Zaharova, despre show-ul culinar filmat în Lavra Kiev-Pecerskaia: Și-a băgat dracul coada

1 Comment

1. Carmen spune:

   16/12 la 5:22 pm

   Lavra Peșterilor de la Kiev (Lavra Pecerskaia) a fost, de la începuturi, arena unor lupte mai presus de fire, a fost un punct de plecare al unor mărețe ascensiuni duhovnicești. Aici au trăit bărbați sfinți, monahi care cu rugăciunile lor de foc, cu luptele lor ascetice, cu puterea lor taumaturgică și cu sfințenia lor au întărit și consolidat pentru totdeauna mesajul Evangheliei în Rusia. Este situată în latura de sud a Kievului, pe două coline de pe țărmul drept al râului Nipru, într-o regiune care în secolul al XI-lea era acoperită de o pădure foarte deasă. Primul ascet venit aici a fost preotul Ilarion, care a săpat o peșteră în stâncă. Ales Mitropolit de Kiev în 1051, a părăsit peștera, dar aici va veni și se va așeza cuviosul Antonie Athonitul, părintele și întemeietorul monahismului rus. Cel care a organizat mănăstirea după modelul Mănăstirii Studion de la Constantinopol, devenind mănăstire de obște, a fost cuviosul Teodosie. În secolele XI și XII mănăstirea s-a distins ca un mare centru monastic și duhovnicesc și a cunoscut o perioadă de mare înflorire. Aici se lucra intens la copierea manuscriselor, se scriau cronici și sinaxare. În această perioadă, de la Pecerskaia provin nu mai puțin de douăzeci de episcopi ai Bisericii Ruse! După 1906, invazia polonilor a provocat aici mari distrugeri materiale și umane (furturi de obiecte de cult prețioase, crime, incendieri) care au necesitat aproape cincisprezece ani pentru refacere. Au urmat invaziile devastatoare ale mongolilor în 1240 și 1300, iar monahii care au scăpat cu viață au fost nevoiți să se refugieze în munții împăduriți din împrejurimi. De două ori se va restaura mănăstirea și tot de două ori a fost distrusă de către invaziile tătarilor din 1399 și 1484. Tot în această perioadă mănăstirea Peșterilor a avut de înfruntat un nou dușman, nu dușman perfid și mult mai periculos: uniația. Regele Poloniei Sigismund al III-lea și papa Clement al VIII-lea au hotărât ca starețul Lavrei, arhimandritul Nichifor, să fie îndepărtat pentru că nu era de acord cu propaganda latină și unirea cu catolicii. S-au chinuit doi ani să-l aresteze pe arhimandrit, dar nu au reușit. Lavra Pecerskaia și arhimandritul au beneficiat de paza a sute de cazaci ortodocși. În 1688, mănăstirea va trece sub jurisdicția Patriarhiei de Moscova, ieșind definitiv de sub ascultarea față de Patriarhia Ecumenică de la Constantinopol. La începutul secolului al XVII-lea la mănăstire s-au pus bazele unei tipografii. Arhimandritul Petru Movilă a înființat aici o școală teologică de învățământ superior, prima de acest gen din Rusia, care se va transforma în celebra Academie Teologică de la Kiev. Nenorocirile peste această mănăstire au continuat prin atacurile din partea turcilor. Incendiul din 1718 a distrus biblioteca, biserica centrală și cea mai mare parte a complexului monastic. Dintre ruine și cenușă monahii au recuperat celebra icoană făcătoare a Maicii Domnului, care nu a suferit nimic din cauza incendiului. Țarul Petru cel Mare a exclamat: ,,Dacă icoana a fost salvată, atunci și mănăstirea se va salva!” Și din aceeași zi a dat ordin să se înceapă lucrările de reconstrucție cu sprijinul curții imperiale, lăsând chiar prin testament urmașilor săi porunca de a se îngriji de soarta mănăstirii și de a o proteja. În toată perioada imperială, Lavra a fost un puternic centru de artă și cultură bisericească, întărind teologia academică prin numeroase editări de carte. Acest far duhovnicesc a fost stins în mod brutal de către regimul comunist, ce a urmat revoluției din 1917. În 1941 mănăstirea a fost jefuită de trupele germane, care au furat de aici diferite piese de arhitectură aparținând secolelor XI-XVIII. După prăbușirea ideologiei comuniste, în acest loc sfânt a început din nou să strălucească dumnezeiasca lumină a vieții și culturii monahale. Am făcut această introducere, recunosc, foarte lungă pentru a arăta durerile și distrugerile prin care a trecut această mănăstire de-a lungul secolelor. Însă, de fiecare dată a reușit să revină la viață. Acum, norii negri s-au abătut din nou asupra ei. Show-ul culinar al acelor iresponsabili, a transformat Lavra Pecerskaia într-un platou de filmare pentru emisiuni profane. Actul este blasfemiator, dar va veni și timpul acelor nemernici, pentru că Dumnezeu nu se lasă batjocorit. Dar cea mai mare nenorocire pentru această mănăstire este aceea că a fost preluată de Biserica Ortodoxă a Ucrainei (OCU), schismatică. Nu mai amintesc de episoadele brutale prin care a trecut în ultimul timp. Vreau doar să subliniez că pericolul pentru Lavra Pecerskaia vine, în primul rând, din partea patriarhului ecumenic Bartolomeu, cel care a avut inițiativa de înființare a OCU, o inițiativă pe care a susținut-o cu mult zel. De ce? Pentru că a dorit ca Lavra să redevină o stavropighie a Patriarhiei de Constantinopol, adică să fie sub jurisdicția lui. Iar el este un mare ,,fan” al unirii cu catolicii. Acest lup îmbrăcat în blană de oaie va distruge o mănăstire care a rezistat secole de-a rândul în fața invaziilor polone, mongole, tătare, turce și germane. Este o subminare foarte perfidă a ortodoxiei, făcută în numele democrației, a păcii, a iubirii frățești și altor sloganuri mincinoase. Doamna Zaharova a scris că ,,dracul și-a băgat coada.” Eu cred că dracul e cu totul acolo, nu numai coada lui! Neonaziștii de la conducerea Ucrainei batjocoresc, prin acțiunile lor, sfinții asceți care s-au nevoit la Lavra Pecerskaia (și cărora doar Dumnezeu le știe numărul) și distrug adevărata credință ortodoxă care a fost apărată atâta timp cu jertfă de sânge. Atenție la Bartolomeu și la papa Francisc, pentru că nu sunt ceea ce lasă să credem noi.

   Răspunde