Rusia și Eurasia Mare în 2024: Între integrare și securitate

Virajul spre Est a fost reacția firească a Rusiei la noile oportunități, nu „fuga de Europa”: politica promovată de Moscova în Asia s-a îndreptat acolo unde era avantajos. Astfel, aspirațiile de integrare ale Rusiei pe direcția spațiului Eurasiei Mari sunt direct legate de considerentele ei de securitate, supusă de Occident celei mai serioase provocări, nefiind însă de ele determinate, scrie Timofei Bordacev, director de programe al Clubului Internațional de Dezbatei ”Valdai”.

Timofei BORDACIOV

Politica modernă a Rusiei în Eurasia Mare este un produs al interacțiunii a două procese de mare importanță pentru economia ei națională și poziția internațională.

În primul rând, ea este parte a unui amplu „viraj spre Est” – strategia de politica externă și de relații economice externe a Moscovei, adoptată la începutul anilor 2010. Principalul obiectiv al „virajului” a fost extinderea sistemului de relații preponderent comerciale și economice cu țările asiatice în condițiile în care Occidentul, și în primul rând Uniunea Europeană, ocupau o poziție dominantă printre partenerii externi ai Rusiei. Riscul politic al unei astfel de situații a devenit evident pentru Moscova în timpul divergențelor cu UE care au precedat „virajul”, disensiuni legate de extinderea spre Est a blocului comunitar, precum și de presiunile de la Bruxelles din perioada negocierilor privind aderarea Rusiei la OMC.

Nu mai puțin important a fost însă altceva – spre sfârșitul anilor ‘2000, țările Asiei au început să demonstreze semne convingătoare că se descurcă mai bine decât Europa în fața șocurilor economice globale ce se apropiau. Pe fondul crizei economice mondiale din 2008–2011, majoritatea țărilor asiatice au afișat o poziție fermă și, mai mult, o cerere în ascensiune pentru produse ce constituiau baza exporturilor rusești și articolelor lor promițătoare. În Asia creșteau consumul și clasa de mijloc, ceea ce înseamna că Rusia putea considera piețele până atunci secundare ca fiind importante pe termen lung. Recunoașterea acestui fapt la nivelul politicii de stat a fost o realizare importantă, deoarece a schimbat fundamental tradiția relațiilor externe ale Rusiei. Mai mult, a devenit o confirmare a capacității Moscovei de a lua decizii ieșite din tipar: virajul spre Est, la care nimeni din Europa nu se putea aștepta serios din partea Rusiei.

Mai ales că extinderea treptată a legăturilor cu China a transformat dezvoltarea Orientului Îndepărtat [rusesc] într-o misiune importantă. Acum investițiile făcute acolo sunt amortizate de amploarea comerțului care trece prin Rusia Pacifică în condițiile de război economic din partea Statelor Unite și a Uniunii Europene. Cu alte cuvinte, „virajul spre Est” a fost reacția firească a Rusiei la noile oportunități, nu „fuga de Europa”: politica rusă în Asia s-a îndreptat într-acolo unde sunt avantaje. Astfel, aspirațiile de integrare ale Rusiei pe direcția spațiului Eurasiei Mari sunt direct legate de considerentele ei de securitate, supusă de Occident celei mai serioase provocări, nefiind însă de ele determinate.

În al doilea rând, politica Rusiei față de Eurasia Mare reflectă inevitabil starea conflictuală din relațiile dintre Rusia și Occident, stare care, după februarie 2022, a dobândit, practic, forma unei confruntări militare hibride. Întregul spațiu eurasiatic, cu excepția Europei, este zona în care Rusia este înconjurată de state prietene care nu fac din lupta cu Moscova scopul politicii lor externe. Chiar și în Orientul Îndepărtat, Japoniei și Coreei de Sud le sunt în mod evident penibile acele misiuni de confruntare cu Moscova impuse cu insistență de SUA. În Asia, doar două state – Japonia și Singapore – au inițiat sancțiuni împotriva Rusiei după izbucnirea confruntării armate în Ucraina. Toate celelalte țări din regiune promovează fie o politică prietenoasă, fie neutră, limitată doar de capacitatea Statelor Unite de a le provoca pagube ca pedeapsă pentru legăturile cu Rusia.

