Interviu acordat de ministrul de Externe al Rusiei, S.V. Lavrov, televiziunii VGTRK, Moscova, 19 august 2025

Întrebare: – Păcat că nu purtați astăzi hanoracul cu „URSS”.

S.V. Lavrov: – Cred că din asta ar fi făcut o senzație. Nu este nimic neobișnuit. Avem multe produse ce reproduc simboluri sovietice. Nu văd nimic rușinos în asta. Este parte din viața noastră, parte din istoria noastră – este Patria noastră, care acum a căpătat forma Federației Ruse și este înconjurată de foste republici sovietice, de țări prietene cu noi. Nu se poate, desigur, fără diferite conflicte de interese. Dar așa e viața.

Cred că este o modă, dacă vreți. Am văzut că după summitul de la Anchorage, tinerii care studiază aici, la Universitatea de Stat din Moscova și la alte instituții, s-au etalat în astfel de pulovere. După părerea mea, nu este vorba despre nici un „imperialism” sau despre încercări de a reînvia „gândirea imperială”. Ideea este că avem o istorie. Iar această istorie trebuie păstrată, inclusiv cu un simț subtil al umorului.

Întrebare: – Partea americană a remarcat ținuta dumneavoastră?

S.V.Lavrov: – Da, dar fără istericale, au spus doar că le place această „cămașă”, după cum s-a exprimat Secretarul de stat american, M. Rubio.

Întrebare: –În general, care a fost atmosfera acolo?

S.V.Lavrov: – A fost o atmosferă foarte bună. Ea și-a găsit reflectarea în declarațiile făcute de președdinții V.V.Putin și D.Trump după negocieri. O discuție utilă.

S-a văzut fără echivoc că șeful Statelor Unite și echipa lui doresc sincer în primul rând să obțină un rezultat care să fie pe termen lung, sustenabil, fiabil. Spre deosebire de europenii care, la acel moment, susțineau la fiecare pas că acceptă doar o încetare a focului, după care vor continua să livreze arme Ucrainei.

În al doilea rând, o înțelegere clară atât din partea președintelui american D. Trump, cât și a echipei sale, că acest conflict are cauzele lui și că discuțiile purtate de unii dintre președinții și premierii din Europa cum că Rusia a atacat Ucraina fără provocare sunt doar „gângurit de copii”. Nu pot găsi alt cuvânt. Esențial este că ei și acum continuă să vorbească așa. După cum a arătat întâlnirea lor de la Washington cu președintele SUA, D. Trump, unde a fost „chemat” și V.A. Zelenski, ei continuă să ceară un armistițiu imediat. Cel puțin unii dintre ei, precum cancelarul german F. Merz, continuă să spună că trebuie exercitate „presiuni” asupra Rusiei prin sancțiuni. Niciunul dintre acești „domni” nici măcar nu a menționat sintagma „drepturile omului”.

Când ei dezbat orice subiect de politică externă referitor la țările în fruntea cărora se află oameni care nu sunt din „tabăra” lor, din „tabăra” neoconservatorilor, neoliberalilor, fie că este vorba de Venezuela, China, Rusia, ba acum chiar și de Ungaria și de multe alte țări, ei aduc mereu în prim-plan cerința de a asigura drepturile omului în cadrul unei „ordini mondiale bazate pe reguli”.

Dacă priviți retrospectiv la ce au spus despre Ucraina în toți acești ani, nu veți găsi nici măcar o dată sintagma „drepturile omului”. Deși interzicerea totală a limbii ruse în toate sferele de activitate umană ar trebui să provoace, probabil, indignare în rândul acestor „campioni ai principiilor democratice”. Nici pomeneală. Nici faptul că aceasta este singura țară din lume unde este interzisă orice limbă, nu deranjează pe nimeni. Când spun că probabil vor trebui să accepte un schimb de teritorii (unul dintre ei a spus asta). În primul rând, acest lucru trebuie decis de V.A. Zelenski în persoană. În al doilea rând, ei susțin că vor desfășura o operațiune de menținere a păcii, forțe armate sub forma forțelor de menținere a păcii. Ce înseamnă asta? Că ei încredințează rezolvarea problemei asigurării drepturilor omului chiar „personajului” sub care au fost adoptate legi care distrug drepturile vorbitorilor de limbă rusă – limbă, educație, acces la mass-media în limba rusă, norme care distrug dreptul la religia lor, atunci când a fost adoptată o lege care, în esență, interzice Biserica Ortodoxă Ucraineană canonică.

