O secvență din filmul ”Coridorul nemuririi”/ Foto: Studioul ”Stellea”
Interviu în exclusivitate cu regizorul Fiodor Popov, autor al filmului „Coridorul nemuririi”, a cărui premieră românească are loc pe 29 ianuarie, în cadrul programului Clubului Rus, în incinta Ambasadei Federației Ruse din București. Evenimentul la care participă și autorul filmului este dedicat celei de-a 81-a aniversări a ridicării complete a asediului Leningradului (27 ianuarie 1944).
– Despre blocada Leningradului s-au spus multe, atât în cinematografie, cât și în literatură. De ce ați dorit să abordați din nou acest subiect? Ce ați vrut să transmiteți spectatorului? Cum a apărut ideea filmului „Coridorul nemuririi”?
– Întotdeauna scenaristul și regizorul se confruntă cu problema găsirii și alegerii unei teme proprii, a unui subiect de cercetare. Subiectul trebuie să fie nou, de actualitate sau nouă trebuie să fie înterpretarea lui, soluția.
Într-adevăr, s-a scris mult și s-au făcut multe filme despre Marele Război pentru Apărarea Patriei și despre blocada Leningradului. Dar când am citit într-o publicație un articol scurt despre linia de cale ferată care lega, după ruperea parțială a blocadei, în ianuarie 1943, Leningradul asediat de continent, am fost uluit de acest fapt puțin cunoscut. În ianuarie 1943, după ruperea blocadei, s-a luat decizia de a construi o cale ferată care să facă legătura între Leningradul asediat și continent. Calea ferată lungă de 33 km a fost construită în 17 zile sub bombardamente și tiruri de artilerie, iar în unele zone sub foc direct!
Inclusiv podul feroviar lung de 1,3 km peste râul Neva. Au muncit 5.000 de oameni, majoritatea femei, deoarece bărbații erau pe front.
Despre acest drum secret prea puțini au auzit, deși pe aici au trecut 75% din toate transporturile trimise în Leningradul asediat de pe continent. Înapoi, erau evacuați copiii, bolnavii și răniții, precum și produsele fabricate în uzinele din Leningrad. Drumul a funcționat un an, până la ridicarea completă a blocadei, în ianuarie 1944. Filmul nostru este dedicat eroismului zilnic și fără precedent al leningrădenilor, în special al femeilor, multe dintre care erau tinere, școlărițele de ieri.
Timp de 10 de ani s-a lucrat la scenariu și la film. În acest timp, când căutam deja cu disperare finanțare pentru a transmite, într-un fel sau altul, aceste evenimente marelui public, am realizat filmul documentar ”Coloaniștii”. „Soldații de coloană” cum își spuneau membrii Brigăzii speciale 48-a a Comisariatului popular al căilor de comunicații al URSS, care conduceau trenurile pe această linie de cale ferată. Când vorbeau între ei, ei numeau acest drum „culoarul morții”, din cauza numărului mare de victime.
Filmul conținea un interviu neprețuit cu Maria Ivanovna Iablonțeva, care a lucrat la acest drum. Ea a devenit prototipul personajului nostru principal, Mașa Iablocikina. După care, la cererea mea, un scenarist a scris un scenariu pentru un lungmetraj, pe care nu l-am acceptat.
În cele din urmă, am luat legătura cu Dmitri Karalis, chiar autorul articolului de la care a început totul și el mi-a propus să scriem scenariul împreună. A durat mai mult de un an.
Un rol neprețuit în crearea scenariului și a filmului l-a jucat scriitorul Daniil Granin, soldat în prima linie, supraviețuitor al blocadei, care a citit scenariul, a văzut filmările și a oferit comentarii valoroase. „Fetele sunt adevărate, am cunoscut unele ca ele…”, a scris el după ce a citit scenariul. A semnat numeroase scrisori în sprijinul filmului nostru, care a fost greu de realizat.
Îi sunt infinit recunoscător lui Mihail Alekseevici Moiseev, general de armată, președintele ”Uniunii Veteranilor din Rusia”, care a suferit sincer pentru acest film și care, prin scrisorile lui ne-a ajutat să rezolvăm multe dintre chestiunile organizatorice. M.I. Iablonțeva, D.N. Granin și M.A. Moiseev nu au apucat finalizarea filmului. Cea mai profundă plecăciune în fața lor.
