„Cu-cu, sunt eu!” Cum a învățat și ce năzdrăvănii a făcut elevul Vladimir Putin

Arina KOSTINA cu participarea redacției dosarului TASS

În copilărie, Vladimir Putin întârzia la școală, deși era situată chiar lângă casa lui. Tatăl spunea despre fiul său că este un „pierde-vară”, nu a fost acceptat imediat la pionieri pentru că era obraznic, iar în clasa a cincea a trecut cu două note de „doi”. Astăzi, președintele Rusiei știe: „Nu există alt mod de a lupta cu lenea decât să începi să muncești”. Vă povestim cum s-a schimbat școlarul din Leningrad care și-a dorit să devină spion.

„Am fost, desigur, un năzdrăvan”

„Tata verifica mereu contorul, calcula fiecare bănuț, ca să plătească la timp. La timp! Și integral să plătească pentru electricitate”, — povestea președintele. ” Am rămas cu acest obicei până azi: nu pot lăsa lumina aprinsă. Când ies din cameră, întotdeauna sting lumina.”

Viitorul șef al statului a crescut într-o locuință comună din Leningrad — fără cadă, fără lift și cu încălzire pe lemne. A crescut într-o familie muncitorească, de oameni simpli: tatăl — un om sever, dar, după cum avea să spună mai târziu Putin, „în casă plutea o atmosferă de iubire”. „Niciodată, credeți-mă, niciodată nu l-am auzit pe tata, în toată viața mea, să vorbească injurios de față cu mine. Ni-ci-o-da-tă”, își amintea el în filmul ”Putin”, al directorului general al agenției TASS, Andrei Kondrașov. Deși astăzi președintele își mai permite câte un cuvânt tare, dar numai la adresa lui însuși — când este nemulțumit de el: „În Rusia, există un asemenea păcat. Ne vom ruga pentru iertare.”

Ca toți copiii ce-și petreceau orele libere în curțile interioare ale blocurilor leningrădene, Putin se juca de-a v-ați ascunselea și de-a prinselea. În școala primară a învățat prost și era golan. „Fugea de la ore, deschidea toate ușile și striga: «Cu-cu, sunt eu!» Era, desigur, poznaș, energia dădea pe-afară din el”, își va aminti, peste ani, Vera Gurevici, profesoara lui de germană și diriginta din clasa a cincea până în a opta. Datorită memoriilor ei „Vladimir Putin. Părinți. Prieteni. Profesori”, fragmente din care au fost publicate pe internet, știm câteva povești din anii de școală ai președintelui. Astăzi profesoara are 91 de ani, fostul ei elev — 72, și ei se văd regulat până în ziua de azi.

Potrivit amintirilor Verei Gurevici, Putin reușea, în cele 5–10 minute de pauză, „să ajungă pe toate etajele școlii, la cantină, să coboare și să urce de câteva ori scările, să alerge pe coridoare cu băieții mai mari și chiar să țină companie la încăierări”. În gașca de băieți din curtea blocului era cel mai mic, dar putea să riposteze dacă cineva începea o bătaie. Dar, după cum spune profesoara, el nu „ataca, nu jignea pe nimeni, nu era vreun bătăuș și așa mai departe”. El nu făcea decât ”să-i apere veșnic pe ceilalți, îi apăra și iar îi apăra”.

Însuși președintele nu ascunde că din copilărie a luat principiile după care se ghidează astăzi în politică: „Strada leningrădeană m-a învățat o regulă: dacă bătaia este inevitabilă, trebuie să lovești primul”.

Altă poveste din copilărie care l-a influențat, liderul rus a relatat-o într-un interviu acordat lui Andrei Kondrașov. Coborând, într-o zi, pe scări la intrarea în bloc, a văzut un șobolan și a decis să-l alunge. L-a înghesuit într-un colț, dar rozătoarea s-a răsucit și a fugit după el. „Și nu doar că a fugit după mine, dar încerca, sărind de pe o treaptă pe alta, de pe o bară de sprijin pe altă, să mi se urce în cap”, — își amintea președintele. ”Este ceva de care trebuie să țină toți cont. E mai bine să nu înghesui pe nimeni și niciodată în colț”.

„Toate temele le fac într-o oră”

„Mereu îi spuneam: Putin, ai grijă, te pot trimite înapoi, nu ai lucrat suficient în școala primară, așa că stai, învață, lucrează cu atenție”, — povestea fosta dirigintă a președintelui, Vera Gurevici.

Când a intrat pentru prima dată în clasa lor, a cincea, copiii nu voiau să o primească — arăta tânără. Erau obraznici, făceau gălăgie. „Și brusc, Volodia se ridică și spune: «Gata cu urletele, nu suntem o turmă de vaci, în ultimă instanță»”, — își amintea profesoara. Și a avut efect.

Vera Gurevici obișnuia să meargă să-i cunoască pe părinții elevilor și să vadă în ce condiții trăiesc. Când a vizitat familia Putin, mama viitorului președinte a spus: „Iar a făcut ceva la școală?” Tatăl a reacționat la fel: „Ce a mai făcut derbedeul meu?” Iar elevul încă nu se apucase de lecții. La observație a mormăit: „De-aș avea ce să fac, pentru că, dacă vreau, toate temele le fac într-o oră”.

Datorită, în mare parte, influenței dirigintei, Putin a început să se transforme din „derbedeu” într-un elev mai silitor. A mers la ore de box. „Acolo mi-au rupt nasul și, cât timp se vindeca, m-am reorientat spre lupte”, — povestea președintele.

