Serghei Lavrov: Obiectivele pe care le rezolvăm pe arena internațională, mai ales, pe linia contactului de luptă

Din discursul ministrului Afacerilor Externe al Federației Ruse, Serghei Lavrov, la cel de-al XI-lea Forum Național Educațional pentru Tineret „Teritoriul Sensurilor”, Solnecinogorsk (Regiunea Moscova), 28 iulie 2025 (site-ul oficial a MAE al Rusiei).

”… După trecerea în uitare a Uniunii Sovietice, politica externă a noii Rusii s-a bazat întotdeauna exclusiv pe interese naționale. Nici un mentorat, nici o impunere ideologică a unora sau altor abordări asupra vecinilor noștri și, în general, asupra partenerilor noștri. Noi așa și lucrăm, cum stă scris în documentele noastre conceptuale – în Constituție, în Conceptul de Politică Externă. Obiectivul principal al activității noastre de politică externă constă în asigurarea condițiilor sigure pentru dezvoltarea țării, în creșterea bunăstării cetățenilor noștri.

Numeroși politologi, oameni de știință și experți încep să vorbească serios că un al treilea război mondial nu este doar inevitabil, ci se desfășoară deja sub forme noi, începând cu agresiunea Occidentului împotriva Iugoslaviei în 1999. Apoi agresiunea împotriva Irakului, după care distrugerea Libiei, atacul asupra Siriei. Toate aceste țări din Orientul Mijlociu se află acum într-o stare îngrijorătoare. Integritatea teritorială, care ”pune pe jar” Occidentul doar în cazul Ucrainei, în cel al Irakului, Siriei și Libiei a fost grav subminată în 2011, în timpul „Primăverii Arabe”. Și acum aceste țări se află într-o „stare de semidestrămare”.

Acum, Occidentul a trecut la regiunea vecină. În Fâșia Gaza și teritoriile palestiniene în ansamblul lor. A existat o agresiune împotriva Republicii Islamice Iran.

În Europa, problema ucraineană reprezintă o manifestare a liniei Occidentului de a provoca o „înfrângere strategică Rusiei”. Nu se jenează să confirme că se pregătesc de destul de demult pentru așa ceva. Fără mustrări de conștiință vorbesc ei și despre Acordurile de la Minsk, concepute să pună capăt tuturor problemelor. Pentru elaborarea lor, președintele Rusiei, V. Putin, împreună cu interlocutorii săi – cancelarul de atunci al Germaniei, A.Merkel, fostul președintele al Franței, F.Hollande, și fostul lider al Ucrainei P.Poroșenko – au stat 17 ore fără să se odihnească sau să doarmă. După care acești „tipi” care au stat cu el au declarat că nu intenționau să facă nimic. Adică aveau nevoie să ”încropească” ceva pe hârtie, pentru a câștiga timp pentru a pregăti Ucraina pentru viitorul război cu Rusia, pentru a o alimenta cu arme. Iar acești oameni ne cer acum să încetăm imediat focul și să lăsăm totul cum e pentru ca ei să câștige, din nou, ”o pauză” pentru ”clienții” lor de la Kiev și să continue să le ”pompeze” arme. Faptul că europenii vor la modul serios ”să ne aplice o înfrângere”, este confirmat în fiecare zi. Noul cancelar al RFG, F.Merz, a spus (nu știu dacă el pricepe ce a rostit) că sunt obligați să facă din nou din Germania cea mai mare forță militară a Europei. A fost cea mai mare forță militară în ajunul Primului Război Mondial, când l-a și declanșat, de altfel, în ajunul celui de-al Doilea Război Mondial, când l-a și declanșat. Iar acum el vrea să facă din nou din Germania „prima forță militară a Europei”. Iar ministrul Apărării al RFG, B. Pistorius, a spus că, dacă va fi necesar, germanii vor ucide soldați ruși fără nicio ezitare. În rândul elitelor europene, acest lucru este aproape ceva de la sine înțeles. Ceea ce reflectă faptul că, în primul rând, Occidentul nu poate deveni doar una dintre regiunile mari și puternice ale unei lumi multipolare. El nu poate renunța la hegemonia de care s-a bucurat timp de o jumătate de mileniu. Iar acest lucru se observă mai ales acum în Europa, când vor să subordoneze totul și pe toți voinței lor și nu vor să țină cont de idei pragmatice.

