Scrie: Negocieri în stil american/ Foto: rutube.info
Dacă facem abstracție de emoții și coborâm din leagănul emoțional (în cadrul cărora Trump poate fi fie prietenul nostru, fie dușmanul nostru), devine imediat clar că președintele american a făcut doar ceea ce se aștepta de la el – a început procesul de negociere în stilul său personal, scrie Ghevorg Mirzaian într-un amplu articol pentru publicația Vzgliad.
Ghevorg MIRZAIAN, docentul Catedrei de Științe Politice a Universității Financiare de pe lângă Guvernul Federației Ruse
Pe 22 ianuarie, președintele Statelor Unite, Donald Trump, a adresat Rusiei o proclamație. Iar unii experți au calificat drept ultimatum această proclamație, alții, i-au spus un ultimatum insultător.
Începând cu o urare (despre dragostea față de poporul rus), patronul Casei Albe a deraiat chiar de la a doua propoziție. Și a deraiat în sensul cel mai direct al cuvântului – a depășit intenționat limitele acceptabile pentru Rusia și pentru Vladimir Putin.
Mai întâi, el a afirmat că Rusia a „ajutat” Statele Unite să câștige al Doilea Război Mondial, pierzând 60 de milioane de oameni – știind în același timp cât de negativă este atitudinea Moscovei față de astfel de minciuni (în ultimă instanță, mai degrabă Statele Unite au ajutat Uniunea Sovietică să câștige, URSS care a suportat cele mai multe victime și a distrus cele mai multe divizii germane).
După care a vorbit din nou despre economia rusă, care, chipurile, ”se prăbușește” – știind, totodată, că ea crește, de fapt. El a subliniat că îi acordă acum lui Putin „o mare favoare” – știind că purtarea arogantă a SUA a fost una dintre principalele cauze ale actualului conflict ruso-american.
Și, în sfârșit, a încheiat cu un ultimatum, amenințând că, dacă Moscova refuză înghețarea conflictului (dar tocmai despre asta a fost vorba), va „impune taxe ridicate, tarife și sancțiuni asupra a tot ceea ce Rusia vinde Statelor Unite și altor țări implicate”. Știind foarte bine care este atitudinea poporului rus, a comunității active politic și, cel mai important, a președintelui Vladimir Putin față de astfel de ultimatumuri.
Deloc surprinzător că această proclamație a provocat o întreagă furtună de emoții în cercurile de experți ruși. Unii au început să scrie: „Gata, fascinația pentru Trump s-a terminat”. Să afirmă că abordarea noului președinte american va fi considerabil mai dură decât cea a predecesorilor săi democrați, Biden și Obama, care nu s-au coborât la expresii de genul „favoruri făcute lui Putin”. Alții au început, dintr-un motiv oarecare, să-l învețe virtual pe Trump lecții de istorie, viață și procesul de negociere. A treia categorie de experți a propus ca, în general, să se renunțe total la procesul de negociere și să se concentreze exclusiv pe acțiuni militare – înțelegând (sau neînțelegând) că în acest caz va trebui luptat până la Kiev sau chiar Lvov. După care să trăim decenii cu sancțiuni și teritorii nerecunoscute de Occident.
În esență, dacă facem abstracție de emoții și coborâm din leagănul emoțional (în cadrul căruia Trump poate fi fie prietenul nostru, fie dușmanul nostru), devine imediat clar că președintele american a făcut doar ceea ce se aștepta de la el – a început procesul de negociere în stilul său personal.
În esență, el s-a angajat într-un adevărat thrash-talk. Termenul este preluat din boxul modern (care s-a transformat dintr-un sport într-un spectacol), când boxerii înainte de o luptă pun în scenă spectacole și se insultă reciproc. În acest fel, ei își demonstrează propria forță și, în același timp, atrage atenția publicului asupra luptei viitoare.
Iată că și Trump a avut nevoie de acest trash-talk. În primul rând, pentru că, în mod obiectiv, el intră în aceste negocieri de pe o poziție slabă – o armată ucraineană care pierde, nedorința poporului american de a subvenționa în continuare regimul de la Kiev și nedorința noii elite americane de a fi atrasă într-un război nuclear din cauza unei oarecare Ucraine. Însă electoratul său trebuie să vadă contrariul – că președintele pe care l-au ales este puternic, că vorbește cu toată lumea de pe o poziție de forță. Cu atât mai mult cu Vladimir Putin, care pentru alegătorii conservatori din întreaga lume a devenit întruchiparea acestei forțe.
În al doilea rând, pentru că Trump urmează regulile procesului de negociere – aducând, firește, specificul său personal în cadrul acestuia. Regulile prevăd ca participanții să prezinte inițial așa-numitele cereri solicitante – adică pretenții umflate, care sunt apoi schimbate în timpul dialogului propriu-zis, iar părțile ajung la un numitor comun. Prin urmare și Trump a formulat aceste cereri într-o manieră ostentativă, tipică pentru el.