Spațiul Asiei Centrale a început să joace un rol semnificativ în asigurarea relațiilor economice externe ale Rusiei în condițiile în care unii parteneri tradiționali din Occident au fost tăiați. În același timp, impactul conflictului din Europa de Est asupra politicii Rusiei în Eurasia Mare este dublu. Pe de o parte, întărește dorința Rusiei de a dezvolta un spațiu care îi este prietenos. Acest lucru se manifestă, în special, prin contacte mai intense cu vecinii eurasiatici, chiar și în comparație cu ceea ce s-a realizat în deceniul precedent.

Cu alte cuvinte, pe fundalul conflictului cu Occidentul, construcția Marii Eurasie a dobândit alura nu doar a unor intenții politice generale, ci se manifestă prin activități practice, bazate pe un interes material real.

Pe de altă parte însă, confruntarea politico-militar din jurul Ucrainei creează o oarecare incertitudine în rândul partenerilor Rusiei din Eurasia și o dorință de a încetini procesele politice de apropiere până când raportul de forțe din relațiile Moscovei cu Ocidentul va deveni mai concretă. După cum înțelegem, aproape toate țările din Eurasia Mare sunt state ale Majorității Mondiale care își leagă viitorul de acele resurse de dezvoltare pe care le oferă forma modernă de globalizare.

Vecinii imediați ai Rusiei din Asia Centrală sau partenerii săi din Asia de Sud-Est se află, de asemenea, sub presiunea rivalității dintre Rusia și Occident, precum și a celei dintre China și Statele Unite. Acest lucru le creează o anumită nesiguranță cu privire la viitor, nesiguranță care cu greu poate fi compensată de avantajele conferite de actuala lor poziție de neutralitate. Ei se tem fără îndoială, de concesințele negative în cazul unei prea puțin probabile slăbiri a Rusiei, dar nu sunt mai puțin pregătiți conceptual pentru ca Statele Unite să-și slăbească prezența în calitate de echilibrant extern al Moscovei, dar mai ales al Beijingului. În ambele părți ale Eurasiei Mari există, de asemenea, temeri că intensificarea disensiunilor chino-americane va provoca Occidentul la activități subversive și incitarea la conflicte interne. Lucru valabil în special pentru țările din Asia Centrală, unde apariția unor convulsii civile ar putea deveni o provocare serioasă de securitate pentru Rusia și China.

În acest context, Rusia și-a concentrat, în 2024, eforturile pe întărirea legăturilor cu anumite state din Eurasia Mare și a folosit la maxim dimensiunea globală a politicii sale externe, întruchipată, printre altele, de grupul BRICS. În același timp, inițiativele de semnificație eurasiatică directă au trecut în plan secund și au fost analizate în aceste două contexte. A continuat și apropierea de China și India, care reprezintă astăzi cele mai puternice două puteri eurasiatice, alături de Rusia însăși. Toți acești vectori de politică externă au combinat motive de integrare – consolidarea legăturilor comerciale și economice – dar s-au ocupat și de problemele de securitate, întrucât cooperarea și avantajul reciproc reprezintă, în acest caz, cele mai de ferme garanții ale stabilității relațiilor politice. O atenție specială a fost acordată, după cum am văzut, relațiilor cu statele din Asia Centrală, legate de Rusia printr-un spațiu geografic comun, economie și contacte umane. Vizitele de stat în Uzbekistan și Kazahstan au confirmat nivelul destul de ridicat al relațiilor bilaterale cu aceste țări, susținute acum de creșterea schimburilor comerciale și a investițiilor rusești în regiune.

A doua dimensiune a politicii eurasiatice a Rusiei în 2024 este BRICS și oportunitățile oferite de președinția deținută de Moscova pe parcursul anului trecut. Faptul că summitul BRICS din octombrie de la Kazan a devenit un eveniment important pentru consolidarea agendei eurasiatice nu este deloc surprinzător: în virtutea poziției sale geografice în lume, Eurasia este indisolubil legată de principalele procese de natură globală. Iar BRICS este, la rândul său, o platformă unde sunt dezvoltate strategii pentru a realiza o nouă ordine mondială, mai echitabilă. Tocmai o astfel de ordine, unde este redusă la maxim posibilitatea unei dominări forțate de către un grup restrâns de state, este cea mai potrivită pentru dezvoltarea părții sale eurasiatice. Astfel, politica globală a Rusiei în 2024 a lucrat inclusiv la construirea Eurasiei Mari.