Foto: Russia in Global Affairs
Serghei KARAGANOV,
doctor în istorie, profesor emerit, director științific al Facultății de Economie Mondială și Politică Mondială din cadrul Școlii Superioare de Economie a Universității Naționale de Cercetare, președinte onorific al Prezidiului Consiliului pentru Politică Externă și de Apărare. Articolul preluat de la revista ”Russia in Global Affairs”
Alegerea lui Trump a suspendat temporar evoluția politicii noastre față de Occident, inclusiv strategia legată de războiul din Ucraina. Nu am reacționat prea puternic (ceea ce e corect) la provocările de ariergardă ale bidenoviștilor, dar soldații noștri și-au continuat operațiunile ofensive și măcinarea forțelor mercenare occidentale din Ucraina. Acum, din toate părțile se vorbește despre posibilitatea unui compromis, despre contururile acestuia. În țara noastră, cel puțin în mass-media, au început să se discute astfel de opțiuni.
Acum, împreună cu colegii noștri, pregătim o cercetare de amploare și o analiză de situație dedicată formulării unor recomandări cu privire la politica Rusiei față de Occident. Nu voi încerca să prezic rezultatele discuțiilor, ci voi împărtăși câteva considerații preliminare. Acestea ar putea fi utile în perioada în care se va pregăti raportul și sunt menite să creeze un cadru pentru o dezbatere mai amplă.
Administrația lui Trump nu are, în prezent, motive serioase să negocieze cu noi pe baza condițiilor pe care le-am impus. Războiul este avantajos din punct de vedere economic pentru Statele Unite, deoarece le permite să își jefuiască aliații cu o energie sporită, să își modernizeze complexul militar-industrial și să își impună interesele economice prin sancțiuni sistemice asupra a zeci de țări din întreaga lume. De asemenea, războiul le permite SUA să continue să provoace daune Rusiei, sperând să o epuizeze, iar în scenariul cel mai favorabil pentru ele, să o prăbușească sau să o elimine din joc ca pilon militar-strategic al majorității mondiale emergente și eliberatoare, dar și ca o puternică bază strategică a principalului lor competitor – China. Deși acest război nu este necesar și chiar un pic păgubos din punct de vedere al politicii interne care este principal pentru un Trump condiționat, balanța intereselor tinde mai degrabă spre continuarea sa.
M-aș pune în locul lui Trump – un naționalist american cu elemente de mesianism tradițional, dar fără amploarea globalist-liberală din ultimele trei sau patru decenii și fără implicarea pe care Biden a avut-o în scheme de corupție ucrainene. Există doar trei aspecte care îl pot face pe acest Trump condiționat să ajungă la acorduri care ne convin. Primul este reprezentat de amenințarea Afganistan-2, înfrângerea completă și fuga rușinoasă a regimului de la Kiev și eșecul demonstrativ al Occidentului condus de America. Al doilea ține de ieșirea Rusiei din alianța sa de facto cu China. Iar al treilea îl constituie amenințarea unei acțiuni militare care să se extindă pe teritoriul Statelor Unite și pe posesiunile sale de importanță vitală, care va fi însoțită de moartea în masă a americanilor (inclusiv distrugerea bazelor militare).
O înfrângere completă este necesară, însă fără o activare mult mai accentuată a factorului de descurajare nucleară aceasta va fi extrem de costisitoare – dacă nu chiar prohibitivă –, necesitând moartea a mii și mii dintre cei mai buni fii ai patriei noastre. Renunțarea la China este absurd de contraproductivă pentru noi. Dacă Trumpiștii din primul mandat au încercat să ne convingă să facem acest lucru, acum par să realizeze că Rusia nu va fi de acord cu așa ceva. Mai multe despre factorul nuclear vom detalia în cele ce urmează.
Pentru actualele elite europene, adepte ale integrării europene, războiul este extrem de necesar. Nu doar din cauza speranței de a submina tradiționalul lor rival geopolitic, de a obține revanșa pentru înfrângerile din ultimele trei secole, ci și din cauza rusofobiei. Aceste elite și birocrația lor europeană eșuează în aproape toate direcțiile. Proiectul european trosnește din toate încheieturile.
Utilizarea Rusiei ca pe o sperietoare și acum ca pe un inamic real, care durează de mai bine de un deceniu, este principalul instrument de legitimare a proiectului lor și de menținere a puterii elitelor europene. În plus, intensificarea „parazitismului strategic” – lipsa fricii de război – a devenit mult mai puternică în Europa decât în Statele Unite. Europenii nu numai că nu vor, dar nici nu mai sunt capabili să se gândească la ceea ce ar putea însemna asta pentru ei. Încă din perioada sovietică și pe baza experienței colaborării cu de Gaulle, Mitterrand, Brandt, Schroeder și alții asemenea, am fost obișnuiți să ne gândim la americani ca la principalii instigatori ai confruntării și militarizării politicii în Occident. Acest lucru nu este chiar așa, iar acum nici nu poate fi valabil. Churchill a fost cel care a târât SUA în Războiul Rece atunci când i s-a părut favorabil. Strategii europeni (care încă existau atunci), nu americanii, au fost cei care au inițiat criza rachetelor din anii 1970. Exemplele pot continua la nesfârșit.