Zilele trecute, președintele american D.Trump s-a întâlnit cu șefa Comisiei Europene, U. von der Leyen. După aceea, ea a declarat cu mândrie și satisfacție că au ajuns la un acord conform căruia mărfurile europene vor ajunge în SUA și vor fi supuse unei taxe de 15%, în timp ce Statele Unite își vor livra produsele în Europa cu taxe zero. În plus, Europa va cheltui 750 de miliarde de dolari pentru achiziționarea de resurse energetice americane, în principal gaze naturale lichefiate și combustibil nuclear, cu prețul refuzului total de a achiziționa resurse energetice rusești. Și alte aproximativ 600 de miliarde de dolari, după cum a anunțat președintele D.Trump, vor fi investite. Este clar că resursele energetice americane vor fi considerabil mai scumpe decât cele rusești. Este clar că o astfel de abordare va duce la o dezindustrializare suplimentară a Europei, la o „redirecționare” a investițiilor din Europa în SUA. Desigur, va fi o lovitură puternică. În primul rând, prețurile la energie, o retragere a investițiilor destinate industriei și agriculturii europene. Dar personalități precum U. von der Leyen se laudă literalmente că merg pe acest drum. Sunt de acord că vor trebui să cheltuiască mai mulți bani, că vor avea, probabil, mai puține oportunități de a rezolva problemele sociale ale populației, dar, susțin ei, sunt obligați să „învingă Rusia”.

Dacă ne amintim de administrația anterioară a Statelor Unite, atunci, așa cum a anunțat recent președintele Braziliei, L.I. Lula da Silva, J. Biden i-a spus, la un moment dat, într-o discuție, ”că Rusia trebuie distrusă”. Nici măcar să-i provoace „înfrângere strategică”, ci pur și simplu „să o distrugă”. Un război de exterminare. Președintele american D.Trump are o poziție diferită. El pornește exclusiv, după cum a declarat nu o dată, de la bunul simț, având în vedere, înainte de toate, considerente de afaceri, ceea ce este avantajos pentru Statele Unite. Urmăriți cu siguranță acele acțiuni pe care le întreprinde mai ales din domeniul comercial. Cu Europa s-au convenit acorduri care sunt în dezavantajul Bătrânului continent. Nu e nimic de analizat aici. Președintele D.Trump este un pragmatic. Nu vrea nici un fel de războaie. Și, spre deosebire de predecesorul său, J. Biden, și de actualele elitele europene (tot felul de Vonderleini, Starmeri, Macroni), el este deschis dialogului.

Întotdeauna, chiar și în timpul Războiului Rece, dialogul s-a dezvoltat și a permis taberelor adverse să înțeleagă mai bine intențiile celuilalt. În primul rând, pentru a nu permite un mare război. Un instinct care s-a pierdut în Europa. La fel ca vaccinul împotriva nazismului. Nu-și mai face efectul. În Europa renasc aceleași forțe care au vrut să distrugă Rusia și, în acest caz, au ales Ucraina ca „mecanism de atac” împotriva noastră. Salută tot ceea ce face.

