Lavrov: Cei trei principali dușmani ai Rusiei
10/06
Medinski, despre negocierile cu Ucraina
10/06The Telegraph: Între Polonia și Ucraina a izbucnit un conflict din cauza masacrului de la Volînia
Iulie 2024. La Domostav, un sat din sud-estul voievodatului Podkarpackie din Polonia, a fost inaugurat Monumentul dedicat victimelor masacrului de la Volînia. În imagine: un fragment al monumentului/ Foto: rmx.news
Între Kiev și Varșovia a izbucnit un conflict după ce Polonia a instituit o zi de comemorare a victimelor masacrului de la Volînia (1943-1944), scrie publicația The Telegraph, citată de Smotrim.ru.
Ambele țări continuă să ocupe poziții divergente privind încadrarea acelei tragedii, dacă trebuie ea considerată sau nu un genocid.
„Ministerul de Externe al Ucrainei a criticat acest demers, declarând că decizia de a onora memoria victimelor «așa-zisului genocid» contrazice «relațiile de bună vecinătate dintre Ucraina și Polonia”, se precizează în articolul din The Telegraph.
Recunoașterea uciderilor în masă drept genocid este o condiție prealabilă pentru ca Polonia să susțină aderarea Ucrainei la Uniunea Europeană, menționează ziarul, citând politicieni polonezi de rang înalt.
Pe 8 iunie, parlamentul polonez a instituit ziua de 11 iunie drept Zi de Comemorare a Victimelor Genocidului comis de naționaliștii ucraineni în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Uciderile în masă au fost organizate de militanți ucraineni din cadrul OUN (Organizația Naționaliștilor Ucraineni, n.r.) și UPA (Armata Insurecțională Ucraineană, n.r.). În urma tragediei, au murit aproximativ 100.000 de cetățeni ai Poloniei.
1 Comment
În regiunile Volînia și Galiția de Est, aflate în acea perioadă sub ocupație germană și în prezent parte a Ucrainei, s-a desfășurat una dintre cele mai atroce epurări etnice din secolul XX. Peste 100.000 de etnici polonezi, în special civili, au fost măcelăriți sistematic de către Armata Insurecțională Ucraineană (UPA), organizație paramilitară a naționaliștilor ucraineni radicali. Alte zeci de mii au fost expulzați forțat. Deși Ucraina consideră masacrul doar un ,,conflict polono-ucrainean”, în Polonia este cunoscut drept ,,genocidul de la Volînia.” Metodele folosite de UPA și de sătenii ucraineni înarmați au fost de o cruzime extremă. Victimele au foat torturate, spintecate, arse de vii, spânzurate, înecate, mii de femei au fost violate înainte de a fi ucise, copiii au fost omorâți în fața părinților, uneori aruncați în fântâni sau desfigurați cu unelte agricole. Bisericile au fost incendiate cu credincioși înăuntru. Victimele erau alese nu pentru activități politice, ci pur și simplu pentru că erau polonezi. Iată cum a descris crimele istoricul american Timothy Snyder: ,,Partizanii ucraineni au incendiat casele, i-au împușcat sau i-au împins înapoi cu sila pe cei care încercau să scape și au folosit seceri și furci ca să-i ucidă pe cei care-i prindeau în afara locuințelor. În multe cazuri au fost expuse corpuri decapitate, crucificate, dezmembrate sau eviscerate pentru a-i determina pe polonezii rămași să fugă.” În aceste masacre au fost implicați Stepan Bandera, Mykola Lebed (recrutat ulterior de CIA și protejat de SUA), Roman Shukhevych, Vasyl Ivakhiv, Dmitro Klyachkivsky. Acești criminali sunt considerați eroi naționali în Ucraina. Cum să recunoască aceste masacre ca genocid, când ucrainenii îi glorifică pe criminali? Metodele folosite la Volînia sunt asemănătoare cu cele folosite de naziști la Hatîn și satele din împrejurimi. Cine a citit cartea ,,Cercul de foc” scrisă de Ales Adamovici, va regăsi multe asemănări între crimele comise de ucrainenii naționaliști radicali și naziști. Aceleași metode, aceeași cruzime. Oricât ai citi într-o viață, mereu afli despre fapte oribile neomenești care s-au întâmplat în timpul războaielor. Oare cât ar trebui să trăim ca să aflăm despre toate căderile rasei umane? Probabil că doar ajungând la vârsta lui Matusalem.