componența Federației Ruse, reiese din sondajul de opinie realizat de grupul de cercetare Russian Field. În opinia politologului Aleksandr Asafov, membru al Camerei Civice, la solicitarea căruia a fost efectuat respectivul sondaj, pentru a corespunde acestei ”imagini a victoriei”, rezultatele deja obținute pe parcursul operațiunii speciale mai au nevoie de recunoșterea mondială a noilor subiecte ale Federației Ruse și de lichidarea amenințărilor rămase. În același timp, șeful VȚIOM (Centrul Național de Studiere a Opiniei Publice), Valeri Fiodorov, este de părere că printre ruși nu s-a format, totuși, o imagine unică a victoriei, iar politologul Vladimir Șemiakin consideră că acest lucru oferă autorităților libertate în interpretarea rezultatelor operațiunii speciale, scrie Kommersant.

Sondajul telefonic național a fost realizat în perioada 21–29 octombrie a acestui an, pe un eșantion de 1.611 de repondenți. Eroarea statistică a fost estimată de sociologii Russian Field la 2,45%. Repondenților li s-au pus două întrebări deschise care presupun mai multe variante de răspuns.

Prima întrebare: „În opinia dumneavoastră personală, ce rezultate ale operațiunii speciale militare vor putea fi considerate o victorie pentru Rusia?”

22% dintre repondenți au refuzat sau nu au știut ce să răspundă, restul replicilor fiind împărțite de sociologi în trei grupe principale: cei înclinați să sprijine operațiunea militară specială (70%), cei înclinați spre proces de pace (22%) și „altele” (23%). În a treia categorie au intrat răspunsuri complexe ce nu pot fi încadrate și descifrate, explică Russian Field.

Cercetătorii prezintă, o listă detaliată a răspunsurilor atribuite ca fiind în sprijinul operațiunii speciale. Cel mai popular dintre ele (23%) s-a dovedit a fi definția victoriei ca „alipirea unei părți din teritorii, consfințirea noilor teritorii”. În primele trei au intrat, de asemenea, „victoria Rusiei, capitularea totală a Ucrainei” (13%) și „distrugerea Ucrainei ca țară, includerea Ucrainei în Federația Rusă” (9%). Câte 5% dintre respondenți au menționat fiecare „îndeplinirea tuturor obiectivelor operațiunii speciale”, „distrugerea fascismului” și „un acord de pace în condițiile noastre (recunoșterea noilor teritorii ale Rusiei, statutul de neutralitate al Ucrainei)”, 4% vor considera victorie ”răsturnarea actualei puteri a Ucrainei”, iar 3% ar estima că, pentru asta este necesară „îndepărtarea granițelor NATO”. Același procent de repondenți doresc să fie obținută „demobilizarea, denazificarea Ucrainei”.

După cum explică sociologii, în categoria ”înclinați spre pace”, ei au inclus răspunsuri de genul „pace, pentru ca toți să trăiască” (12,1%), dar și pe cele unde se vorbește direct despre „retragerea trupelor, încheierea războiului” (5,9%). Este adevărat că, în al doilea caz, repondenții nu au precizat până la ce granițe ar trebui retrase trupele (pentru aceste persoane, doar retragerea trupelor, protejarea vieții oamenilor sunt de primă importanță). În acest grup au intrat, de asemenea, răspunsuri în care oamenii au precizat că „în situația dată nu există victorie” (4%).

Russian Field subliniază, de asemenea, că ambele grupuri, atât „al celor înclinați spre pace” cât și „al celor care sprijină operațiunea specială”, se suprapun în multe privințe, deoarece repondenții nu au fost limitati la numărul de răspunsuri. „În general, este un grup stabil de la studiu la studiu: în general, oamenii își exprimă sprijinul, dar ar dori să se termine, să se treacă la negocieri și așa mai departe”, notează sociologii.

A doua întrebare a vizat emoțiile care predomină în anturajul repondenților, iar aici cercetătorii au constatat practic o paritatea a sentimentelor pozitive și negative.

În prima categorie, experții au inclus următoarele răspunsuri: „bucurie, fericire, inspirație, optimism” (22%), „calm, gânduri pașnice” (13%) și, pe ansamblul, emoții „pozitive, bune” (3%). În total, acest bloc de răspunsuri a obținut un punctaj de 38%. Emoțiile negative s-au dovedit a fi ceva mai multe (39%): este vorba despre „frică, neliniște, îngrijorare” (16%), „tristețe, mâhnire, durere, pesimism” (14%), „furie, mânie, iritare” (6%), precum și emoții pur și simplu „negative”, „nesiguranță, confuzie” și „oboseală” (1% fiecare). Un procent de 16% dintre răspunsuri au fost definite de sociologi ca neutre, iar 20% dintre repondenți nu au știut să formuleze un răspuns sau nu au dorit să răspundă la această întrebare.

