Interviu acordat de ministrul rus de Externe, Serghei Lavrov, comentatorului american Tucker Carlson. Moscova, 6 decembrie 2024. Transcrierea integrală

Întrebare: – Vă mulțumesc că ați fost de acord cu acest interviu. Considerați că SUA și Rusia se află, acum, în război?

Serghei Lavrov: – Nu aș spune așa. În orice caz, nu este ceea ce ne dorim. Firește, am dori să avem relații normale cu toți vecinii noștri. În general, cu toate țările, mai ales cu o țară atât de măreață, precum SUA.

Președintele Rusiei, V.V Putin, și-a exprimat în repetate rânduri respectul pentru poporul american, pentru istoria Statelor Unite și realizările americane în lume. Nu vedem niciun motiv pentru care Rusia și Statele Unite nu pot coopera de dragul Universului.

Întrebare: – Dar Statele Unite finanțează conflictul în care este implicată Rusia. Acum permit lansarea de atacuri asupra teritoriului Rusiei. Ăsta nu este oare război?

Serghei Lavrov: – Oficial, nu suntem în război. Unii definesc ceea ce se întâmplă în Ucraina drept război hibrid. Și eu aș numi la fel acest lucru. Este evident că ucrainenii nu ar putea face ceea ce fac cu armele moderne cu rază lungă de acțiune fără participarea directă a militarilor americani. Este periculos. Nu există nicio îndoială.

Nu vrem să înrăutățim situația. Dar, având în vedere că asupra teritoriului Rusiei se trage cu ATACMS și alte arme cu rază lungă de acțiune, trimitem semnale. Sperăm că ultimul (cu câteva săptămâni în urmă), de la noul sistem ”Oreșnik” a fost luat în serios.

Știm, de asemenea, că unii oficiali de la Pentagon, de la alte organizații, inclusiv NATO, au început să spună în ultimele zile că blocul este o Alianță defensivă, dar că uneori, zic ei, pot lovi primii, pentru că cea mai bună apărare este atacul. Reprezentantul Comandamentului Strategic al Departamentului de Apărare al SUA, contraamiralul T. Buchanan, a declarat că admite posibilitatea unui schimb limitat de lovituri nucleare.

Acest gen de amenințări provoacă îngrijorare. Dacă ei urmează logica expusă în ultimul timp de unii occidentali, cum că să nu credeți că Rusia are „linii roșii”, da, ei le-au anunțat, dar aceste „linii roșii” iar se deplasează, este o foarte gravă greșeală. Iată ce aș vrea să spun ca răspuns la această întrebare.

Nu noi am început războiul. Președintele Rusiei, V.V. Putin, a spus în repetate rânduri că am început operațiunea militară pentru a pune capăt războiului pe care regimul de la Kiev l-a dus împotriva poporului său din Donbass. În ultima sa declarație, președintele V.V. Putin a dat clar de înțeles că suntem pregătiți pentru orice evoluție a evenimentelor. Preferăm o soluționare pașnică prin negocieri bazate pe respectul pentru interesele legitime de securitate ale Rusiei, respectul pentru rușii care trăiesc în Ucraina, pentru drepturile lor fundamentale, dreptul de a vorbi limba rusă și dreptul la religie, distruse de o serie de legi adoptate de parlamentul ucrainean. Acest lucru a început cu mult înainte de operațiunea militară specială.

Din 2017, a fost adoptată o legislație ce interzice învățământul în limba rusă, activitatea mass-media ale Rusie în Ucraina, după care și a mass-mediei ucrainene de limbă rusă. Au fost întreprinse, de asemenea, demersuri de anulare a tuturor evenimentelor culturale în limba rusă. Cărțile ruse sunt aruncate din bibliteci și se distrug. Ultimul asemenea demers a fost adoptarea legii ce interzice Biserica Ortodoxă Ucraineană canonică.

