Operațiunea specială obligă Kievul să denatureze conceptul „ucrainean”

Nikolai STOROJENKO, ziarul Vzgliad

Lucrurile merg în direcția în care regimul de la Kiev îi va împărți pe locuitorii Ucrainei în diferite categorii distincte – și nu doar pe etnicii ruși. Se aud voci care cer ca unii cetățeni ucraineni să nu mai fie considerați „ucraineni din punct de vedere etic și politic”. Cine și de ce face acest lucru – și de ce este avantajos pentru actualele autorități ucrainene? Răspunsurile, în articolul publicației Vzgliad.

Conflictul cu Rusia, sau mai corect spus – partea lui cea mai acută, care a început la 24 februarie 2022, este privită, se pare, de reprezentanții actualei puteri ucrainene într-o cheie existențială. Așa reiese chiar din vorbele deputatului Radei Supreme din partea partidului Servitorul Poporului, Oleg Dunda: „Vă spun eu: cel care a plecat… Eu înțeleg totul – cineva s-a speriat, cineva a decis să stea departe. Dar dacă nu te-ai întors în Ucraina în toți acești trei trei ani, nu mai ești ucrainean din punct de vedere politic. Din punctul meu de vedere, din punct de vedere etic, nu legal, el a pierdut ocazia de a se numi ucrainean.”

Atenționarea „nu este din perspectiva legislației, firește”, nu trebuie să inducă în eroare. Timp de 10 ani, Demian Ganul, împușcat ca un câine, a terorizat mediul de afaceri din Odessa și pe odesiții de rând nu în virtutea legii. Dar a făcut acest lucru ascunzându-se în spatele drapelului ucrainean și cu aprobarea SBU (Serviciul de Securitate al Ucrainei – n.r.) – și totul i s-a iertat.

Cu doar 20 de ani în urmă însă poziția elitei ucrainene era exact invers. Oricine, mai ales un personaj istoric oarecum cunoscut, era declarat ucrainean. Chiar dacă gradul de rudenie – din categoria a șaptea spiță de la căruță sau total inventată. Iar cei moderni – cu atât mai mult: Mila Kunis, Milla Jovovich și chiar Leonardo DiCaprio au reușit să „fie” ucraineni – cel puțin în viziunea presei ucrainene.

Deosebit de priceput în fabricarea de ucraineni este fratele fostului președinte al Ucrainei, Viktor Iuşcenko, Petro. „Știați că Aleksandr Nevski a fost ucrainean?! Se trage din Iuri Dolgoruki… Să ne amintim de revolta decembriștilor (1825 – n.r.) – și acolo, aproape toți erau ucraineni. Cu proteste împotriva țarului a ieșit în piață Regimentul Cernigov – întreaga elită ucraineană.”

Omul are o logică de fier: dacă te-ai născut în granițele geografice ale Ucrainei de astăzi, ești ucrainean. Și nu contează că aceste granițe au fost stabilite abia în secolul al XX-lea de Lenin, Stalin și Hrușciov și că în urmă cu mai bine de o sută de ani, majoritatea locuitorilor Ucrainei moderne își spuneau ruși.

Dar acum, reiese că directivele se schimbă. Nu te-ai întors în Ucraina după ce Rusia a început operațiunea militară specială, înseamnă că, gata, nu mai ești ucrainean. Sau ești ucrainean, dar nu de tot (“…din punct de vedere politic, nu ești ucrainean”).

Apropo, nu este încă pe deplin clar ce are exact în vedere deputatul. Vorbește despre cetățenie sau naționalitate? Dacă este vorba de cetățenie, pe viitor vom vedea, evident, o fragmentare a conceptului de „cetățean al Ucrainei” – după exemplul țărilor baltice. Numai că acolo se acordă statutul de non-cetăţean celor care nu vorbesc limba de stat şi descendenţilor imigranţilor din alte republici ale URSS. Iar aici factorul determinant va fi prezența/absența fizică în Ucraina în perioada operațiunii speciale.

Și, posibil, nu doar atât. Simpla prezență este, totuși, prea puțin. Dacă ai fi dezertor? Ca atare, cei care au statut de participant la operațiuni militare sunt o categorie de cetățenie mai privilegiată. Să zicem, au prioritate pentru ocuparea unor funcții la putere. Iar pentru restul – ceva mai jos. Dacă vrei mai sus, adu o adeverință de la bancă din care să rezulte că tu, de exemplu, ai donat activ armatei.

Dar nu este exclus să nu fie vorba despre cetățenie, ci chiar despre naționalitate. Este posibil așa ceva, pentru că este în concordanță totală cu tradiția ucraineană. Potrivit acesteia, în cadrul poporului unic ucrainean s-au distins două grupuri inegale numeric: cazacii și grecikoseii (cultivatorul de hrișcă, adică agricultori – n.r.). Cum ar fi „castele” din ierarhia închisorilor.

Un cazac trăiește din sabia și voința lui, meșteșugul lui este războiul. Cultivatorul de hrișcă ară pământul și trăiește din munca lui. Aparent nu e rău, dar cazacii îi tratează cu ușoară superioritate.

