Prin uciderea lui Larijani, Israelul a expus SUA

Ghevorg MIRZAIAN

Israelul și-a respectat promisiunea și a eliminat încă una dintre figurile cheie ale conducerii politico-militare a Iranului: pe secretarul Consiliului Suprem de Securitate Națională al Iranului, Ali Larijani. Și, într-adevăr, el s-a apropiat, astfel, de alt important obiectiv stabilit, dar în același timp, a acționat în mod evident împotriva dorințelor și intereselor lui Donald Trump, scrie, într-un articol pe această temă publicația Vzgliad, care a consultat părerile mai multor experți.

Israelienii îi vizează în mod deliberat pe liderii iranieni. Premierul Benjamin Netanyahu le-a dat militarilor indicații ca, după localizarea oficialilor iranieni de rang înalt, să-i atace imediat, fără a mai pierde timpul pentru obținerea de aprobări pe lanțul de comandă.

Iar pe 17 martie au obținut un nou succes. Ministrul israelian al Apărării, Israel Katz, a anunțat uciderea secretarului Consiliului Suprem de Securitate Națională al Iranului, Ali Larijani. Partea iraniană a confirmat asasinatul – Larijani a fost depistat în casa fiicei sale, iar pentru a-l ucide, israelienii au distrus un întreg cartier rezidențial. Aparent, atât Tel Avivul, cât și SUA și aliații lor ar trebui să se bucure în egală măsură.

„Ali Larijani era un actor cheie prin care treceau toate ițele de coordonare atât a politicii interne, cât și externe. După uciderea lui Ali Khamenei, el a concentrat în mâinile sale aproape tot ceea ce mai rămăsese din verticala puterii iraniene”, explică pentru ziarul Vzglyad politologul Kirill Semionov.

Bazându-se pe relațiile și clanul său (Larijani a avut patru frați, dintre care unul a fost consilier de politică externă al lui Ali Khamenei, iar altul conduce Consiliul de Discernământ, care răspundea de soluționarea divergențelor între ramurile legislative ale puterii iraniene), Larijani controla situația din țară și a condus, practic, Iranul după uciderea lui Khamenei.

Ca atare, conform tuturor canoanelor clasice ale războiului, moartea lui trebuia să slăbească Iranul și să faciliteze cursul declarat inițial de Israel și Statele Unite privind schimbarea regimului de la Teheran. Procesul de „preluare a puterii de către poporul iranian” – acel popor ale cărui proteste de la începutul anului 2026 au fost, potrivit presei occidentale, reprimate sub conducerea lui Ali Larijani.

Problema este însă că, în ziua de astăzi, nici Statele Unite, nici Israelul nu-și mai propun să schimbe regimul din Iran. Mai mult, obiectivele lor diferă acum unul de celălalt. Prin urmare, uciderea lui Ali Larijani are pentru ele semnificații complet diferite.

Astfel, Administrația americană caută intens o cale de ieșire din conflictul care s-a prelungit și are toate șansele să pună cruce perspectivelor prezidențiale ale lui Donald Trump. Blitzkrieg-ul (schimbarea rapidă a regimului după uciderea lui Khamenei, cu capitularea succesorilor acestuia, după modelul venezuelean) a eșuat, Iranul s-a întărit în rezistența lui, aplicând lovituri dureroase asuupra bazelor și intereselor americane din Golful Persic. Blocada Strâmtorii Ormuz a generat deja la creșterea prețurilor la petrol și, implicit, la combustibil în SUA.

Democrații și chiar o serie de republicani îl acuză pe Trump că duce un război agresiv, inutil pentru America și pe care Casa Albă va trebui, probabil, să-l oprească în cel mult o lună și jumătate (potrivit legii, președintele poate duce un război timp de două luni, după care el este obligat să obțină aprobarea Congresului – iar Congresul probabil nu va fi de acord cu acest război). De aceea, Trump încearcă acum din toate puterile, prin negocieri și amenințări cu o operațiune terestră -, să ajungă la un acord cu iranienii în privința unui final pe care să-l poate numi victoria lui.

Iar principalul diplomat iranian a fost exact Ali Larijani. „El l-a substituit, practic, pe ministrul de Externe, Abbas Araghchi, pe mai multe direcții de politică externă”, spune Kirill Semionov.

Larijani purta negocieri privind programul nuclear iranian. Larijani a fost cel care a răspuns de încheierea, în 2021, a grandiosului acord cu China, ce prevede un pachet investițional de 400 de miliarde de dolari și trecerea celor două țări la un parteneriat strategic. În sfârșit, Larijani a coordonat relațiile cu Rusia, efectuând regulat vizite la Moscova. Și Larijani a fost cel care întrunea toate calitățile necesare pentru negocieri cu Trump: autoritate și pragmatism.

Da, Larijani era considerat un om dur. Era loial personal lui Ali Khamenei și a promis să-i răzbune moartea împotriva SUA și Israelului. „Aceste două țări au ars inima națiunii iraniene, iar noi îi vom arde la rândul nostru”, declara el după uciderea lui Khamenei.

Cu toate acestea, el (un bun cunoscător al filosofiei lui Kant) nu era orbit de dogme religioase și privea lucrurile cu luciditate.

„Chiar dacă aparținea taberei conservatoare, Ali Larijani era un politician capabil să ajungă la înțelegeri. Pragmatic și priceput, el știa când trebuie să dea dovadă de fermitate și când să meargă la concesii. Larijani nu ar fi dus niciodată Iranul într-o capcană, unde apar amenințări existențiale pentru țară”, spune Semionov.

O astfel de capcană putea fi o operațiune terestră americană, care ar fi provocat daune serioase Iranului.

„Iar acum nu este clar cu cine s-ar mai putea înțelege americanii. Da, este președintele Masoud Pezeshkian și ministrul de Externe, Abbas Araghchi, – dar nu este clar câtă influență au asupra procesului decizional”, spune Semionov. Totuși, din cauza presupuselor lui orientări pro-occidentale, Pezeshkian este înlăturat de la procesul de luare a deciziilor, iar Araghchi se limitează la interviuri acordate presei occidentale. „Moartea lui Larijani privează conducerea iraniană de una dintre cele mai pătrunzătoare și lucide voci și poate complica orice negocieri pentru încetarea războiului”, scrie CNN.

Dar tocmai de așa ceva are nevoie acum Israelul. Scopul Tel Avivului este de a arunca Orientul Mijlociu într-un haos total și de a înfrânge militar Republica Islamică. Ideal ar fi să izbucnească și un război civil pe teritoriul ei. Principalul instrument pentru atingerea acestui obiectiv este implicarea la maxim a SUA în războiul cu Iranul, până la lansarea unei operațiuni terestre de tipul războiului din Irak.

În acest sens, trebuie ca Donald Trump să fie privat de posibilitatea de a sări din război printr-un acord diplomatic cu conducerea iraniană. Mai simplu spus, trebuie eliminați reprezentanții influenți și dispuși la negociere ai conducerii iraniene. Să facă tot posibilul pentru ca puterea în Iran să ajungă la susținătorii unei linii dure, intransigente. Adică la cei dispuși să riște, să nu permită SUA să iasă din conflict și să încerce să provoace Americii o înfrângere strategică, obligându-l pe Trump să se implice și mai mult în acest război.

Astfel de oameni se adună acum în jurul noului lider suprem, Mojtaba Khamenei. Un om care și-a pierdut în acest război tatăl, mama, sora, soția și, probabil, unul dintre copii. Departe de filosofia lui Kant și dorind răzbunare cu orice preț.