Maria Zaharova, despre decizia Franței de a-și spori arsenalul nuclear

Declarația privind intenția Parisului de a demara o creștere netransparentă a propriului arsenal nuclear, făcută cu o zi înainte de președintele Franței, Emmanuel Macron, și care în sine reprezintă o evoluție extrem de destabilizatoare, trebuie analizată într-un context mai larg, a atras atenția reprezentanta oficială a ministerului rus de Externe, Maria Zaharova, într-un comentariu postat pe site-ul oficial al instituției menționate.

<…>

”Anterior, o abordare în mare măsură similară cu cursul adoptat acum de Franța a fost anunțată de Marea Britanie, care cu ceva timp în urmă a trecut, la rândul ei, la creșterea considerabilă a arsenalului ei nuclear național, cu reducerea nivelul de „transparență” al acestuia.

Mai mult, în conformitate cu înțelegerile americano-britanice, Londra va primi, ca o completare a componentei navale pe care o deține deja, și mijloace aeriene de livrare a armelor nucleare, precum și acces, cu acordul SUA, la bombele nucleare aeriene americane ce urmează să fie desfășurate din nou pe teritoriul Marii Britanii. Acest lucru va constitui o creștere și mai mult numărul focoaselor pe care această țară le-ar putea utiliza într-un potențial conflict.

În același timp, politica tradițională promovată de țările NATO în acest domeniu exclude divulgarea parametrilor cantitativi ai armelor nucleare americane desfășurate în Europa. Rusia este nevoită să țină cont de faptul că, pe lângă Marea Britanie, un număr nedeclarat de astfel de arme este amplasat în încă patru țări europene membre NATO și în Turcia, de unde pot lovi rapid o gamă largă de obiective critice de pe teritoriul Federației Ruse. <…>

Pe lângă consolidarea capacităților naționale în domeniul militaro-nuclear, Marea Britanie și Franța lucrează împreună cu aliații lor la dezvoltarea unui fel de potențial „propriu” sau „independent” de „descurajare nucleară paneuropeană”.

Ipocritele încercări inițiale de a prezenta acest lucru drept o alternativă la „umbrela nucleară” americană au cedat rapid locul recunoașterii faptului evident că este vorba de extinderea componentei nucleare europene în cadrul NATO, în completarea practicii deja existente în cadrul Alianței a „misiunilor nucleare comune”, realizate pe baza armelor nucleare americane.

Astfel are loc o consolidare și o creștere considerabile a potențialului nuclear al NATO în ansamblul ei, care, în cazul unui conflict militar direct cu Rusia, ar putea fi folosit în mod coordonat împotriva țării noastre, nu doar pe segmentul european corespunzător, ci în totalitatea lui, inclusiv arsenalul Statelor Unite. <…>

Constatăm, de asemenea, intenția de a transpune în practică decizia Londrei și a Parisului privind sporirea arsenalelor lor nucleare cu sfidarea limitărilor internaționale, ceea ce reprezintă o continuare a cursului urmat de mulți ani de Londra și Paris de a evita aderarea la orice mecanisme de control al armelor nucleare.