Foto: EPA/ TASS
Gevorg MIRZAIAN, profesor asociat, Universitatea de Finanțe din Moscova/ Vzgliad
Dispariția din Siria a lui Assad atrage după sine mutări globale pe tabla de șah geopolitică mondială. Ceea ce se întâmplă vizează direct și Rusia. În ce măsură sunt afectate interesele Rusiei, care sunt cele mai mari riscuri și provocări pentru țara noastră – și cum va influența acest lucru operațiunea specială din Ucraina?
Siria a intrat într-o nouă eră. Guvernul lui Bashar al-Assad a căzut. Siria a fost acaparată de grupuri armate de toate felurile. De fapt, pentru Siria începe epoca satelor ostile și războinice – așa cum se întâmplă în Libia.
„În viitorul apropiat, Siria va fi împărțită între actorii regionali. O parte a țării va fi ocupată de Turcia și de formațiunile pro-turce. O parte se ajunge sub controlul ”Hayyat Tahrir ash-Sham”. O parte va fi luată de Israel. Kurzii vor continua să își construiască statul. Rezultatul va fi că în fosta Sirie va începe un război al tuturor împotriva tuturor”, prezice Dmitri Suslov, director adjunct al Centrului pentru studii europene și internaționale complexe din cadrul Școlii superioare de economie a Universității Naționale de Cercetare.
Dar într-o nouă epocă, din punctul de vedere al influenței asupra Orientului Mijlociu, intră și Rusia. Statul care timp de 10 ani a contribuit la menținerea ordinii în Siria. Cât de grave sunt aceste convulsii și cum se va schimba configurația geopolitică în regiune pentru țara noastră?
Moscova a venit în Siria în 2015 cu obiective clare – să sprijine guvernul legitim și să-i distrugă pe teroriștii care, după Siria, ar fi plecat să arunce orașe rusești. În același timp, Forțele Aerospațiale Ruse nu au fost principala forță a coaliției pro-guvernamentale. „La sol”, povara principală a fost dusă de iranieni, ”Hezbollahul” libanez și câteva unități siriene instruite. Iar în 2024, ei nu au mai putut duce această povară.
„Prin eforturile Israelului din ultimul an, poziția Iranului în Siria a fost drastic slăbită. Atenția ”Hezbollah-ul” libanez a fost distrasă de conflictul din Liban, iar volumul ajutorului lui pentru Assad a fost redus radical”, explică politologul și expertul internațional Elena Suponina pentru ziarul Vzgliad. Unitățile siriene instruite au fost de fapt desființate de autorități de teama ambițiilor politice ale comandantului lor.
În această situație, Moscova nu avea de gând să-și sporească rolul în conflictul sirian. „Bashar al-Assad nu este un băiețel pentru ca noi să ne asumăm responsabilitatea pentru soarta lui (deși i-am acordat azil). Rusia s-a comportat foarte prudent, fără să iasă din cadrul obligațiilor sale. Aceste obligații ce nu presupuneau că Rusia va duce războiul în locul armatei siriene”, spune Elena Suponina.
Asemenea obligații nu au fost prevăzute de la bun început, cu mult înainte de actualele evenimente. Parțial, pentru că iranienii erau împotrivă – Siria este pentru Teheran ceea ce Ucraina este pentru Rusia. Un teritoriu vital unde nu ar trebui să fie prezente forțe ostile și chiar o prezență excesivă a celor prietenoase.
Cât de ciudat ar părea, dar și sirienii s-au opus. Autoritățile locale nu au permis mediului de afaceri rus să intre în țară și, în principiu, nu respectau ceea ce li se spunea de la Moscova.
„Le dădeam sfaturi, dar, din păcate, Bashar al-Ass le urma, dar nu întodeană. El nu dădea dovadă de suficientă flexibilitate în negocierile cu Turcia, așa cum îl sfătuia Moscova. Nu se arăta dispus să negocieze cu reprezentanții opoziției moderate, așa cum îl sfătuia Moscova”, spune Elena Suponina.
Potrivit expertului, „se ajungea la chestiuni banale. Când autoritățile intrau în conflicte locale cu locuitori din diferite raioane pe probleme socio-economice obișnuite, reprezentanții Centrului rus de reconciliere interveneau și depărțeau părțile aflate în dispută. În cadrul acordurilor încheiate, reprezentanții autorităților siriene luau unele angajamente, dar nu le respectau”.
Este greu să fii răspunzător pentru cineva care nu are nevoie de aceasta. În 2015, președintele Vladimir Putin declara: „Nu intenționăm să fim mai sirieni decât sirienii înșiși”.