La realizarea filmului a participat, oferind sprijin organizatoric și Mișcarea „Regimentul Nemuritor”, condusă, la acea vreme, de Nikolai Zemțov.
Filmările s-au derulat într-o situație de lipsă totală de bani și am anunțat în repetate rânduri pe rețelele de socializare strângere de fonduri la nivel național. Sunt recunoscător tuturor celor care au răspuns, numele lor vor putea fi citite pe listele de la finalul filmului nostru.
– Care au fost particularitățile filmării acestui film?
– Filmările nu au fost ușoare: un mare volum de obiecte pirotehnice, echipament feroviar, cascadorii, zăpadă artificială ce-ți intră în ochi și turele lungi din nopțile de iarnă „de la apus până la răsărit”, deoarece pe ”culoarul morții”, trenurile circulau noaptea. Întreg grupul a muncit cu dăruire, în special actorii, care au fost foarte inspirați. Am avut un lung proces de selectare a actorilor și cred că am reușit să alcătuiesc o echipă foarte „încărcată”, sinceră și talentată.
– Filmul nu a fost lansat ieri și probabil putem vorbi deja despre modul în care a fost primit de telespectatori și de comunitatea cinematografică.
– Au trecut deja șase ani de la lansarea filmului, dar este cerut și continuă încă să trăiască. Regulat, primim solicitări pentru organizarea de proiecții dedicate datelor istorice care au legătură cu Marele Război pentru Apărarea Patriei. Drepturile de a prezenta filmul au fost vândute în multe țări.
Cred că am reușit nu doar să aducem la cunoștința publicului larg acest episod foarte important al Marelui Război pentru Apărarea Patriei, care pentru unii este doar al Doilea Război Mondial, „în care URSS a ajutat SUA să obțină victoria”, după cum s-a exprimat în aceste zile noul președinte ale SUA, Trump. Am încercat să „facem lumină” asupra acestui mare episod al eroismului fără precedent a poporului sovietic în Marele Război pentru Apărarea Patriei, conectând publicul emoțional, determinându-l să empatizeze cu eroii filmului nostru.
– Ce ați dori să transmiteți spectatorilor români?
– Doresc publicului din România pace, dreptate și un viitor luminos, a cărui cheie se află în trecut. Poporul român are o istorie foarte bogată și interesantă.
Serghei KARAGANOV,doctor în istorie, profesor emerit, director științific al Facultății de Economie Mondială și Politică…
Delegația parlamentară georgiană și-a suspendat activitatea în cadrul APCE după adoptarea unei rezoluții ce îndeamnă…
Profesorii din liceele și universitățile militare trebuie să meargă pe linia contactului de luptă, este…
Cancelarul Germaniei, Olaf Scholz, a mulțumit Statelor Unite pentru că au eliberat Germania de nazism…
Închiderea expoziției Rusiei de la muzeul fostului lagăr de concentrare de la Auschwitz-Birkenau este continuarea…
Jurnalistul Tucker Carlson nu a prezentat dovezi, vorbind despre intențiile administrației fostului președinte american Joe…
This website uses cookies.
View Comments
Tare mult ne-am dori și noi, cei aflați în provincie, să putem viziona acest film. Ar fi extraordinar să existe posibilitatea de a fi preluat de site-ul acesta sau de ,,Caravana Rusă." Este o pagină tragică din istoria Rusiei, iar pentru cei care nu au citit cărți scrise pe această temă cred că este important să vizioneze filmul. Lumea trebuie să cunoască despre acea perioadă cutremurătoare prin care au trecut leningrădenii, despre curajul și demnitatea lor. În ciuda Blocadei și a situației inumane în care se aflau, oamenii au continuat să lucreze și să-și facă datoria așa cum au putut. În fabrici și ateliere distruse de proiectile ei munceau legați de mașinile-unelte fiindcă nu se puteau ține pe picioare din cauza foamei și a bolilor. Lumea trebuie să știe și despre copiii evacuați din Leningrad în timpul Blocadei, care au fost bombardați de naziști în gara Lîcikovo. Știau că acolo sunt copii și totuși lansau bombe. Multe ar trebui să știe lumea asta despre ororile înfăptuite de naziști și despre curajul poporului rus.