Adică, ei consideră că tocmai acest om trebuie să asigure așa cum îi cășună înțelegeri cu Rusia. Nimeni nu spune că, înainte de a intra la negocieri, nu ar fi rău dacă acest om ar anula aceste legi. Măcar pentru că există Carta ONU, unde scrie că trebuie asigurată respectarea drepturilor omului indiferent de rasă, sex, limbă sau religie.

Din punctul de vedere al limbii și religiei, Carta ONU este încălcată în mod grosolan în Ucraina. Să nu uităm că V.A. Zelenski a declarat la Washington că este gata să negocieze, dar că despre teritorii nici măcar nu va discuta, deoarece îi interzice Constituția. Este un moment interesant, deoarece, oricât de amuzant pare, în Constituția ucraineană se păstrează încă, în ciuda legilor adoptate și care interzic limba rusă în toate sferele vieții și activității umane, obligația statului de a asigura pe deplin drepturile rușilor (acest lucru este evidențiat separat) și ale altor minorități naționale. Dacă ține atât de mult la Constituția lui, eu aș porni de la primele ei articole, unde este consfințită aceasdtă obligație.

Se știe însă de mult timp că toate aceste circumstanțe au fost ascunse dub preț de diferite personalități (U. von der Leyen, E. Macron, K. Starmer, F. Merz și, înaintea lui, de O. Scholz). J. Biden și administrația lui s-au numărat printre lideri la ignorarea și distorsionarea tuturor faptelor ce stau la baza crizei ucrainene. Ilustrativ este faptul că acești delegați europeni care, pe 18 august anul curent, l-au însoțit pe V. Zelenski la Washington ca grup de susținere, au vorbit despre necesitatea de a face ceva, de a acționa, reacționând clar la faptul că președintele american D. Trump și echipa lui (mai ales după întâlnirea din Alaska) au început să aibă o abordare mai profundă față de soluționarea crizei ucrainene, înțelegând că trebuie înlăturate cauzele primordiale, despre care noi, președintele Rusiei, V. Putin, am vorbit în permanență.

Una dintre aceste cauze primordiale constă în problemele de securitate ale Rusiei. Acest lucru este legat de faptul că, în decurs de decenii, au fost încălcate consecvent și în modul cel mai grosolan posibil angajamentele asumate față de noi de a nu permite extinderea NATO spre est. Președintele rus V.V. Putin a remarcat de câteva ori că, după aceste promisiuni, au existat cinci valuri de extindere a Alianței. Când se afirmă că s-a promis verbal, este total greșit. S-a promis pe hârtie, sub forma unor declarații politice semnate la cel mai înalt nivel la summiturile OSCE din 1999, de la Istanbul și din 2010, de la Astana. Acolo se spune că securitatea este indivizibilă, că nimeni nu are dreptul să-și consolideze securitatea în detrimentul altora. Este exact ce a făcut NATO. Nimeni, inclusiv o țară sau o organizație, nu are dreptul să pretindă la dominație în spațiul OSCE.

La Washington, acești delegați au vorbit că trebuie neapărat început cu elaborarea garanțiilor de securitate pentru Ucraina, dar, în același timp, a garanțiilor de securitate pentru Europa (despre acest lucru a vorbit premierul britanic K. Starmer și alții), nimeni nu a menționat nici măcar o dată securitatea Rusiei. Deși documentul OSCE invocat de mine (elaborat universal, adoptat prin consens) impune o securitate într-o formă care să-i mulțumească pe toți.