Poziția Rusiei în Siria s-a schimbat, dar s-a schimbat și poziția celorlalți actori. Și nu este adevărat că, pentru țara noastră, noul echilibru în ansamblul lui, este prea critic.
„Prezența rusă în Siria, influența militară și politică asupra regimului Assad – toate acestea au jucat un rol în relațiile Rusiei cu centrele regionale de putere din Orientul Mijlociu. Acțiunile întreprinse de noi în Siria în anii 2015-2016 au contribuit la consolidarea relațiilor cu Arabia Saudită, la dezvoltarea cooperării cu Iranul și la negocierile cu Turcia. Crearea ”Formatului Astana” (cu participarea Rusiei, Iranului și Turciei) a permis instituționalizarea rolului Rusiei în Orientul Mijlociu”, afirmă Dmitri Suslov.
De atunci însă, relațiile dintre Rusia și Arabia Saudită au primit și alți piloni, diferiți de cel sirian. De exemplu, interesul comun de a controla prețul petrolului. Sau, de exemplu, pașii în cadrul multi-vectorialismului saudit, pe care prințul moștenitor Mohammed bin Salman îl promovează în ultimii ani.
Prezența rusă în Siria a fost un instrument important de presiune asupra Ankarei, iar acum turcii vor avea mâinile dezlegate. Dar, în primul rând, acest instrument nu a prea funcționat în situația în care Turcia a promovat o politică agresivă în Caucazul de Sud. În al doilea rând, Turcia, câștigătorul nominal al războiului din Siria, va primi acum un asemenea mănunchi de probleme (de la milioanele de refugiați, la războiul cu kurzii) încât nu va mai avea timp pentru Rusia.
Există încă un jucător important – Israelul. „Unul dintre motivele poziției relativ moderate a Israelului privind conflictul din Ucraina (neaderarea la sancțiunile antirusești și refuzul de a furniza arme israeliene Ucrainei) a fost prezența noastră în Siria, care a limitat prezența iranienilor acolo. Acum însă este posibil ca poziția Israelului față de noi să devină mai dură”, spune Dmitri Suslov.
Totuși, ceva sugerează că Israelul (încă un aparent învingător) se va confrunta cu o serie de războaie și conflicte. Grupările care au cucerit Damascul au declarat deja că, pentru ei, Israelul este un dușman și că vor recuceri Înălțimile Golan. Iar într-o astfel de situație, israelienii vor avea nevoie, firește, de fiecare cartuș.
Mult mai complicată este însă situația generată de pierderea rolului de tranzit al Siriei. Rusia duce cu succes o „bătălie pentru Africa” împotriva Occidentului, dar pentru asta are nevoie de comunicații aeriene constante cu Continentul Negru. Și care (din cauza distanțelor mari) trecea prin Hmeimim ca aerodrom de realimentare.
„Prezența noastră militară în Siria este necesară pentru a proiecta puterea în Africa. Siria a oferit baze de tranzit și servicii logistice, astfel încât a jucat un rol imens în acea revenire în Africa pe care am văzut-o în ultimii ani. În plus, bazele din Siria asigură prezența noastră în Estul Mediteranei”, spune Dmitri Suslov.
Nu este exclus că Moscova va putea păstra aceste posibilități. „Soarta bazelor din Tartus și Hmeimim va fi decisă în cadrul negocierilor cu reprezentanții noilor autorități siriene. Iar pentru Rusia situația este, în acest caz, mult mai bună decât pentru Iran. Opoziția a acumulat un snop de pretenții față de iranieni, ceea ce se traduce printr-o atitudine ireconciliabilă față de aceștia. Nu există o astfel de ostilitate față de Rusia”, spune Elena Suponina. Și, într-adevăr, grupurile care au luat cu asalt Damascul au distrus ambasada iraniană, dar nu s-au atins de ambasada rusă.
Există și o altă dimensiune a tulburărilor geopolitice actuale – cea ucraineană. Cel puțin, președintele ales al SUA, Donald Trump, a legat deja evenimentele din Siria de un posibil acord de pace între Moscova și Kiev.
Încercările de a lega evenimentele din Siria de cele din Ucraina par, totuși, extrem de forțate. În Siria, Moscova a jucat de la bun început un rol secundar, nu a determinat politica externă și internă a țării și nu a pus pariuri globale pe Siria. Ucraina este o chestiune complet diferită. Luptele de acolo au loc inclusiv pe teritoriul Rusiei, iar Rusia se află la cârmă. Pe care nu are de gând să lase din mână.