Acum, elitele europene sunt principalii sponsori ai juntei de la Kiev. Acestea au uitat că predecesorii lor au declanșat două războaie mondiale și împing Europa și lumea întreagă către un al treilea război.
În timp ce trimit la măcel carne de tun ucraineană, ei pregătesc cel nou, format din est-europeni proveniți din mai multe state balcanice, România și Polonia. Au început să instaleze baze mobile, unde antrenează contingente de potențiali mercenari. Vor încerca să continue războiul nu doar până la „ultimul ucrainean”, ci, în curând, până la „ultimul est-european”.
Propaganda antirusească a NATO și a Bruxelles-ului o depășește deja pe cea a lui Hitler. Chiar și legăturile umane personale cu Rusia sunt rupte sistematic. Cei care sunt în favoarea unor relații normale sunt hăituiți și alungați de la locurile lor de muncă. Este impusă o ideologie liberală totalitară . Chiar și pretențiile de democrație sunt uitate, deși încă se mai vorbește despre asta. Cel mai recent exemplu este anularea rezultatelor alegerilor prezidențiale din România, câștigate de un candidat care nu era pro-Bruxelles.
Elitele europene nu doar că pregătesc în mod evident populațiile și țările lor pentru război, dar prevăd chiar și date aproximative când acestea ar putea fi gata să-l declanșeze. Cum îi putem opri pe cei care au pierdut controlul? Cum să prevenim un al treilea război mondial, măcar în Europa? Cum să facem să înceteze războiul?
Discuțiile despre compromisuri și armistițiu se învârt în jurul unei înghețări pe linia actualei confruntări. Acest lucru va permite reînarmarea restului de ucraineni și, completându-i cu trupe din alte țări, va începe un nou tur de lupte. Va trebui să luptăm din nou. De această dată, însă, dintr-o poziție politică mai puțin favorabilă. Dacă va fi absolut necesar, vom putea și trebuie să considerăm un astfel de compromis drept o victorie. Dar aceasta va fi o „victorie parțială”, adică, spus direct, o victorie a Occidentului. Așa va fi percepută în întreaga lume, și într-o mare măsură și la noi.
Nu voi enumera toate instrumentele pentru a evita acest scenariu. Le voi menționa doar pe cele mai importante.
În primul rând, este necesar să ne spunem în sfârșit nouă înșine, lumii și adversarilor noștri ceea ce este evident. Europa este sursa principalelor nenorociri ale omenirii: două războaie mondiale, genociduri, ideologii antiumane, colonialism, rasism, nazism și așa mai departe. Metafora unui celebru oficial european despre Europa ca o „grădină înflorită” sună mult mai realist dacă o descriem ca pe un câmp năpădit de buruieni imense, care cresc pe un pământ fertilizat cu sângele de la sute de milioane de oameni uciși, jefuiți, transformați în sclavi. Iar în jurul său se înalță o grădină a ruinelor civilizațiilor și popoarelor suprimate și jefuite. Europa ar trebui să fie numită așa cum merită pentru a face mai convingătoare și mai justificată amenințarea de a folosi arme nucleare împotriva ei.
În al doilea rând, trebuie afirmat un alt adevăr evident – orice război între Rusia și NATO/UE va deveni în mod inevitabil de natură nucleară sau va trece la un nivel nuclear dacă Occidentul continuă să lupte împotriva noastră în Ucraina. Această instrucțiune este necesară, printre altele, pentru a limita cursa înarmărilor în curs de desfășurare. Este inutil să stochezi arsenale uriașe de arme convenționale dacă armatele echipate cu acestea și chiar țările care au trimis aceste armate vor fi în mod inevitabil măturate de o tornadă nucleară.
În al treilea rând, trebuie să continuăm să avansăm alte câteva luni, măcinând inamicul. Dar cu cât mai devreme, cu atât mai bine, este necesar să anunțăm că răbdarea noastră, disponibilitatea noastră de a ne sacrifica oamenii de dragul victoriei asupra acestei adunături ticăloase, se vor epuiza în curând și vom anunța prețul – pentru fiecare soldat rus ucis, vor muri o mie de europeni dacă nu încetează să-și satisfacă conducătorii care duc război împotriva Rusiei. Trebuie să le spunem clar europenilor: elitele voastre vor face din voi următoarea porție de carne de tun, iar noi nu vom putea proteja populația civilă a Europei în cazul în care războiul devine nuclear, așa cum încercăm să facem în Ucraina. Vom avertiza cu privire la lovituri, așa cum a promis Vladimir Putin, dar armele nucleare sunt chiar mai puțin selective decât armele convenționale. Desigur, în același timp, elitele europene trebuie să fie puse față în față cu faptul că ele și locurile lor de reședință vor fi primele ținte ale represaliilor nucleare. Nu se va putea sta deoparte.
