Dmitri Trenin: Cel mai important centru

Profesorul Dmitri TRENIN, director științific al Institutului de Economie și Strategie Militară Mondială al Școlii Superioare de Economie a Universității Naționale de Cercetare, cercetător principal la Institutul de Economie Mondială și Relații Internaționale al Academiei Ruse de Științe, a răspuns la întrebările publicației „Vecernii Sankt Petersburg”.

Întărirea sistemului

— Este logic rezultatul alegerilor prezidențiale din Statele Unite?

— Rezultatul alegerilor americane este logic în sensul că reflectă împărțirea preferințelor alegătorilor. Trump a repurtat o victorie convingătoare, strângând cu 5 milioane de voturi mai mult decât rivala lui și asigurându-și 312 dintre voturile electorilor, în condițiile în care avea nevoie doar de 278. Pariul democraților, mai întâi pe ramolitul Biden, după care, aproape de linia de finiș, pe plictisitoarea Harris, a eșuat lamentabil. Este un lucru evident. Pentru mine însă, important este altceva. Spre deosebire de alegerile din 2020, când Biden l-a învins pe Trump, de această dată nu au existat suspiciuni de amplă fraudă electorală. Acum, alegerile au fost „curate”. Cu puțin timp înainte de ziua alegerilor, virulenta campanie anti-Trump derulată de mass-media liberale s-a oprit brusc, ca la comandă. Nava amiral a Partidului Democrat, cotidianul The Washington Post, a refuzat să susțină pe vreunul dintre candidați (de fapt, nu a susținut-o pe Harris). Exemplul lui a fost urmat imediat de alte faruri liberale, inclusiv de influentul Los Angeles Times. Versiunea mea: după o reevaluare a situației, establishment-ul american a decis să nu obstrucționeze alegerea lui Trump. Întâlnirea dintre Biden și Trump, desfășurată la Casa Albă la scurt timp după alegeri, duce cu gândul la un acord între establishment și Trump cu privire la regulile jocului și limitele posibilului pentru președintele reales. Este, firește, doar o presupunere.

— În timpul alegerilor s-au spus multe despre divizarea Americii (miezul țării conservatoor și zona de coastă dominată de diferie tendințe de toleranță). În ce măsură această scindare, dacă există, își găsește reflectarea în starea de spirit și acțiunile membrilor clasei politice? Unii chiar prezic un război civil…

– Mereu am crezut că așteptările apărute în ultimii ani în privința izbucnirii unui război civil în Statele Unite sunt o uriașă exagerare a problemei sau o încercare de a prezenta dorința drept probabil. Da, existența unei scindări a valorilor sare în ochi, miezul țării și cele două zone de coastă sunt lumi diferite. Da, în Statele Unite, cetățenii dețin o cantitate uriașă de arme. În același timp însă, americanii sunt o națiune legalistă, obișnuită să rezolve lucrurile în instanțe, motiv pentru care întrețin o enormă armată de avocați. În pofida acestei rupturi valorice în multe privințe, liberalii și conservatorii stau pe terenul comun al idealurilor americane fundamentale, fiind devotați, în egală măsură, drapelului american cu dungi și stele, fiind convinși de excepționalismul țării lor. Elita conducătoare a SUA are multă experiență și este destul de unită. Multe elite finanțează ambele partide. Faptul că America se află într-o profundă criză politică și de valori este un lucru evident. Cu agenda lor (LGBT, BLM, susținători ai imigrației și așa mai departe) democrații de stânga au mers prea departe. Este nevoie de corectare si actualizare. De aici și disponibilitatea elitei de a paria pe Trump. Asta îmi amintește cum, după alegerile din 1932, Franklin Roosevelt a venit la putere pe valul „Marii Depresiuni”.

— Președintele în exercițiu Joe Biden este excesiv de activ pe arena politicii externe. Vi se pare că acest lucru vine în dezacord cu tradiția de convenire a pozițiilor președinților demisionar și ales?

— Cred că aici este vorba nu atât de activitatea personală a lui Joe Biden (în opinia mea, președintele continuă să „se stingă” fizic și mental), ci despre activitatea „colectivului lui Biden”: asistenții lui, miniștri etc. Există diferite versiuni despre ceea ce se întâmplă. În primul rând, pentru echipa perdantă este imporantat să-și ridice prestigiul în aceste ultime luni și săptămâni cât se mai află la putere. Vor o retragere cât se poate de decentă. Este important pentru istorie, dar și pentru viitorul loc de muncă și pentru eventualul viitorul politic al bideniștilor. Mulți dintre ei sunt tineri și foarte ambițioși. În al doilea rând, după ce și-au asumat responsabilitatea pentru retragerea necesară, dar destul de rușinoasă din Afganistan, democrații nu vor să pară niște oameni care au „abandonat” Ucraina și au pierdut confruntarea cu Putin. Ei încearcă acum să „dea” Kievului ceea ce „au păstrat” până acum în speranța că vor obține un al doilea mandat. În al treilea rând, vor să-i lege mâinile lui Trump dăruindu-i o „moștenire” mai bogată (sau mai degrabă, mai grea). Este adevărat că, dacă se vrea, acest lucru poate fi prezentat ca o întărire a poziției lui Trump în viitoarea confruntare cu Putin. Trebuie să recunoaștem că administrația demisionară reușește câte ceva. De exemplu, în Orientul Mijlociu a reușit, pe de o parte, să obțină o încetare a focului între Israel și Hezbollah în Liban, iar pe de altă parte, să ajute la organizarea unui atac al extremiștilor din Idlib-ul sirian auspra Alep, ceea ce șubrezește pozițiile Iranului și ale Rusiei în regiune. Cele spuse nu înseamnă că întreaga această activitate este pozitivă pentru Statele Unite. În Ucraina, Washingtonul a ridicat, practic, escaladarea cu Moscova la nivelurile antebelice, expunând deja America unui potențial atac din partea unei alte superputeri nucleare.