Curios este că în Occident se vorbește că se vrea acolo ca acest conflict să fie rezolvat pe baza Cartei ONU și a respectului pentru integritatea teritorială a Ucrainei, iar Rusia, cică, ar trebui să „plece”. Secretarul General al ONU, A. Guterres, declară lucruri similare. Recent, purtătorul lui de cuvânt a repetat că conflictul trebuie rezolvat pe baza dreptului internațional, a Cartei ONU și a rezoluțiilor Adunării Generale, respectând în același timp integritatea teritorială a Ucrainei. Este o abordarea incorectă. Dacă vreți să respectați Carta ONU, trebuie să o respectați în totalitatea ei. Amintesc că, printre altele, acest document prevede că toate țările trebuie să respecte egalitatea statelor și dreptul națiunilor la autodeterminare. Occidentalii evocă și ei rezoluțiile Adunării Generale a ONU. Evident că le au în vedere pe cele adoptate după începerea operațiunii militare speciale, care condamnă Rusia și care conțin apeluri ca Rusia ”să plece” de pe teritoriul Ucrainei până la granițele din 1991.

Dar există și alte rezoluții ale Adunării Generale a ONU care nu au fost votate, fiind adoptate prin consens. Printre ele se numără Declarația cu privire la principiile de drept internațional referitoare la relațiile de prietenie și cooperarea între state în conformitate cu Carta Națiunilor Unite. Consensual, în text se afirmă clar că toți trebuie să respecte integritatea teritorială a statelor ale căror guverne respectă dreptul națiunilor la autodeterminare și, de aceea, reprezintă întreaga populație care trăiește pe respectivul teritoriu.

Să susții că oamenii veniți la putere, în februarie 2014, în urma unei lovituri de stat i-au reprezentat pe crimeeni sau pe locuitorii din estul și sudul Ucrainei, este absolut inutil. Crimeenii au respins lovitura de stat. Au cerut să fie lăsați în pace. Au declarat că nu vor să aibă nimic de-a face cu acești oameni. La fel a procedat și Donbass-ul. Crimeenii au convocat un referendum și au aderat la Rusia. Donbass-ul a fost declarat de puciștii veniți la putere drept terorist. Asupra lor s-a tras, au fost atacați cu artilerie. A început războiul, care a fost oprit în februarie 2015.

Au fost semnate Acordurile de la Minsk. Am fost sincer interesați să oprim acest lucru, dar pentru asta era necesar ca Acordurile de la Minsk să fie îndeplinite în totalitate. Dar au fost sabotate de guvernul creat după lovitura de stat din Ucraina. S-a convenit ca acest guvern să intre în dialog direct cu oamenii care nu au acceptat lovitura de stat și să contribuie la dezvoltarea relațiilor economice cu această parte a Ucrainei. Nimic din toate acestea nu s-a făcut. Regimul de la Kiev a declarat că niciodată nu va vorbi cu ei direct. Deși această cerință de a sta direct de vorbă cu ei a fost aprobată de Consiliul de Securitate al ONU. Regimul de la Kiev i-a făcut teroriști și, de aceea, vezi Doamne, vor lupta cu ei pentru că sunt mai puternici și ăia vor muri în subsoluri.

Dacă nu ar fi fost lovitura de stat din februarie 2014 și dacă acordul convenit în ajun de președintele de atunci și de opoziție, ar fi fost pus în practică, Ucraina ar fi fost până acum unită, iar Crimeea ar fi făcut parte din ea. Este evident acest lucru. Dar nu au îndeplinit acest acord. În schimb, au organizat lovitura de stat. Acordul din februarie 2014 prevedea inclusiv crearea unui guvern de uniune națională și organizarea de alegeri anticipate, pe care președintele de atunci al Ucrainei, V.F Ianukovici, le-ar fi pierdut. Toți știau acest lucru. Dar au fost nerăbdători, astfel că a doua zi dimineața au ocupat clădirile guvernamentale. Au ieșit pe Maidan și au anunțat că au creat un „guvern al învingătorilor”. Comparați: „guvern de uniune națională” pentru pregătirea alegerilor și „guvern al învingătorilor”.

Cum oare oamenii care, în opinia lor, au fost învinși vor respecta puterea de la Kiev? Știți că dreptul națiunilor la autodeterminare reprezintă baza juridică internațională a procesului de decolonizare care s-a desfășurat în Africa pe baza principiului corespunzător al Cartei ONU. Niciodată oamenii din colonii nu au tratat puterile coloniale, „stăpânii”, ca pe cei care îi reprezentă, pe care vor să-i vadă în structurile care guvernează aceste pământuri. La fel și oamenii din estul și sudul Ucrainei, din Dnbass și Novorossia nu consideră regimul lui V.A Zelenski ca fiind cel care le reprezintă interesele. Cum i-ar putea reprezenta când cultura lor, limba, tradițiile și religia lor, toate acestea sunt interzise.