Kommersant amintește că Russian Field îi chestionează în mod regulat pe ruși în legătură cu atitudinea lor față de operațiunea specială. Conform rezultatelor ultimului asemenea sondaj, (16-19 iunie 2023), 58% dintre repondenți au evaluat modul de derulare a operațiunii militare speciale ca fiind de succes pentru armata rusă, în timp ce 21% au exprimat un punct de vedere opus. În același timp, majoritatea repondenților ar susține o ipotetică decizie a președintelui atât cu privire la o nouă ofensivă asupra Kievului (64%), cât și la o trecere la negocieri de pace (72%). Când repondenților li s-a cerut să aleagă singuri între continuarea operațiunii speciale și începerea negocierilor, răspunsurile lor au fost împărțite aproape la egalitate: prima variantă a fost preferată de 45%, a doua de 44%.

Aleksandr Asafov este de părere că, în pofida răspunsurilor diferite, rezultatele studiului arată că printre ruși nu există cu certitudine o „imagine comună a victoriei”.

„Din markerii obținuți se observă sprijinul pentru deciziile și declarațiile liderilor de stat”, este convins politologul. În opinia lui, acest lucru respinge ipotezele experților potrivit cărora cetățenii ar fi obosit de tema operațiunii speciale. „Oamenii și-au format destul de clar și distinct așteptări despre cum ar trebui să se termine și în ce circumstanțe”, a interpretat Asafov rezultatele sondajului. „Kommersant” l-a întrebat și dacă se poate trage concluzia că pentru cei 23% dintre repondenții care sunt gata să considere victorie „alipirea și consfințirea” noilor teritorii, sunt suficiente rezultatele deja obținute de Rusia sub forma primirii a patru noi subiecți ai Federației Ruse. „Este nevoie tocmai de oficializare. Presupun că, după toate probabilitățile, acest lucru înseamnă un fel de recunoaștere mondială. Mai mult, eu cred că răspunsul presupune o înlăturare fără echivoc a amenințării”, a spus politologul.

„Din punct de vedere sociologic nu se poate face o paralelă directă, pentru că întrebarea nu a fost chiar așa. Dar poate fi avansată o asemenea ipoteză pornind de la respectivele răspunsuri”, au răspuns la o întrebare similară reprezentanții Russian Field.

Directorul general al VȚIOM, Valeri Fiodorov, consideră, bazându-se inclusiv pe datele organizației sale, că în societatea rusă nu s-a format „imagine unică a victoriei”.

„Din toate astea se poate spune un singur lucru, și anume că este nevoie de pace cât mai curând posibil, dar trebuie să fie o pace justă. Iar în înțelegerea noastră, o astfel de pace justă include obligatoriu păstrarea de către Rusia a teritoriile care au intrat deja în componența ei”, explică sociologul.

Politologul Vladimir Șemiakin explică diferitele răspunsuri despre imaginea victoriei prin faptul că obiectivele operațiunii militare anunțate inițial sunt pomenite tot mai rar. „Repondenții au acum o anumită libertate în construirea unei imagini a victoriei. Este o întrebare foarte dificilă. Și se poate spune că acum în societate nici măcar nu se știe care este răspunsul „corect” la această întrebare din punctul de vedere al autorităților”, spune expertul. El crede că acest lucru oferă autorităților un oarecare avantaj: „Consider că având o fundamentare suficient de clară și uniformă a propagandei oficiale a faptului că rezultatul obținut este deja o victorie, majoritatea populației va fi de acord cu acest lucru pe termen mediu”. În ceea ce privește acei 23% dintre repondenți care susțin „alipirea de noi teritorii, consfințirea noilor teritorii”, ei sunt aproape gata să recunoască „actualul statu quo” drept o victorie, estimează expertul. „În același timp, actuala imaginea multi-vectorală a victoriei, așa cum reiese ea din studiu, oferă autorităților un cec în alb – atât pentru continuarea operațiunii speciale, cât și pentru finalizarea ei”, adaugă politologul.

Membrii organizației teroriste „Statul Islamic” (ISIS, interzis în Rusia) luptă de partea Ucrainei împotriva Rusiei, a declarat directorul FSB, Aleksandr Bortnikov, în cadrul unei reuniuni a Consiliului șefilor structurilor de securitate și serviciilor speciale, relatează RBC.