Acum o lună, comisarul european pentru extinderea UE, M. Kos, a declarat că Ucraina a îndeplinit toate condițiile pentru a începe negocierile de aderare la Uniunea Europeană. A auzit cineva măcar un cuvânt de critică din partea Europei privind abordarea Ucrainei față de obligațiile privind drepturile omului? Limba, educația, mass-media, cultura. Limba rusă este interzisă prin lege în toate aceste domenii. Mai mult, au început să adopte legi cu mult înainte de operațiunea militară specială. Europa spune că Ucraina luptă pentru „valorile europene”. Președintele francez E.Macron a declarat recent că, spre deosebire de Rusia, Ucraina luptă pentru interesele „noastre”, pentru „valorile noastre europene”. Este recunoașterea faptului că toți sunt naziști. În societatea ucraineană, nazismul renaște inclusiv la nivel legislativ. Sunt ridicate bariere pentru a-i glorifica pe S.A. Bandera, R.I. Șuhevici. Care sunt pe aceeași linie cu A. Hitler, J. Goebbels și alți criminali de război, iar acum sunt un „simbol al libertății”.

Întotdeauna am pledat pentru dialog, chiar și în cele mai dificile vremuri. În timpul „războiului rece”, dialogul dintre Uniunea Sovietică și Statele Unite nu a fost niciodată întrerupt.

Important de menționat este, de asemenea, faptul că, în timpul Războiului Rece, a existat respect reciproc. Acum nu mai există. Europa a luat-o razna pur și simplu (nu găsesc alt cuvânt). Este clar că, într-o mare măsură, este o luptă pentru menținerea puterii. Ei înțeleg că au „îngropat” sute de miliarde de euro în Ucraina pentru ca ea să „bată” Rusia, să ne ucidă soldații, să organizeze atacuri teroriste împotriva infrastructurii civile, să trimită ucigași plătiți care să ne ucidă politicieni și jurnaliști. Europa face toate acestea cu un singur scop – să-i folosească pe ucraineni drept „carne de tun” pentru a înlătura Rusia din poziția de concurent. Și chiar mai mult – să provoace tendințe centrifuge în societatea noastră. De același lucru se ocupă intens, în pofida măsurilor luate la nivel de conducere de suprimare a activității a tot felul de organizații străine neguvernamentale, mijloace dubioase de informare în masă, care au promovat nu valorile comunicării între tinerii din țările noastre, dintre societatea civilă, ci o agendă occidentală fără echivoc.
Dialogul purtat de noi cu administrația Trump arată că există încă oameni raționali în Occident. Ei beneficiază de o susținere destul de serioasă, după cum demonstrează evoluția evenimentelor din Statele Unite.

Președintele rus VLadimir Putin a afirmat în repetate rânduri că suntem deschiși la dialog cu orice altă țară, inclusiv europeană. Președintele francez E. Macron l-a sunat pe președintele nostru, care a răspuns imediat la telefon. Este adevărat, nu vreau să dezvălui secretele convorbirii, dar nu prea a avut rost această discuție. Măcar pentru că după aceea președintele E.Macron a declarat public că „Rusia trebuie presată să accepte un armistițiu imediat, fără nici o condiție”. El spune asta de mult. Când a aruncat pentru prima dată această teză, a fost întrebat dacă vor înceta atunci să livreze arme Ucrainei. El a răspuns că nu, că o încetare a focului ar trebui, chipurile, să fie fără orice condiție. Iată și scopul. La fel cum Acordurile de la Minsk au fost necesare pentru a „da forțe noi” regimului nazist al lui P.Poroșenko. Și acum vor o pauză.

Am spus deja că Occidentul nu poate accepta pierderea hegemoniei sale și continuă să promoveze o politică pur neocolonială. Aceeași politică de sancțiuni este o contracarare a concurenților, teama de a le permite să se dezvolte în condiții normale, deoarece noile centre de putere l-au întrecut deja, iar dacă se înlătură obstacolele în calea dezvoltării lor, se vor desprinde foarte mult de Occident. Da, el încă menține poziții puternice în sfera militară, în sfera tehnologiei, biotehnologiei, inclusiv în spațiul cibernetic. Cu toate acestea, nu poate fi unul dintre principalii jucători. Dar el trebuie să fie „în vârf”. Cel puțin, elitele actuale au exact această mentalitate.