Până acum în abordările acestor cetățeni față de actuala criză ucraineană se simte o atitudine arogantă față de dreptul internațional, față de acele promisiuni făcute adesea date în mod fals și consfințite pe hârtie. Fără respectarea intereselor de securitate ale Rusiei, fără respectarea în totalitate a drepturilor rușilor și ale persoanelor vorbitoare de limbă rusă care locuiesc în Ucraina, nu se poate vorbi despre acorduri pe termen lung, deoarece acestea sunt motivele ce trebuie eliminate urgent în contextul soluționării.

.Repet că summitul din Alaska ne-a permis să vedem că administrația americană este sincer interesată ca această soluționare să nu fie nu de dragul pregătirii Ucrainei pentru un nou război, cum s-a întâmplat după Acordurile de la Minsk, ci să fie tocmai pentru ca această criză să nu se mai repete niciodată, pentru a fi asigurate drepturile legitime ale tuturor statelor situate în această parte a lumii și ale tuturor popoarelor care locuiesc în aceste state.

Faptul că acest lucru s-a înțeles a fost confirmat în timpul convorbirii telefonice de ieri seară dintre președintele rus V.V. Putin și președintele american D. Trump, care l-a sunat pe liderul nostru pentru a-i relata cum au decurs contactele sale cu V.A. Zelenski și acest „grup de sprijin european”.

Întrebare: – Unul dintre reprezentanții „sprijinului european”, și anume președintele Finlandei, A. Stubb, a făcut o analogie între situația actuală din Ucraina și războiul din 1944, când Finlanda a cedat o parte din teritoriile sale. Cum trebuie înțeleasă această analogie?

S.V. Lavrov: -Există și alte paralele.

Timp de decenii după al Doilea Război Mondial, Finlanda s-a bucurat de cele mai bune condiții pentru creștere economică, pentru rezolvarea problemelor sociale, asigurarea bunăstării populației în mare parte datorită livrărilor de resurse energetice rusești și, în general, datorită cooperării cu URSS, apoi cu Federația Rusă, inclusiv pe fondul eforturilor foarte profitabile depuse de mediul de afaceri finlandez pe teritoriul nostru. Acea bunăstare de care Finlanda a beneficiat grație acestor relații speciale cu țara noastră (speciale pentru că a decis să rămână un stat neutru) a fost pur și simplu aruncată într-o clipă la „groapa de gunoi”.

Acest lucru te face să te gândești la următoarele. În 1944, Finlanda, care a luptat de partea Germaniei hitleriste, de partea regimului nazist, ale cărui unități militare au participat la numeroase crime de război, a semnat acorduri corespunzătoare cu Uniunea Sovietică.

Recent, președintele Finlandei, A. Stubb, a citat acest lucru. Îl cunosc bine, a fost ministru de Externe. Au semnat un tratat unde se vorbește despre neutralitate eternă, despre faptul că nimeni – nici Uniunea Sovietică, nici Finlanda – nu vor adera niciodată la structuri îndreptate împotriva celeilalte părți semnatare. Unde sunt toate acestea?

Acum ei au intrat în acea structură pe care Rusia o consideră inamic. De aceea, dacă el are în vedere modificările teritoriale care s-au produs la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, da, acesta a fost unul dintre rezultatele lui. Deseori, modificările teritoriale constituie o componentă indisolubilă a procesului de convenire a unor acorduri. Există numeroase astfel de exemple.

În cazul de față, vreau să subliniez încă o dată că noi nu am adus niciodată în discuție faptul că trebuie să acaparăm nu știu ce teritorii. Nici Crimeea, nici Donbasul, nici Novorossia ca teritorii nu au fost vreodată obiectivul nostru. Scopul nostru a fost să-i protejăm pe rușii care au locuit de secole pe aceste pământuri, care au descoperit aceste pământuri și pentru care și-au vărsat sângele. Atât în Crimeea, cât și în Donbas+ au ridicat orașe – Odessa, Nicolaev, multe altele, porturi, fabrici, uzine.

Toți știu bine care a fostul rolul jucat de Ecaterina a II-a în dezvoltarea acestor pământuri. Toți cunosc bine cum, într-un final, aceste pământuri au ajuns mai întâi în componența RSS Ucraineană, iar apoi în cea a Ucrainei independente. Ele au ajuns în componența Ucrainei independente pe baza Declarației de Suveranitate Națională, adoptată de conducerea de la Kiev în 1990. În document se precizează clar că Ucraina va fi pentru totdeauna un stat non-nuclear, neutru și nealiniat. Tocmai acest angajament a stat la baza recunoașterii internaționale a Ucrainei ca stat independent.