„Dispunem de informații demne de încredere, conform cărora în componența unităților icikerine și ale tătarilor din Crimeea luptă împotriva noastră membri ai ISIS și alții asemenea lor. Ei fac parte, de asemenea, din grupuri de sabotaj și recunoaștere, care sunt aruncate pe teritoriul Rusiei pentru a comite atacuri și acte teroriste”, a spus Bortnikov, citat de RIA Novosti.

Șeful FSB a menționat că guvernele statelor occidentale „facilitează activ deplasarea luptătorilor ISIS în zona conflictului ucrainean”.

Potrivit lui Bortnikov, serviciul de securitate a înregistrat participarea la acțiuni militare de partea Ucrainei a „angajaților a 13 companii militare private europene și a membrilor a nouă forțe proxy paramilitare străine”. El a acuzat SUA și NATO că transformă Ucraina într-o „sursă de amenințare militară și teroristă” la granița cu Republica Belarus.

Pe 19 iunie, directorul Departamentului doi pentru țările CSI din cadrul Ministerului de Externe al Rusiei, Aleksei Polișciuk, a declarat că formarea unei rețele de agenți a Ucrainei pentru sabotaj în Rusia nu se deosebește cu nimic de activitățile Statului Islamic. Așa a comentat diplomatul informația difuzată de CNN la începutul lunii iunie, potrivit căreia în Ucraina a fost creată o rețea de agenți în interiorul Rusiei, agenți care se ocupă de organizarea unor acțiuni de sabotare a obiectivelor rusești și care au început să primească drone pentru atacuri.

Militarii din Forțele Aarmate ale Ucrainei nu au voie să se adune în grupuri de teama revoltelor, a declarat într-un interviu acordat emisiunii Judging Freedom, de pe canalul de TouTube, colonelul în retragere al armatei americane, Douglas Macgregor. Potrivit spuselor sale, ucrainenii au început să se predea mai des din cauza neîncrederii în conducere și în mentorii străini, care îi aruncă în „mașinile de tocat carne”, scrie Inosmi.ru.

”În armata ucraineană există un număr imens de elemente străine din diferite țări, care conduc operațiunile și îi împing pe ucraineni spre anumite acțiuni. Crește starea de neîncredere între soldați și comandament. Pentru a evita revoltele, efectivul echipelor este redus la 3-4 persoane, deoarece un număr mai mare reprezintă, în opinia comandamentului, un pericol.

Situația de pe câmpul de luptă este terifiantă. Oamenii sunt aruncați sistematic în așa-numitele „mașini de tocat carne”. Știm că în ultimele câteva luni a crescut numărul celor care se predau. Și nu există nici un dubiu în acest sens, având în vedere existența unor materiale video corespunzătoare. Cred că totul va continua în același spirit și pe mai departe, dacă nu se va înrăutăți chiar”, a declarat colonelul Macgregor.

„După ce americanii au fost nevoiți să restrângă o serie de proiecte în Ucraina, activitatea lor în spațiul CSI a crescut”, a declarat interlocutorul ziarului.

Potrivit acestuia, Statele Unite se ocupă de dezvoltarea armei biologice, ce vizează, inclusiv ”anumite grupuri etnice”.

În același timp, a subliniat Șevțov, americanii „încearcă să mute programele biologice în alte state, să stabilească un control asupra cercetărilor biologice, să obțină acces la rezultatele acestora, să strângă material biologic și agenți patogeni, inclusiv cei deosebit de periculoși”. În același timp, acțiunile de contracarare ale Rusiei, și anume „activitățile regulate de explicare” a pericolelor reprezentate de aceste programe, au forțat deja Washingtonul să „își ascundă cu mai multă grijă adevăratele obiective”.

„Acum, Pentagonul trebuie să mimeze, să mascheze scopul proiectelor sale, să se ascundă în spatele unor institute de cercetare ”civile” „, a subliniat secretarul adjunct al Consiliului de Securitate.

Ministerul Apărării a declarat, anterior, că proiectele biologico-militare desfășurate de Pentagon în întreaga lume permit SUA să aibă acces la potențiali agenți de arme biologice. Șeful Forțelor de apărare împotriva radiațiilor, chimică și biologică, Igor Kirillov, a declarat că ministerul deține informații despre participarea a peste 100 de ucraineni la programele biologice cu dublă utilizare ale SUA. Potrivit acestuia, Kievul cooperează cu Washingtonul în cercetările privind antraxul, variola, ciuma, Ebola, în total fiind vorba despre aproape 50 de tipuri de bacterii și virusuri.