— În noiembrie, „deep state” a pierdut – va reuși noua administrație să înfrângă acest monstru în mod serios?

– Notoriul „stat profund” – cu alte cuvinte, elita conducătoare, establishment-ul – și-au schimbat pariurile în ultimul moment. Văzând că nu vor reuși să-l învingă pe Trump și să-l elimine fizic, iar să fure din nou alegerile poate fi periculos pentru stabilitatea societății, ei au decis să cadă la o învoială cu Trump. Lui Trump i se va permite, probabil, să „curețe” câțiva „demoni minori”, dar nu va distruge sistemul de putere. Trump este îndemnat de elită, deși împotriva propriilor gusturi și preferințe, să consolideze sistemul american, nu să-l distrugă.

– Desigur, este imposibil de anticipat în totalitate acțiunile pe care le va întreprinde președintele ales. Ce credeți însă, pe ce se va focusa administrația în primul an? Afaceri interne și relațiile cu China?

— Pentru orice politician, nu există nimic mai important decât treburile interne. Este prima prioritate a lui Trump. Pe circuitul extern, China este cea mai importantă, dar criza din Ucraina este de mai mare actualitate. M-aș aștepta ca Trump să încerce să „oprească războiul” în condițiile americane. Prima abordare va fi cel mai probabil neconcludentă: Putin și-a prezentat deja condițiile din timp și nu se va abate de la ele. Ceea ce se va întâmpla în continuare va depinde de faptul dacă Trump este pregătit pentru un dialog serios cu Putin – ținând cont de interesele Rusiei – și dacă va avansa drept răspuns cerințe imposibile (depărtarea Rusiei de relații strânse cu China, Iran etc.). Eu personal sunt destul de sceptic în acest sens. Dar, per ansamblu, să prezici comportamentul lui Trump și eventualele rezultate ale activităților lui este o treabă extrem de riscantă și, prin urmare, ingrată.

Amploarea problemelor

— Alegerile din țările europene din 2024 au demonstrat creșterea sentimentelor de dreapta. Este aceasta manifestarea logică a unui trend pe termen lung sau o întâmplare?

— La fel ca în SUA, agenda liberal-globalistă a partidelor aflate la guvernare în țările europene îi enervează pe mulți în Europa. Spre deosebire de Statele Unite, partidele de guvernământ din țările UE au reușit până acum să-și păstreze puterea și să izoleze dreapta. Și, desigur, un al doilea Trump nu a apărut încă nicăieri în lume. Subliniez acest lucru pentru că multe în politică depind întotdeauna și pretutindeni de o anumită personalitate.

— Cu toate acestea, de cele mai multe ori forțele de drepta învingătoare nu sunt lăsate la putere. Înseamnă acest lucru o criză decisivă a sistemului electoral, unde votul alegătorului nu mai este important? Sau nu este deloc o știre, doar secretul a devenit aievea?

– Exact acest lucru s-a întâmplat. Manipularea voturilor în cadrul sistemului de partide reușește destul de bine. Partidele de centru care pierd voturi se blochează cu forțele tradiționale de centru-dreapta și de stânga pentru a menține dreapta în poziția de marginali. În practică, democrația exact acest lucru presupune: manipulări nesfârșite în ajunul și pe parcursul alegerilor și tot timpul între alegeri. Aceasta și este munca politică de partid în țările „democrației dezvoltate”.

— În ce măsură consolidarea dreptei poate influența menținerea unității europene: nu se va împrăștia UE prin „casele” ei suverane pentru a rezolva problemele propriilor alegători?

— În aproape trei sferturi de secol de integrare europeană sub diferite forme, Europa ”s-a contopit” destul de ferm. În opinia mea, experiența Brexit-ului a contribuit, la rândul ei, la coeziunea UE. Acum noul factor de unitate a devenit „amenințarea rusă”. Ceea ce nu înseamnă că Uniunea Europeană nu are probleme serioase. Ele sunt, dar „rezolvarea problemelor electoratului” cu greu poate fi considerată un scop real al politicienilor. Și nu este o certitudine că, ieșind din UE, rezolvarea lor va fi mai ușoară. Imaginați-vă Ungaria în afara Uniunii. Sau, privind din alt unghi, Germania. Pornesc de la ideea că Uniunea Europeană va rămâne o perioadă nedeterminată, dar în același timp va crește numărul și amploarea problemelor din interiorul UE. Pentru ca UE să existe esențiale sunt două țări: Germania și Franța. Dacă una dintre ele va reveni cu adevărat pe drumul evoluției naționale, Uniunea se va rupe în câteva fragmente. Dar această perspectivă este deocamdată dincolo de orizont.