Și nu este prima dată când președintele american începe în acest fel cele mai importante negocieri. La fel a lansat el și discuțiile cu Kim Jong-un după ce Coreea de Nord a testat cu succes o rachetă capabilă să lovească ținte din adâncul Statelor Unite. Totul a început cu amenințări și insulte în stilul ”Rocket Man” și s-a terminat cu o întâlnire istorică, prima vizită a unui președinte american în RPDC și un acord conform căruia cele două părți nu se vor atinge una pe cealaltă.
Este adevărat că, în cazul Rusiei, există totuși două diferențe. În primul rând, Trump trebuie să încheie nu un acord de neutralitate, ci o înțelegere care să pună capăt conflictului din Ucraina. Și trebuie să îl încheie astfel încât să poată încerca cel puțin să îl vândă ca pe o mare victorie americană. În al doilea rând, Trump se află în criză de timp – el încearcă din răsputeri să ajungă la un acord cât mai repede posibil. Nu are nevoie ca „războiul ucrainean” al lui Biden să se transforme în „războiul ucrainean” al lui Trump.
În același timp, este evident că o înțelegere rapidă poate fi încheiată doar în două modalități. Prima este ca SUA să renunțe la a finanța regimul de la Kiev și să-l forțeze pe Zelenski să accepte condițiile lui Vladimir Putin (retragerea trupelor de pe teritoriile devenite rusești, organizarea de alegeri, recunoașterea noilor frontiere, denazificarea și demilitarizarea). SUA nu pot realiza acest scenariu – ar provoca un scandal, iar pe Zelenski nu-l va determina să cedeze (el se va orienta, pur și simplu, pe adversarii lui Trump). A doua variantă este de a forța Rusia să încheie un acord de încetare a focului pe linia de contact. Este exact ce Trump vrea acum să încerce cu ajutorul vorbelor sale și al presiunii – „pe o monedă de zece cenți”, și cine știe – poate că ține?
Evident, că n-a ținut. Moscova a spus de multe ori că ceea ce are nevoie nu este o încetare a focului, ci o încheiere a conflictului – astfel încât acesta să nu se reia.
Așadar, nu este nevoie să ne supărăm pe Trump. Și nici nu este nevoie să fim dezamăgiți sau fascinați de el. Trebuie doar să așteptăm să vedem unde va duce procesul de negociere, care a început deja.
Ridicarea asediului Leningradului reprezintă o foarte importantă piatră de hotar în lupta împotriva nazismului, a…
Ouest-France: Conflictul din Ucraina aduce venituri record pentru SUA Conflictul din Ucraina a contribuit la…
Senatorul Aleksei Pușkov a constatat că, relatând despre conflictul din Ucraina, tonul presei occidentale s-a…
Putin l-a felicitat pe Lukașenko pentru realegerea sa ca președinte al Republicii Belarus Liderul rus…
Diplomații ruși nu vor lua parte la evenimentele care marchează împlinirea a 80 de ani…
Specialiștii în hidroacustică ai Marinei Regale a Regatului Unit au detectat în două rânduri semnale…
This website uses cookies.
View Comments
Ne-am obișnuit cu toate campaniile electorale americane gălăgioase și colorate. Numai că Trump continuă acest model ,,circar" și în timpul mandatului. Nu contest că e un bun om de afaceri, dar la capitolul diplomație (care se cere în funcția pe care o are) este varză. Stilul acesta tumultuos, însoțit de amenințări și impuneri a propriilor puncte de vedere, se pretează la țări mici, vasale, colonii, nu la o putere mondială precum Rusia. Cu marile puteri, ca Rusia sau China, se discută de la același nivel, nu de la superior la inferior. Până nu-și temperează atitudinea, nu cred că va avea succes într-o comunicare normală cu alte state puternice de pe glob. Ar avea nevoie de consilieri buni și cărora, bineînțeles, să le urmeze sfaturile. Trump este și instabil în declarații, imprevizibil, ceea ce nu reprezintă calități. Azi zice una, mâine se contrazice. Referitor la declarațiile lui privind ,,ajutorul" Statelor Unite în cel de-Al Doilea Război Mondial, totul se explică prin lipsa lui de la lecțiile de istorie și prezența doar la cele de business, la care se adaugă o ignoranță totală și foarte multă aroganță. Noile sancțiuni nu vor speria Rusia și nici n-o va destabiliza economic. Iar amenințările cu taxe mărite pe care le folosește la adresa multor țări, fac parte din capitolul șantaj și a unei atitudini de stăpân peste întreaga lume. Referitor la ordinul de înghețare a ajutorului extern pe o perioadă de 90 de zile, acesta se aplică numai programelor de dezvoltare, nu și asistenței de securitate pentru Ucraina. Prin Urmare, Ucraina nu este afectată și va primi în continuare ajutor din partea SUA. Trump știe foarte bine că Putin nu va fi niciodată de acord cu o înghețare a conflictului în Ucraina, ci doar cu încheiere definitivă a acestui conflict. Dar până se gândește Trump, Armata Rusă își face datoria și merge înainte.