Cu câtva timp în urmă, doi cercetători de la Universitatea MGIMO din Moscova, Ivan A. Safranciuk și Daniil N. Cernov, au apelat la un interesant exercițiu politico-diplomatic pentru a alcătui un tablou al amplelor regrupari de forțe din viața internațională așa cum se structurează ele din pozițiile statelor lumii față de conflictul din Ucraina, pe baza votului lor în Adunarea Generală a ONU pe proiecte de rezoluție în materie.

În noianul de atitudini față de conflict exprimate de diferite state, ei au distins cinci grupuri.

1. Patru state au aceeași poziție cu cea a Rusiei: Belarus, Siria, Coreea de Nord și Eritreea. Toate au votat pentru solidaritate cu Rusia.
2. Grupul de state „compatibil cu Rusia” reunește țări care înțeleg preocupările Rusiei, dar nu sunt proactive. Ele nici nu susțin sancțiuni împotriva Rusiei, nici nu sprijină militar Ucrainei. Din grup fac parte 44 de state, între care China și India și trei puteri mijlocii semnificative – Iran, Pakistan și Africa de Sud.
3. Cel mai numeros grup este al statelor neutre, care țări nu susțin sancțiuni împotriva Rusiei (deși unele sunt vulnerabile la sancțiuni dar le respectă sub presiunea occidentală). Acest grup, de 96 de state, include puteri medii semnificative precum Argentina, Brazilia, Egipt, Israel, Indonezia, Mexic, Nigeria și Arabia Saudită.
4. Un număr de 48 de țări din „Occidentul colectiv” au o poziție anti-rusă. Cu toate acestea, grupul se împarte în două subgrupe.

În tabăra „Hardline West” sunt statele care au votat rezoluțiile ONU împotriva Rusiei, au impus sancțiuni, au furnizat arme Ucrainei și au alimentat sentimentul public anti-rus. Aici sunt 28 de state, inclusiv o superputere (SUA), mari puteri (Germania, Franța, Regatul Unit), precum și puteri mijlocii (Italia, Australia, Canada) și mici (Polonia).

Iar „Vestul moderat” grupează statele care au votat rezoluțiile anti-ruse ale ONU și au trimis livrări militare către Ucraina,  dar s-a abținut să impună sancțiuni Moscovei sau le-au introdus la o scară mult mai mică decât „Hardline West”.

În acest grup sunt 20 de state, inclusiv puteri medii semnificative, cum ar fi Turcia, Coreea de Sud și Japonia, care evită să se confrunte cu Rusia și nu doresc aplicarea de sancțiuni mai dure.

Trei puteri nucleare occidentale – SUA, Marea Britanie și Franța – se situează pe poziții anti-ruse, alte trei puteri nucleare, din Asia – China, India și Pakistan – sunt în grupul „compatibil cu Rusia”. Iar Coreea de Nord sprijină în mod deschis Rusia.

Cercetătorii ruși remarcă faptul că niciunul din grupurile identificate nu sunt monolitice. Statele care simpatizează cu Rusia și statele neutre optează pentru măsuri individuale și nu se exprimă ca grup.

Iar Occidentul colectiv se poziționează, la nivel oficial, ca bloc, deşi e împărţit în două subgrupe.

Aliați ai SUA precum Coreea de Sud, Japonia, Noua Zeelanda, Ungaria, Turcia și Grecia par reticente în a se afirma în campania anti-rusă.

Alte state, precum Thailanda și țările din America Latină, evită sprijinirea Ucrainei în afara unor gesturi pur simbolice care nu le afectează relațiile cu Moscova.

Nucleul agresiv al grupului „Hardline West”, care iese clar în evidență, este mic ca număr, căci include doar Regatul Unit, statele baltice, Polonia și Finlanda.

Pe fondul crizei ucrainene, Occidentul este martor la prăbușirea instituției neutralității. Odinioară exemple tradiționale de neutralitate europeană, Finlanda și Suedia, s-au integrat în NATO, iar Irlanda, Austria și Elveția sunt atrase treptat în tabăra anti-rusă.

Analiștii ruși apreciază că în viziunea predominantă în Occident, majoritatea statelor în curs de dezvoltare depind în mod semnificativ de situația economică globală și nu își pot permite să ia o măsură decisivă. Iar Occidentul nu le oferă nicio garanție că interesele lor nu vor fi afectate.