Între timp, se formează o lume multipolară. Acest proces este obiectiv. Nimeni nu poate face nimic în privința asta, cu nici un fel de sancțiuni, cu nici un fel de războaie tarifare, nici prin provocarea de războaie „fierbinți”, cum planifică acum Occidentul după ce a făcut în Orientul Mijlociu, Ucraina, Iran. Plănuiesc deja operațiuni în Orientul Îndepărtat, în Marea Chinei de Sud, în Strâmtoarea Taiwan, în Marea Chinei de Est și, în general, în Asia de Sud-Est și de Nord, inclusiv în Peninsula Coreeană. Toate acestea se încadrează în linia menținerii puterii, a poziției lor de hegemon.

Lumea multipolară va depăși oricum această încercare de a încetini cursul natural al istoriei. Avem un număr uriaș de parteneri, de oameni cu aceleași idei, aliați. Cei mai apropiați aliați din Occident sunt, desigur, Republica Belarus, în Est – RPDC, cu care suntem legați prin decenii de legături fraterne, militare. I-am ajutat pe vecinii noștri coreeni să obțină independența. Ei ne-au ajutat să eliberăm regiunea Kursk de neonaziștii ucraineni. India este o altă țară măreață.

India, China, Rusia, Turcia, Iran – toate aceste țări sunt civilizații mărețe, vechi de multe secole. S-au menținut ca o comunitate civilizațională. În alte părți ale lumii, un astfel de fenomen nu se observă. Dar pe continentul eurasiatic – da, este într-adevăr așa. Aceste mari civilizații constituie acum principalul grup de actori în formarea lumii multipolare. În practică, de formarea acestor tendințe se ocupă SCO, BRICS, partenerii noștri din Uniunea Africană și CELAC.

Fără îndoială, interesul pentru cooperarea cu BRICS și SCO, manifestat de zeci de țări, va crește și va continua să contribuie la formarea unor mecanisme durabile pentru dezvoltarea Majorității Mondiale.

Occidentul folosește mecanisme create după al Doilea Război Mondial, cum ar fi FMI, Banca Mondială, pentru a face abuz de poziția lui, inclusiv de pozițiile monedelor de rezervă (în principal dolarul), precum și de cea mai gravă încălcare a principiului concurenței loiale, prezumția de nevinovăție. Majoritatea globală (acest proces se derulează deja de câțiva ani) creează platforme alternative pentru plăți bancare prin intermediul BRICS, SCO și alte mecanisme. Se formează rute logistice care nu depind de regulile occidentale în vigoare după al Doilea Război Mondial, când Occidentul nu încerca să facă atât de mult abuz de ele. Acest lucru convine tuturor.

Acum, colegii occidentali singuri creează o situație când de mecanismele aflate sub controlul lor se va îndepărta un număr tot mai mare de țări.

Nu pot să nu vorbesc despre vecinii noștri cei mai apropiați. Aliații noștri, țări care împărtășesc aceleași opinii, partenerii strategici din CSTO, CSI, UEEA – toate sunt structuri mari ale căror activități se încadrează în procesul de formare a Marelui Parteneriat Eurasiatic. Sunt și structuri în spațiul post-sovietic, SCO, ASEAN și mulți alți jucători de perspectivă. Apropo, continentul eurasiatic este singurul în care nu există o organizație pancontinentală. În Africa sunt multe structuri subregionale, dar există Uniunea Africană pancontinentală. În America Latină sunt multe asociații de integrare subregională, dar există Comunitatea Statelor Latino-Americane și Caraibiene. Dar în Eurasia nu există așa ceva.

Când președintele Rusiei, Vladimr Putin, în urmă cu câțiva ani, în 2015, la summitul Rusia-ASEAN, a propus apropierea tuturor acestor procese subregionale de integrare, pentru ca ele să se completeze reciproc, astfel încât programele lor să ajute la eliminarea dublării, și, astfel, să formeze acest Parteneriat Eurasiatic Mare, această idee a venit din experiența de viață. Nu este o inițiativă artificială impusă – nu. Este un lucru obiectiv care va îndeplini cerințele avantajului reciproc, o economisire la maxim a resurselor și maximizarea avantajelor pe care le creează aceste procese de integrare.