Dacă este așa, va fi ceva unic. Nici măcar balticii nu s-au gândit la asta. Sau emigranții, rușii albi. Nimeni din URSS nici măcar nu s-a gândit să-și conteste dreptul de a fi rus. Ulterior însă, dizidenții au fost privați de cetățenie, dar nu de naționalitatea lor. Cum poți să-i interzici sau să-i limitezi unui om dreptul de a se considera ca aparținând unui anumit popor?

Mai mult, toate acestea nu sunt deloc exerciții de gândire abstractă. Ideea a fost făcută publică. Iar dacă există ideea, există și un plan. Și cel mai probabil vizează reconstrucția postbelică a Ucrainei.

Anterior, doar Rusia, China și un grup convențional de țări non-occidentale (cele care au susținut planul chinez de rezolvare a conflictului) au vorbit despre necesitatea organizării de alegeri în Ucraina. Apoi, după schimbarea puterii în Statele Unite, despre alegeri a vorbit și administrația de la Casa Albă. Oficialii europeni rezistă deocamdată, dar nici ei nu pot ignora pentru totdeauna problema absenței unui guvern ales în mod legitim în Ucraina.

Dar dacă nu poți interveni în procedura electorală, poți încerca să o organizezi în favoarea ta. De fapt, Zelenski a declarat deja acest lucru („… dacă cineva vrea să mă înlocuiască chiar acum, chiar acum nu va merge”). Cu alte cuvinte, tot cu el va trebui negociat.

Și este de la sine înțeles că nu întâmplător deputatul Dunda a formulat astfel: „din punct de vedere politic – nu sunt ucraineni”.

Adică sunt ucraineni, dar fără drept de vot și de a fi aleși. Să zicem, timp de 10 ani de la data semnării tratatului de pace. În orice caz, cam pentru atât au vrut autoritățile ucrainene să-i priveze pe locuitorii din Donbass și Crimeea de drepturile lor politice (visând că aceste pământuri se vor întoarce într-o zi în Ucraina).

Dar, în acest caz, o astfel de măsură nu se va adresa alegătorilor obișnuiți, ci celor care vor să candideze: în afara granițelor Ucrainei sunt destui oponenți ai regimului și nu toți au renunțat la ea. Lui Arestovici (fost consilier al lui Zelenski – n.r.) ar putea să-i limiteze perspectivele politice.

În plus, chiar dacă nu ești inamicul lui Zelenski, oricum nu prea ești așteptat. Este clar deja că nu vor exista nici un fel de munți de aur sub formă de reparații și investiții în Ucraina postbelică. Iar dacă este așa, locuri în faimoasa ”copaie” vor fi puține. Nu este nevoie de guri suplimentare.

Să luăm exemplul parlamentului – Rada Supremă a Ucrainei. Cândva, numărul ei de mandate a fost stabilit la 450 de deputați. Acum însă, populația s-a redus aproape la jumătate. Ceea ce înseamnă că și numărul de deputați trebuie redus la 200-250 de persoane.

În sfârșit, alegerile postbelice pot deveni o ieșire pentru echipa lui Zelenski: să plece din funcția de președinte, dar să păstreze majoritatea în Rada Supremă. Îi va ajuta în acest sens nu doar prin tăierea locurilor celor plecați, dar și prin sancțiuni împotriva celor rămași (Platforma opoziției ”Pentru Viață, Poroșenko). Se mai pot aplica sancțiuni și împotriva „Solidarității Europene” a lui Poroșenko – astfel că în arenă nu va mai rămâne nimeni esențial în afară de Servitorii Poporului. Care, la rândul lor, vor intra în noul parlament cu o retorică aproape veterană: cei care au luptat au dreptul, iar toți ceilalți sunt precum ucrainenii cultivtori de hrișcă lipsiți de drepturi.

Mai ales că de menținerea la putere a bandei Zelenski nu este interesată doar puterea în sine. Aceeași Europă, care a pompat miliarde de euro în Ucraina și și-a ruinat, de dragul ei, legăturile economice cu Federația Rusă, nu are deloc nevoie ca scenariul georgian să se repete în Ucraina postbelică. Altfel, pentru ce a fost totul?

Dar așa, totul va ieși foarte frumos. Definiți veteranii drept „ucraineni cu drepturi depline”, echivalați fiecare vot cu cinci voturi ale alegătorilor obișnuiți (ei au apărat țara, așa că lăsați-i acum să-i determine viitorul). Iar guvernul îi va hrăni cu ce pică de la UE, pentru a rămâne loiali și pentru a vota pentru cine li se spune.

Și este cât se poate de european, de altfel. După cum au arătat ultimele alegeri din România, acum învinge cel ales de Bruxelles. Și dacă altul câștigă, tribunalul îl va scoate din cursă și va stabili noi alegeri. Conceptul valorii inegale a ucrainenilor este în întregime în concordanță cu această nouă euro-democrație.