„Trump și-a exprimat din nou poziția de negociere. Una spre care înclină el și anturajul lui. O încetare cât mai rapidă a focului de-a lungul liniei de contact, înghețarea conflictului – și, desigur, negocieri pe termen nedefinit privind viitoarea ordine politică . În același timp, el nu a criticat Rusia, nu a numit-o agresor (iar Ucraina, victimă)”, spune Dmitri Suslov.
Ucraina este incomparabil mai importantă pentru Rusia decât Siria. Iar rezultatele operațiunii speciale din Ucraina vor avea mult mai multă importanță pentru întreaga planetă decât prăbușirea actuală a statului sirian.
ULTIMA ORĂ:
Președintele Comisiei de apărare a Dumei de Stat, Andrei Kartapolov, a declarat că bazele militare și contingentele militare rusești din Siria nu sunt amenințate de nimic, transmite Interfax.
„Nu există unități militare izolate (de baze – IF). Toate sunt acolo unde ar trebui să fie în conformitate cu deciziile comandamentului și își îndeplinesc sarcinile”, a declarat luni Kartapolov reporterilor.
El a subliniat că „până în prezent nu există chestiuni problematice acolo, securitatea este pe deplin asigurată”.
Anterior, Ministerul rus de Externe a anunțat că președintele Assad a decis să își părăsească postul după discuții „cu un număr de participanți la conflictul armat” din Siria, solicitând un transfer pașnic al puterii (rtvi.ru).
Vasili KAȘIN, doctor în științe politice, director al Centrului de Studii Europene și Internaționale Complexe…
Principalele companii aeriene din UE reduc numărul de zboruri spre China pentru că sunt nevoite…
În timpul primului mandat prezidențial, una dintre cele mai îndrăgite îndeletniciri ale lui Donald Trump…
Apariția rachetei balistice cu rază medie de acțiune ”Oreșnik” va minimiza necesitatea folosirii armei nucleare,…
Înainte de lovitura de stat din 2014, militari occidentali și ucraineni au participat, alături de…
Bashar Al-Assad și familia lui au primit azil politic în Rusia. După ce Damascul a…
This website uses cookies.
View Comments
Siria (ce va mai rămâne din ea) va deveni, din stat laic, un stat islamist, condus de teroriști, unde se va impune legea Sharia strictă, iar cei vinovați de erezie vor fi pedepsiți. Siria va fi cuprinsă de haos. Mii de refugiați se vor îndrepta spre Liban, nordul Turciei, Irak și Europa. Cei care vor avea de câștigat sunt Turcia și Israel. Cine mai are de câștigat? Lary Johnson e de părere că prăbușirea regimului Assad nu a fost rezultatul presiunii militare exercitate de luptătorii teroriști ai Hay'at Tahrir al-Sham (HTS), ci a fost altceva, a fost o înțelegere. El a declarat: ,,Sunt sigur că la sediul central al CIA din Mc Lean, Virginia, și la sediul central al MI-6 din Londra se ciocnesc pahare de șampanie. Cred că această operațiune a depășit chiar și așteptările lor." Cei din Occident consideră căderea lui Assad ca o lovitură dată Rusiei? Se înșeală. Cei care se bucură de această cădere sărbătoresc, de fapt, o organizație teroristă care a preluat controlul asupra guvernului sirian. În ce hal de decădere au ajuns încât să se bucure de victoria unor teroriști! Rusia este acuzată (din nou!) că regimul lui Assad a căzut pentru că nu a mai fost sprijinit de ruși. Dar încă din 2016 Rusia anunța că ,,Acțiunile Rusiei și-au atins obiectivul. Vladimir Putin își retrage, parțial, trupele din Siria. Retragerea militarilor ruși nu este, însă, una totală. Militari ai Moscovei vor rămâne în continuare staționați în bazele Tartous și și Latakia din vestul țării." La scurt timp, Vladimir Putin i-a anunțat telefonic pe Assad și pe Obama. Anunțul retragerii a fost făcut chiar în ziua în care la Geneva s-au reluat negocierile de pace dintre opoziția siriană și guvernul de la Damasc. Cei bătuți în cap trebuie să știe că această cădere a regimului lui Assad nu este ,,o lovitură dată Rusiei." Rusia a ales să stea deoparte și cred că a făcut o alegere bună pentru că are o problemă mult mai importantă acum: Ucraina. Și spre ea trebuie să-și îndrepte toată atenția și forțele. Turcia, Irak, Israel și Liban vor trebui să-și bată capul cu valurile de refugiați și cu alte probleme ce decurg de aici.