Dacă vorbim de Carta ONU, de rezoluții, drept internațional, chiar primul articol al Cartei ONU, de care Occidentul nu pomenește nimic în contextul ucrainean, spune: trebuie respectate drepturile omului, indiferent de rasă, gen, limbă sau religie. Să luăm orice conflict, SUA, Marea Britanie, Uniunea Europeană se amestecă, spun că drepturile omului sunt grav încălcate și că ei trebuie să „restabilească drepturile omului pe un teritoriu oarecare”.

În Ucraina, ei nu vorbesc niciodată despre „drepturile omului” pentru că văd că aceleași drepturi ale omului pentru populația rusă și rusofonă sunt complet interzise de lege. Prin urmare, când ni se spune că haideți să rezolvăm conflictul pe baza Cartei ONU, da, suntem de acord, dar nu trebuie uitat că această Cartă a ONU nu este doar despre integritatea teritorială, care ar trebui respectată doar dacă guvernul este legitim şi dacă respectă drepturile poporului său.

Întrebare: – Vreau să mă întorc la chestiunea pe care ați spus-o mai devreme despre folosirea sistemului balistic hipersonic, pe care ați numit-o un ”semnal pentru Occident”. Ce fel de semnal? Cred că mulți americani nici măcar nu șiu ce s-a întâmplat. Ce mesaj ați trimis, arătând acest lucru lumii întregi?

Serghei Lavrov: – Mesajul este că Statele Unite și aliații lor, care pun la dispoziția regimului de la Kiev arme cu bătaie lungă, trebuie să înțeleagă că vom fi pregătiți să folosim orice mijloace pentru a nu permite Occidentului să aibă succes în aplicarea unei „înfrângeri strategie” Rusiei. Occidentalii luptă pentru păstrarea hegemoniei lor în lume, în orice țară, regiune, pe orice continent. Noi luptăm pentru interesele noastre legitime de securitate. Occidentalii vorbesc despre granițele din 1991. Senatorul american L. Graham, care a fost la Kiev cu ceva timp în urmă, a declarat direct, în prezența lui V.A. Zelenski, că Ucraina este bogată în metale rare. Adică noi nu putem lăsa rușilor această bogăție. Noi trebuie să o luăm.

Ei luptă pentru un regim gata să vândă sau să dea Occidentului toate resursele naturale și umane. Noi, în schimb, luptăm pentru oamenii care trăiesc pe aceste meleaguri, exploatate de secole de strămoșii lor, care au construit orașe, uzine. Oamenii ne preocupă, nu resursele naturale pe care cineva din SUA ar dori să și le însușească și să-i aibă pe ucraineni ca ”slugile” care „stau” pe aceste resurse naturale.

Mesajul pe care am dorit să-l transmitem testând acest sistem hipersonic în condiții reale este că vom fi gata să facem totul pentru a ne proteja interesele legitime.

Nu ne gândim la un război cu Statele Unite, care ar putea fi de natură nucleară. Doctrina noastră militară spune că esențială este evitarea unui război nuclear. Amintesc că noi am fost cei care, în ianuarie 2022, am inițiat declarația comună a liderilor celor cinci membri permanenți ai Consiliului de Securitate al ONU, în care se spunea că vom face totul pentru a evita confruntarea între noi, recunoscând și respectând interesele și temerile de securitare ale celuilalt. A fost inițiativa noastră.

Dar interesele de securitate ale Rusiei au fost total ignorate când au respins (cam în aceeași perioadă) propunerea țării noastre de a încheia un tratat de garantare a securității.

Ei au respins propunerea noastră de a încheia un acord privind garanții de securitate și pentru Rusia, și pentru Ucraina, pentru coexistența lor și că Ucraina nu va fi niciodată membră a NATO sau a oricărui alt bloc militar. Proiectele acestor documente au fost prezentate Vestului – NATO și Statelor Unite – în decembrie 2021. Le-am discutat de mai multe ori. A fost chiar și o întâlnire cu Secretarul de stat american E. Blinken, în ianuarie 2022. Aceste propuneri au fost respinse. Firește, am fi dorit să evităm neînțelegerile. Dar din moment ce unele personalități din Londra, Bruxelles par să nu evalueze destul de corect situația, suntem gata să trimitem „mesaje” suplimentare dacă nu trag concluziile necesare.

