Pictura lui Repin „Ivan cel Groaznic și fiul său Ivan” a revenit la Galeriile ”Tretiakov”

Sper că acel vizitator iresponsabil să fi primit o pedeapsă pe măsura faptei lui. Și nu mă refer la o nenorocită de amendă. Ar fi meritat să-i fie bătute și subțiate mâinile cu ciocanul de șnițele. Cum poți să distrugi o operă de artă pentru că tu interpretezi altfel mesajul din pictură? Fiul lui Ivan al IV-lea a murit din cauza loviturilor aplicate de tatăl lui, dar acesta nu a intenționat să-l omoare. A fost un accident nefericit. La 15 noiembrie 1581 țarul se întâlnește într-o sală din reședința sa cu nora Elena (soția țareviciului Ivan) și constatând că deși era însărcinată într-un stadiu avansat, nu era îmbrăcată corespunzător pentru situația în care se afla (purta doar o rochie ușoară în locul celor trei suprapuse, cum era obiceiul). Considerând ținuta indecentă pentru o prințesă, o bate atât de tare încât avortează. Când țareviciul Ivan află, se repede la tatăl său și țipă la el indignat. Era a doua oară într-un interval scurt de timp că țareviciul ridică vocea la tatăl lui, fapt pe care țarul nu-l poate admite. De data aceasta nu-i trece cu vederea obrăznicia. Cuprins de furie, țarul sare din jilț și își lovește fiul la întâmplare, cu bastonul său lung cu vârf de fier, peste umeri și cap. Chiar Boris Godunov primește câteva lovituri, fiind de față și încercând să oprească bătaia. Iată cum descrie Henri Troyat această scenă în cartea sa ,,Ivan cel Groaznic" : ,,Țareviciul se prăbușește, cu tâmpla străpunsă. O clipă, Ivan rămâne în picioare, năuc, cu țepușa însângerată în mână, ca și cum un altul ar fi fost cel care a acționat în locul lui. Apoi, se aruncă asupra corpului, acoperă de sărutări fața palidă și bărboasă ai cărei ochi se dau peste cap și încearcă zadarnic să oprească sângele care curge din craniu, printr-o rană adâncă. Îngrozit, disperat, el strigă: Nefericitul de mine, mi-am ucis fiul! Mi-am ucis fiul!" Țareviciul moare după patru zile, la 19 noiembrie. În răstimpul celor patru zile, până la moartea țareviciului, țarul Ivan rătăcește prin palat gemând, trăgându-se de barbă, se aruncă în fața icoanelor cerând o minune pentru fiul său. Părul i-a albit. Până la înmormântare a rămas lângă cadavrul țareviciului, refuzând să doarmă și să mânânce. Se socotea vinovat de moartea fiului și de faptul că acest fiu era moștenitorul tronului, păcătuind atât în fața lui Dumnezeu, cât și în fața Rusiei. De atunci, el n-a mai fost la fel. A trăit cu această vină până la sfârșitul vieții. Din vina lui a murit țareviciul, dar nu a dorit să-l omoare! Tragedia acestui tată care-și îmbrățișează fiul rănit este redată extraordinar de pictorul Ilia Repin. Este o scenă în care se întrepătrund duioșia și disperarea unui tată, cu o mare tragedie. După o muncă de șase ani, acest minunat tablou a fost redat publicului. Felicitări echipei de restauratori, că au depus o muncă titanică!