Din punctul de vedere al Rusiei, însă, situația arată diferit: Statele Unite au forțat multe țări să se alinieze la retorica anti-rusă și ele au cedat la presiunea Washingtonului. Moscova subliniază în context rolul jucat de intensa campanie anti-rusă care influențează decizia diferitelor state.

În SUA și în unele state europene, în special în Marea Baltică, Polonia, Suedia și Finlanda, se pune accentul pe responsabilitatea Rusiei. Însă în alte state europene  oamenii fac o diferență între simpatia pentru ucraineni și a da vina în totalitate pe Rusia (Cipru, Malta, Grecia, Cehia, Slovacia, Ungaria, Bulgaria, Slovenia, Luxemburg).

Majoritatea comunitățîi globale dezaprobă conflictul ucrainean, dar în timp ce Occidentul colectiv face, în bloc, Rusia responsabilă pentru conflict, lumea non-occidentală are o poziție mult mai nuanțată și rezistă presiunii politico-diplomatice și economice occidentale de a i se alătura. Iar în timp ce majoritatea mondiala pledează pentru negocieri pentru încetarea ostilităților, Occidentul continuă să susțină masiv și multiform regimul de la Kiev, căruia îi livrează încontinuu arme, bani și informații pentru continuarea războiului.

Sancțiunile occidentale impuse Rusiei, fără precedent ca amploare, urmăresc obiective care depășesc cu mult criza ucraineană. Pe fondul crizei geopolitice, Occidentul colectiv a lansat un război geoeconomic total cu Rusia, sperând să atragă întreaga comunitate mondială. Dar din din Majoritatea globala, doar 46 de țări au impus sancțiuni Rusiei, adică o treime din cele care au votat în favoarea rezoluțiilor ONU anti-ruse.

În încercarea de a explica de ce lumea non-occidentală s-a abținut de la a impune sancțiuni împotriva Rusiei, politicienii și experții occidentali susțin că multe țări în curs de dezvoltare depind în mare măsură de mediul economic global și sunt înclinate să evite situațiile ambigue, instabilitate și incertitudine. Occidentul se plânge că non-Occidentul a fost prea indecis.

Dar insistența occidentală de a declanșa un război geoeconomic major asupra Rusiei nu face decât să confirme temerile de lungă durată ale țărilor non-occidentale cu privire la nedreptatea suprastructurii politice construite în urma globalizării economice. Occidentul a creat această suprastructură politică în beneficiul său, excluzând utilizarea sa corectă și egală. Pentru țările non-occidentale, Occidentul a legat de fapt ajutorul economic de subordonare politică.

Criza ucraineană, sunt unanimi în apreciere observatorii de pretutindeni,  dezvăluie o lume divizată. Evenimentele au spulberat iluziile occidentale privind Sfârșitul Istoriei proclamat de Fukuyama și Lumea plata a lui Thomas L. Friedman, care consacrau suprematia absolută a SUA și Occidentului la scară globală.

Diversitatea opiniilor și pozițiilor pe această temă exprimate la ONU arată că lumea multipolară începe să prindă contur sau că a făcut-o deja.

Este adevărat că Occidentul colectiv s-a consolidat prin alianțe conduse de Washington, care seamănă tot mai mult cu relațiile lord-vasal decât cu coaliții echitabile. Dar este problematic cât de stabila e această solidarizare occidentală.

Iar lumea non-occidentală nu urmează automat SUA și Occidentul în general și demonstrează o independență de opinie. Cea mai mare parte a lumii non-occidentale ar prefera să nu recurgă la mijloace militare, dar multe țări refuză să proiecteze întreaga responsabilitate pentru această criză asupra Rusiei, în ciuda campaniei puternice anti-ruse din Occident.

Din perspectivă non-occidentală, conflictul ar trebui să rămână o „afacere europeană” mai degrabă decât să se transforme într-o confruntare geoeconomică globală. Această poziție nu este o chestiune de nehotărâre, ci mai degrabă o chestiune de principiu.

Prin criza ucraineană Statele Unite au declanșat un război geoeconomic cu Rusia, care s-a opus în mod constant și asertiv dominației globale a Occidentului. Astfel, Occidentul a transformat criza ucraineană într-o confruntare asupra hegemoniei sale și în esență, privilegiul de a stabili norme morale și etice obligatorii pentru ceilalți. Multe țări non-occidentale o văd ca pe o practică neocolonială, menită să le dicteze interesele și politicile.