Întrebare: – Faptul că, în general, vorbim despre un posibil schimb de lovituri nucleare este uimitor. Nu m-am gândit niciodată că se va ajunge la așa ceva. În acest sens, apare întrebarea, cât de intens este dialogul prin „canale închise” între Rusia și Statele Unite? S-a discutat ceva în ultimii doi ani și jumătate? Există negocieri în acest sens?

Serghei Lavrov: – Există câteva „canale”, dar ele sunt activate în principal pentru schimbul de persoane care ispășesc pedepse în Rusia și Statele Unite. Au fost câteva astfel de schimburi. Mai sunt „canale” care sunt secrete, dar pe care americanii le folosesc pentru a transmite ceea ce spun public: „trebuie să ne oprim”, „trebuie să acceptăm nevoile Ucrainei și pozițiile ei”. Ei susțin această „formulă de pace” a lui V.A Zelenski absolut absurdă și care a fost completată, recent, cu un „plan al victoriei”.

Occidentalii au avut câteva serii de întâlniri, o conferință la Copenhaga, un summit la Bürgenstock. Se laudă că în prima jumătate a anului viitor vor convoca altă conferință și că, de această dată, vor „invita cu amabilitate” și Rusia. Și că, mai zic ei, atunci Rusiei i se va prezenta un ultimatum. Toate acestea se repetă cu toată seriozitatea prin diverse canale confidențiale.

Acum auzim altceva, inclusiv în declarațiile lui V.A Zelenski personal, că, vezi Doamne, ne putem opri la linia de contact, cum că Ucraina va fi primită în NATO, dar în această etapă garanțiile Alianței vor acoperi doar teritoriul controlat de guvern, restul fiid subiect de negocieri. Dar rezultatul final al acestor „negocieri” trebuie să fie „plecarea” totală a Rusiei chiar de pe teritoriul rus, în urma căreia rușii de acolo vor fi aruncați la voia regimului nazist, care a distrus toate drepturile rușilor și ale cetățenilor vorbitori de limbă rusă.

Întrebare: – Aș vrea să revenim la problema schimbului de lovituri nucleare. Din câte am înțeles, nu există vreun mecanism prin care liderii Rusiei și Statelor Unite să poată vorbi între ei pentru a evita neînțelegeri ce-ar putea duce la moartea a sute de milioane de oameni?

Serghei Lavrov: – Avem un „canal” care se activează automat când are loc lansarea unei rachete balistice. În ceea ce privește racheta balistică hipersonică cu rază medie de acțiune ”Oreșnik”, cu 30 de minute înainte de lansare, sistemul a trimis o informare în SUA. Ei au știut că se va întâmpla și nu l-au luat drept ceva mai de amploare și cu adevărat periculos.

Întrebare: – Cred că acest sistem este deosebit de periculos.

Serghei Lavrov: – A fost o lansare de testare.

Întrebare: – Da, înțeleg că vorbiți despre o lansare-test. Dar cât de îngrijorați sunteți de faptul că (având în vedere că între cele două țări nu există, se pare, prea multe convorbiri), pe fondul discuțiilor despre exterminare reciprocă, lucrurile ar putea scăpa de sub control într-un interval scurt de timp? Și că nimeni nu va putea opri toate astea? Pare ceva incredibil de nesăbuit.

Serghei Lavrov: – Nu vorbim despre exterminarea populației vreunei țări. Nu noi am început acest război. De-a lungul multor ani am avertizat că apropierea NATO de granițele noastre va crea o problemă. Ani la rând V.V.Putin a explicat acest lucru pe platforme internaționale oamenilor care visau la „sfârșitul istoriei” și la „dominarea lor”.