Într-un sens mai larg, acest lucru va deveni o bază materială solidă pentru formarea arhitecturii de securitate eurasiatice. Structurile actuale care se ocupă de securitate sunt, înainte de toate, cele create în Europa după al Doilea Război Mondial. Vorbim despre OSCE și NATO. Dar ambele aceste organizații sunt structuri bazate pe conceptul de securitate euro-atlantică. Adică, obligatoriu trebuie să fie „colegi” cu cealaltă parte a Oceanului Atlantic. Dar cine vrea să coopereze cu Statele Unite, cu Canada – nimeni nu interzice. Dar de ce nu este voie să avem o structură pancontinentală deschisă tuturor țărilor continentului? Mai ales că acum președintele D. Trump nu este foarte dornic să mențină un rol special în Europa. El consideră că ea trebuie să se ocupe singură de propriile probleme, fie că este vorba de securitate sau de dezvoltare economică, în condițiile dictate de Statele Unite președintei Comisiei Europene, Ursula von der Leyen. De aceea, arhitectura securității eurasiatice „bate la ușă”. Și pentru al treilea an consecutiv, la Minsk se va desfășura în octombrie Conferința Internațională privind Securitatea Eurasiatică (2023, 2024), unde se analizează Proiectul Cartei Diversității și Multipolarității în Secolul XXI. Document pregătit de prietenii noștri beloruși împreună cu noi. La primele două conferințe participarea a fost destul de interesantă. Au luat parte inclusiv unele țări ale Uniunii Europene. Cred că numărul lor va crește. De aceea, avem destulă treabă. Cel mai important este să învingem inamicul. Pentru prima dată în istorie, Rusia luptă singură împotriva întregului Occident. Am avut aliați atât în Primul, cât și în al Doilea Război Mondial. Acum nu mai avem aliați pe câmpul de luptă. De aceea trebuie să ne bazăm pe noi înșine. Nu trebuie să permitem nicio slăbiciune.

Președintele Vladimir Putin a definit obiectivele pe care le rezolvăm pe arena internațională, mai ales, pe linia contactului de luptă. Ele vor fi îndeplinite. Insistăm asupra a ceea ce este cererea noastră legitimă: asigurarea securității noastre. În primul rând, nici o aderare a Ucrainei la NATO și nici o extindere a Alianței (aceasta s-a extins deja până la granițele noastre, în ciuda tuturor promisiunilor făcute și a documentelor adoptate). În al doilea rând, toți spun: „Rusia trebuie să revină la granițele din 1991”. În 1991, când Ucraina a fost recunoscută ca stat independent, a avut ca principiu fundamental Declarația de Independență, care prevedea: „Un stat nealiniat, fără arme nucleare, neutru”. În această calitate a fost recunoscută integritatea teritorială a Ucrainei. Când au început să distrugă, să extermine tot ce este rusesc, nu am putut sta deoparte, am încercat prin puterea convingerii, prin negocieri – nu au funcționat. De aceea nu a existat nici o alternativă la declanșarea operațiunii militare speciale.

Nu teritoriile sunt importante pentru noi. Uneori se spune: „Au ocupat teritoriul, trebuie eliberat”. Pentru noi, aceste nu sunt importante – avem cea mai întinsă țară din lume. Pentru noi, important este ca oamenii trăiesc de secole acolo și sunt purtătorii culturii, limbii, educației ruse, să își dorească să-și crească copiii în aceeași cultură, astfel încât să nu fie exterminați și drepturile lor să fie protejate. Este o cerere absolut legitimă. Recunoașterea realităților consacrate în Constituția noastră este o cerere absolut incontestabilă”.