Părinții erau împotrivă: tatăl ar fi preferat ca fiul să învețe să cânte la acordeon. „Ei spuneau: «E aproape ca o bătaie, de aceea nu trebuie să te ocupi cu așa ceva», își amintea Putin. I-a convins antrenorul de judo Anatoli Rahlin: s-a dus special la ei acasă să stea de vorbă. „Practic, Anatoli Solomonovici m-a smuls de pe stradă, din curtea blocului. Și, dându-mi posibilitatea să fac sport, mi-a schimbat în mod esențial conștiința și prioritățile în viață. În acest sens, mi-a influențat soarta”, — consideră președintele. În clasa a șasea a primit în sfârșit cravata roșie. Până atunci „făcea obrăznicii, nu l-au primit la pionieri”.

La Vera Gurevici a participat la cercul de limbă germană — deși o dată a vrut să renunțe. A venit la profesoară și a întrebat-o: „Fiecare neamț este oare fascist?” Și numai după o lungă discuție a decis: „Bine, fie, o să învăț totuși germana”. Și a avut succes: când la cerc veneau adulți, profesoara îl ruga pe el să vorbească. „Iar el îmi spunea: cui îi trebuie, să vorbească!” Iar când a devenit președinte și trebuia, și încă trebuie, să vorbească zilnic, eu îmi amintesc și mă gândesc: ei bine, acum să te descurci”, râde ea.

Din cauza concursurilor, Putin nu putea uneori să plece în excursii cu colegii de clasă — dar, făcea ce făcea și mereu îi găsea când tabăra era deja instalată. Vera Gurevici își amintește că o dată a apărut așa, când copiii se pregăteau deja de prânz. Întrebat cum i-a găsit, el a răspuns că după miros. „Ca să fiu sincer, aroma borșului nostru, care a umplut totul în jur, m-a adus la voi”. Dragostea pentru această mâncare Putin a păstrat-o — și chiar l-a servit cu borș pe prietenul său chinez, Xi Jinping.

Apropo, tatălui președintelui, după cum își amintea el, îi plăcea să „gătească”: „Făcea piftie, hering marinat. E o delicatesă din Sankt-Petersburg, leningrădeană.” Astăzi, oaspeții de la Kremlin sunt adesea serviți cu pelmeni și șerbet, dar Putin preferă și acum mâncarea simplă — a mărturisit că mănâncă zilnic terci.

„Să vii și să spui: «Vreau să fiu spion”

„Mereu îngrijit, cu o cămașă albastră călcată, cu sacou negru și cravată” — așa și-l amintea pe președinte una dintre fostele sale colege de clasă.

Cămăși călcate poartă Putin și acum. În 2021, în timpul „Liniei directe”, el le-a mulțumit angajatelor de la curățătoria chimică din Ogariovo, care se ocupă de hainele lui: „Le văd foarte rar. Dar întotdeauna sunt uluit de rezultatele muncii lor. O spun fără nicio ironie. Pentru că atunci când îmbrac aceste cămăși, mă uit ca și cum acum ar veni de la magazin”.

Dar asta este deja despre anii de liceu — pe care viitorul președinte l-a terminat la altă școală (cea precedentă era doar de opt ani). Ținea lecții politice, scria bine compuneri — una dintre ele profesorul chiar a trimis-o să fie citită la radio. Nu lăsa pe nimeni să copieze. Toți colegii știau că vrea să devină spion.

„De fapt, e ceva complicat — să vii și să spui: «Vreau să fiu spion», și să fii luat în spionaj. Așa nu se întâmplă parcă, dar mie mi-a ieșit”, va povesti el mai târziu. Potrivit Verei Gurevici, încă din școală el a fost în „Casa Mare” (clădirea KGB de pe Prospekt Liteinîi), unde i s-a recomandat să obțină o bună pregătire umanistă.

Putin mărturisea că îl captiva „romantismul slujirii Patriei”: „Întotdeauna mă atrăgea faptul că acolo un grup mic de oameni sau chiar una-două persoane pot influența cursul unor întregi bătălii, pot influența soarta, poate, a mii de oameni”. Însă antrenorul de judo Anatoli Rahlin încerca să-l descurajeze. „Ce-ți trebuie ție așa ceva? Uzina are un institut, normal, pentru construcții de mașini. Asta e profesie, iar aici poți să lupți”, — îi spunea el.

Judo a rămas pentru totdeauna în viața lui Putin, dar construcțiile de mașini le-a refuzat — și a intrat la Facultatea de Drept a Universității de Stat din Leningrad (astăzi SPbGU). N-a fost un student strălucit nici acolo, dar a fost sârguincios. „Poate am exagerat eu, la început am avut chiar nota trei, dar s-a dus, totuși, la reexaminare”, — povestea în filmul lui Andrei Kondrașov profesorul de drept roman al președintelui, Iuri Tolstoi.

Nota trei nu l-a împiedicat mai târziu pe președinte să-l sune pe dascăl și să-l felicite de ziua lui. Iar Vera Gurevici, când s-au întâlnit pentru prima dată după alegerea lui Putin ca președinte, s-a pierdut cu firea și nu știa cum să i se adreseze. Președintele i-a spus: „Pentru dumneavoastră eu am fost, sunt și voi rămâne mereu doar Volodia Putin”. În 2024 ea a fost prezentă la investirea fostului elev, iar anul acesta — la parada Victoriei. „Nu am dreptul [să dau aprecieri deciziilor], deși i-am fost profesoară. Acum, probabil, el este deja profesor pentru mine”, — spune Vera Gurevici.

În 2016, la „Linia directă”, un elev l-a întrebat pe Putin la ce instituție de învățământ trebuie să se înscrie ca să devină președinte. Și deși liderul rus însuși pe vremuri nu voia să-și facă lecțiile, a răspuns pedagogic: „La oricare. Important e să înveți bine”.