Când a avut loc lovitura de stat în Ucraina, americanii nu au ascuns că s-au aflat în spatele acesteia. Există înregistrarea unei convorbiri între adjunctul de atunci al secretarul de stat al SUA, V. Nuland și ambasadorul de atunci al SUA la Kiev, Geoffrey Pyatt, când discutau despre oamenii care fuseseră incluși în noul guvern după lovitura de stat. A fost dezvăluită cifra de 5 miliarde de dolari, cheltuită în Ucraina după dobândirea independenței, în calitate de garanție că totul va fi cum vor americanii.

Nu avem nicio intenție de a distruge poporul ucrainean. Ei sunt frații și surorile poporului rus.

Întrebare: – Câți oameni au murit deja de ambele părți?

Serghei Lavrov: -Ucrainenii nu fac publice aceste informații. V. A. Zelenski spunea că, de partea ucraineană, mai puțin de 80.000 de oameni.

Dar există și altă cifră comparabilă. După ce israelienii au lansat operațiunea lor ca răspuns la atacul terorist, pe care noi l-am condamnat, și care (operațiunea – n.r.) a căpătat caracterul unei pedepse colective (ce contravine dreptului internațional umanitar), în decurs de un an de la începerea operațiunii din Palestina, numărul civililor palestinieni uciși este estimat la 45.000 de oameni. Este de aproape două ori mai mult decât numărul civililor morți de ambele părți ale conflictului ucrainean în deceniul scurs de la lovitura de stat. Un an și zece ani. În Ucraina este o tragedie. În Palestina este o catastrofă. Dar noi nu ne-am fixat niciodată drept scop uciderea de oameni. Spre deosebire de regimul ucrainean.

Șeful Biroului lui V.A Zelenski a spus odată că ei „vor avea grijă” ca orașe precum Harkov și Nikolaev să uite ce înseamnă limba rusă. Alt oficial al Biroului a declarat că ucrainenii trebuie să-i distrugă pe ruși prin lege sau, în caz de necesitate, fizic. Fostul ambasador al Ucrainei în Kazahstan, P.Iu. Vrublevski, a devenit renumit pentru că a acordat interviuri și, privind în camera care înregistra și transmitea interviul, a spus că principala lor misiune a fost „să omoare cât mai mulți ruși, astfel încât copiii noștri ar reveni să omoare cât se poate de mai puțini dintre ei”. Astfel de afirmații fac parte din lexiconul întregului regim.

Întrebare: – Câți cetățeni ruși au murit din februarie 2022?

Serghei Lavrov: – Nu este de competența mea să divulg această informație. Pe parcursul unor acțiuni militare există reguli speciale. Ministerul Apărării al Federației Ruse le monitorizează.

Curios este că atunci când, pe 5 aprilie 2014, V.A Zelenski a luat cuvântul pe scena concertelor de la Gorlovka și Donețk, după începerea operațiunii militare a Ucrainei în Donbass, a apărat cu zel limba rusă. Spunea că toți vorbim aceeași limbă, citim aceleași cărți, că suntem un popor frate, că avem același sânge. Spunea că dacă în Vest și în Crimeea oamenii vor să vorbească în rusă, trebuie lăsați în pace și să li se ofere posibilitatea de a vorbi limba maternă.

Când a ajuns președinte, s-a schimbat rapid. Înainte să înceapă acțiunile militare, în septembrie 2021, i s-a luat un interviu. La acel moment, el ducea deja un război împotriva Donbass-ului, încălcând Acordurile de la Minsk. A fost întrebat ce crede despre oamenii de cealaltă parte a liniei de contact. A răspuns că există oameni și există „indivizi”. După care a spus că dacă cineva, trăind în Ucraina, simte o legătură cu cultura rusă, îi sfătuiește să se care în Rusia de dragul viitorului copiilor și nepoților lor. Dacă după toate astea, acest ins vrea să-i readucă sub integritatea lui terotirială, cum afirmă el, pe oamenii din cultura rusă, atunci îl consider inadecvat.

Întrebare: – În ce condiții va înceta Rusia acțiunile militare?

Serghei Lavrov: – În urmă cu zece ani, în februarie 2014, am vorbit despre necesitatea implementării acordului dintre președintele V. Ianukovici și opoziție, de a crea un guvern de uniune națională și de a organiza alegeri anticipate. Acordul a fost semnat. Am vorbit despre necesitatea îndeplinirii lui. Dar cei care au comis lovitura de stat au fost absolut nerăbdători și agresivi. Nu am nici cea mai mică îndoială că americanii au pus presiune asupra lor. Dacă adjunctul de atunci al Secretarul de stat al SUA, V. Nuland, și ambasadorul de atunci al SUA la Kiev, J. Payette, au convenit componența „guvernului”, de ce să mai aștepți cinci luni pentru a organiza alegeri anticipate?