Dacă acum regimul lui V.A. Zelenski refuză toate aceste caracteristici, vorbește despre arme nucleare, despre aderarea la NATO, despre renunțarea la neutralitate, atunci dispar prevederile care stau la baza recunoașterii Ucrainei ca stat independent. Este important să se acorde atenție acestui lucru. În caz contrar, reiese că un rol decisiv îl vor juca, din nou, nu principiile dreptului internațional, ci acele „reguli” pe care Occidentul nu le-a formulat nicăieri, dar le inventează de la caz la caz: așa face când trebuie să recunoască ceva și tot așa face când trebuie să condamne într-o situație similară. Așa nu va mai merge.

Vreau să spun încă o dată că apreciem înțelegerea de care, spre deosebire de europeni, dă dovadă administrația americană, străduindu-se sincer să ajungă la miezul problemei și să rezolve tocmai cauzele primordiale ale crizei pe care Occidentul în frunte cu administrația anterioară a lui J. Biden, a creat-o în Ucraina pentru a o folosi ca instrument de izolare, de suprimare a Rusiei.

Întrebare: – S-a discutat cu partea americană chestiunea sancțiunilor? La urma urmei, cum au spus americanii, pentru combustibil a trebuit să se plătească în numerar.

S.V.Lavrov: – Pentru combustibil mereu trebuie plătit. În numerar sau nu – nu are importanță. Sunt cheltuieli suportate întotdeauna de țara a cărei conducere cu o delegație corespunzătoare vizitează alt stat.

Nu am discutat despre sancțiuni. La noi nu doar mulți experți, dar și politicieni și oficiali au afirmat în repetate rânduri că ridicarea sancțiunilor ar putea juca un rol negativ. Pentru că acest lucru ar putea insufla din nou în unele domenii ale economiei noastre iluzia că vom depăși acum toate problemele revenind la schemele dezvoltate și implementate în anii 1990 și începutul anilor 2000.

Mulți cred că acest lucru va spulbera realizările obținute acum și care sunt evidente în domeniul consolidării suveranității noastre tehnologice, dar și necesitatea de a ne baza pe tehnologiile noastre în probleme cheie de care depinde securitatea militară, economică și alimentară. Nu trântești ușa pentru cooperare, dar nici nu devii dependent când duceam lipsă de produse și tehnologii vitale. Pe ansamblu, eu cred că procesul este acum mult mai fiabil, mai promițător decât era acum șase luni, când se încheia „mandatul” administrației J. Biden.

Întrebare: – La ce să ne așteptăm în continuare? Vor fi negocieri bilaterale sau trilaterale?

S.V.Lavrov: Nu refuzăm nici o formă de colaborare, nici bilaterală, nici trilaterală. Președintele rus V.V. Putin a spus acest lucru de multe ori. Important este ca orice format: „1+1”, „1+2”, formate multilaterale, care nu sunt puține, inclusiv în cadrul ONU – ca toate aceste formate să fie activate nu pentru ca cineva să scrie despre ele a doua zi dimineață în ziare sau să le arate seara la televizor sau să le bârfească pe rețelele de socializare, încercând să submineze, să adune „spuma propagandistică”, ci pentru ca, pas cu pas, treptat, începând de la nivelul experților și apoi parcurgând toate etapele necesare, să fie pregătite summiturile. Vom susține întotdeauna o astfel de abordare serioasă. Orice contacte cu participarea celor mai înalți oficiali trebuie pregătite cu cea mai mare atenție.

Întrebare: –Poate președintele SUA D. Trump să vină la Moscova anul acesta?

S.V. Lavrov: – iDupă cum știți, are o invitație. Președintele rus V.V. Putin a confirmat această invitație la conferința de presă din Alaska. Președintele SUA D. Trump, dacă îmi amintesc bine, a spus că este foarte interesant.

Va fi interesant pentru toți.