Dinamica neîntreruptă

— Mulți dintre economiștii care, în 2022, au emis estimări privind perspectivele economiei ruse, s-au văzut nevoiți, odată cu trecerea timpului, să-și ia vorbele înapoi. Și să explice ”de ce s-a întâmplat așa” – nu a fost nici un colaps, în pofida tuturor sancțiunilor posibile și imposibile. Care sunt produsele industriei militare de care este nevoie și în ce măsură sunt ele asigurate după nomenclator și viteza de livrare?

— Din afara, totul pare că se fac multe, realizările sunt evidente, dar mai sunt multe de făcut, având în vedere că Rusia a intrat într-o confruntare de lungă durată și dură cu Occidentul colectiv. Această confruntare nu se limitează la Ucraina și nu se va încheia după victoria noastră din Ucraina de care sunt convins.

– Cât de mult afectează comenzile Ministerului Apărării economia țării (într-o măsură chiar atât de mare pe cât cred unii)?

— O comandă venită din partea armatei nu înseamnă doar arme și obuze. Ea reprezintă provocări pentru un cerc larg de domenii, de la industria textilă, la metale rare. Ea impune cerințe foarte mari față de știință și tehnologie. Din toate timpurile, războiul constituie o chestiune de înaltă tehnologie. Repet încă o dată: toate acestea sunt pentru mult timp de acum înainte, dar ”toate acestea” contribuie la dezvoltarea generală nu numai a economiei, ci și a țării în ansamblul ei.

— Vectorul relațiilor externe ale Rusiei se mută spre Est. În acest sens, este necesar ca Sankt Petersburgul, ca metropolă cea mai apropiată geografic de Europa, să își reconsidere poziționarea (fereastra spre Europa etc.)?

— O întrebare foarte interesantă. Cândva (acum vreo 15 ani) am scris într-o carte că, dacă împăratul Piotr Alekseevici s-ar fi gândit să mute capitala în zilele noastre, ar fi ales Vladivostok. Amintiți-vă titlul unuia dintre articolele lui Lenin: „Europa înapoiată și Asia avansată”. Este adevărat că Lenin a avut în vedere procesul revoluționar, iar acum toată atenția este pe tehnologie.

„Cotitura spre Est” a fost gândită exact în acest scop: pentru a folosi în interesele țării noastre noile oportunități de dezvoltare care s-au deschis în regiunea Asia-Pacific și, în același timp, pentru a echilibra devierea din politica rusă, inclusiv politica economică externă, în favoarea Occidentului. Această cotitură a devenit fără de alternativă după reacția țărilor occidentale la operațiunea militară specială.

Cu toate acestea, Europa rămâne vecinul nostru apropiat. Slavă Domnului, noi am supraviețuit și am lăsat în trecut iluziile legate de posibilitatea de a adera la Occident și de integrarea în Uniunea Europeană. Eu însumi am imaginat cândva construcția „Rusia ca al treilea Vest” (alături de SUA și UE). În sfârșit, Rusia s-a regăsit ca civilizație distinctivă. Este foarte bine, chiar dacă acest lucru presupune pentru noi o muncă uriașă și complexă pentru decenii de acum înainte, pentru ca, treptat, să corespundă tot mai mult propriilor ambiții declarate.

Cu toate acestea, politica externă reprezintă o dinamică neîntreruptă. Nimic nu rămâne neschimbat. După cum se spune, fă-ți vara sanie și iarna căruță. Acum avem o iarnă lungă în vest, dar care se va încheia la un moment dat. Occidentul va fi nevoit, într-un fel sau altul, să se adapteze la policentricitatea lumii. Până atunci, se va forma (cu cea mai activă participare din partea noastră) o nouă normă a relațiilor cu Europa. Iar aici Sankt Petersburg și întreaga parte de nord-vest a Rusiei – de la Murmansk la Kaliningrad – vor juca un rol crucial. Deocamdată însă, trebuie urmărit și atent analizat ce se întâmplă la vecinii noștri, nu trebuie pierdută legătura cu oamenii și instituțiile raționale, pentru a promova prin intermediul lor viziunea noastră despre lume fără a o impune altora, să fim deschiși la dialog și cooperare, când și cu cine va deveni posibil.

Trebuie avut în vedere faptul că, în lumea modernă, geografia nu este o condamnare la moarte sau un obstacol în calea legăturilor cu partenerii. De aceea, Sankt Petersburgul, cu imensul lui potențial cultural, științific, tehnologic și de producție, poate stabili legături cu China și India, Iran și Turcia, Africa și America Latină. Sankt Petersburg este unul dintre cele mai importante centre prin care Rusia contactează și interacționează cu întreaga lume.