Iar americanilor ar trebui să li se spună pur și simplu că, dacă vor continua să pună paie pe foc în conflictul ucrainean, vom trece Rubiconul nuclear în câțiva pași, îi vom lovi pe aliații lor, iar dacă va exista un răspuns non-nuclear, va urma un atac nuclear asupra bazelor lor din Europa și din întreaga lume. Dacă îndrăznesc să răspundă cu arme nucleare, vor primi un atac nuclear pe propriul lor teritoriu.
În al patrulea rând, să continuăm întărirea noastră militară, care este necesară în condițiile unei lumi extrem de turbulente și pline de crize. Dar, în același timp, este necesar nu numai să schimbăm doctrina nucleară, ceea ce, slavă Domnului, a început deja, ci și să reluăm, dacă americanii și acoliții lor nu sunt dispuși să negocieze, o mișcare decisivă în privința escaladării nucleare, pentru a crește eficiența forțelor noastre de descurajare/răzbunare nucleară. „Oreșnik” este o armă magnifică, să fie lăudați beneficiarii și creatorii ei, dar nu este un substitut pentru armele nucleare, ci doar un alt pas eficient în direcția escaladării.
În al cincilea rând, trebuie să transmitem Statelor Unite, prin diverse canale, că nu dorim să le umilim și că suntem pregătiți să contribuim la asigurarea ieșirii lor demne din catastrofa ucraineană, unde americanii au fost târâți de liberal-globaliști și europeni.
Dar, cel mai important, trebuie să realizăm că nu putem și nu avem dreptul în fața țării noastre, a poporului nostru și a umanității să dăm dovadă de indecizie. În joc nu este numai soarta Rusiei, ci și soarta civilizației umane în forma sa actuală.
Dacă, sau atunci când, americanii se vor retrage, Ucraina va fi învinsă destul de repede. Estul și sudul său vor cădea în mâinile Rusiei. În centrul și vestul actualei Ucraine ar trebui să se formeze un stat demilitarizat, neutru, cu o zonă de interdicție aeriană deasupra sa, unde se poate muta oricine nu dorește să trăiască în Rusia și să se supună legilor noastre. Va fi încheiat un armistițiu.
Iar după încetarea focului, va fi necesar să lucrăm la o soluție comună a problemelor cu care se confruntă omenirea împreună cu prietenii din majoritatea mondială. Chiar și cu americanii, dacă în sfârșit își vor veni în fire. În același timp, este imperios necesar ca Europa să fie îndepărtată pentru o vreme de rezolvarea problemelor mondiale. Ea devine din nou principala amenințare la adresa sa și a lumii.
Pacea pe subcontinent poate fi instaurată numai atunci când coloana vertebrală a Europei va fi ruptă din nou, așa cum s-a întâmplat în urma victoriilor noastre împotriva lui Napoleon și Hitler, numai atunci când va avea loc o schimbare de generație a elitelor actuale. Chiar și atunci, acest lucru nu este valabil într-un context european restrâns – acesta ține de domeniul trecutului – ci într-un context eurasiatic.
Se pare că în avion s-ar fi aflat și medaliata cu bronz la proba de…
Delegația parlamentară georgiană și-a suspendat activitatea în cadrul APCE după adoptarea unei rezoluții ce îndeamnă…
Profesorii din liceele și universitățile militare trebuie să meargă pe linia contactului de luptă, este…
Cancelarul Germaniei, Olaf Scholz, a mulțumit Statelor Unite pentru că au eliberat Germania de nazism…
Închiderea expoziției Rusiei de la muzeul fostului lagăr de concentrare de la Auschwitz-Birkenau este continuarea…
Jurnalistul Tucker Carlson nu a prezentat dovezi, vorbind despre intențiile administrației fostului președinte american Joe…
This website uses cookies.
View Comments
Foarte bun articol! Prof. dr. Serghei Karaganov a făcut o analiză excelentă a situației actuale și împărtășesc toate ideile prezentate în articol. Sub nici o formă Rusia nu va trebui să mai permită ca militari sau civili ruși să moară într-un alt război. Sacrificiul ei a fost prea mare, amintind doar de Marele Război pentru Apărarea Patriei. Cred că ajunge. Prea mult sânge rus s-a vărsat. Dacă Donald Trump spune ,,America First", atunci Vladimir Putin va spune ,,Россия прежде всего"!