Data următoare am readus în discuție necesitatea de a face ceva, când s-au semnat Acordurile de la Minsk. Am fost acolo. Aceste negocieri au durat 17 ore. Între timp, Crimeea devenise deja pierdută pentru ei. Acolo a fost organizat un referendum. Nimeni din Occident, inclusiv colegul meu J. Kerry, care a fost prezent la întâlnire împreună cu noi, nu a ridicat problema Crimeii. Toți erau concentrați pe Donbass. Acordurile de la Minsk prevedeau integritatea teritorială a Ucrainei (cu excepția Crimeii). Era vorba despre acordarea unui statut special pentru o mică parte din Donbass (nici măcar întregului teritoriu) și nu pentru întreaga Novorossia. Conform Acordurilor de la Minsk, aprobate de Consiliul de Securitate al ONU, o parte a Donbass-ului ar fi trebuit să dețină dreptul de a vorbi și a învăța în limba rusă, de a o preda, să aibă organe locale de aplicare a legii (ca în statele SUA), cu care urmau să se consulte la numirea de judecători și procurori, acestea ar fi trebuit să fie consultate la numirea judecătorilor și procurori, și, de asemenea, ar fi trebuit să aibă niște legături economice mai simplificate cu regiunile vecine ale Rusiei. Asta era tot. Președintele E. Macron a promis că va da același lucru Corsicii și, din câte știu, încă se gândește la cum să o facă.

Aceste Acorduri au fost sabotate de la bun început. Mai întâi de P.A Poroșenko, după care de V.A. Zelenski. Și, apropo, ambii au devenit președinți sub sloganul păcii. Și au mințit amândoi. Când am văzut însă că Acordurile de la Minsk sunt sabotate și noi am devenit martori ai încercărilor de a acapara cu forța această parte a Donbass-ului. Chiar atunci am propus un proiect de tratat privind garanții de securitate din partea NATO și Statelor Unite. A fost respins. Iar când Ucraina și sponsorii ei au lansat Planul B, încercând să acapareze cu forța această parte a Donbass-ului, am lansat o operațiune militară specială. Dacă ar fi pus în aplicare Acordurile de la Minsk, Ucraina ar fi fost un tot întreg (cu excepția Crimeei).

După ce am început operațiunea militară specială, ucrainenii au propus negocieri. Am fost de acord. Au fost câteva runde de negocieri în Belarus și Istanbul. În Turcia, delegația ucraineană a pus pe masă un document,iar pe baza principiilor acestuia erau gata să discutăm. Am fost de acord cu ei.

Întrebare: – Vorbiți despre Acordurile de la Minsk?

Serghei Lavrov: – Nu, despre cele de la Istanbul. Asta a fost în aprilie 2022. Principiile care au stat la baza acestui document vorbeau despre neintrarea Ucrainei în NATO, dar Kievului i s-ar fi acordat garanții de securitate cu participarea mai multor țări și a Rusiei. Aceste garanții de securitate nu se vor aplica Crimeii sau estului Ucrainei. Asta a fost propunerea lor. A fost parafată. Șeful delegației ucrainene la Istanbul, D.G Arahamia, care este și acum președintele grupului parlamentar al lui V.A Zelenski în Rada Supremă, a confirmat recent într-un interviu că într-adevăr așa este. Eram gata să elaborăm un tratat bazat pe aceste principii.

Întrebare: – Acesta a fost Boris Johnson care a vorbit în numele…

Serghei Lavrov: – A fost D.G Arahamia, care a condus delegația ucraineană la Istanbul și care a relatat că premierul de atunci al Marii Britanii, B. Johnson a venit și le-a ordonat să continue lupta. B. Johnson a negat acest lucru. Dar D. G. Arahamia, care a fost la negocieri, a susținut că a fost Boris Johnson. Alții spun că V.V Putin a fost cel care zădărnicit înțelegerea din cauza „masacrului” de la Bucea. Dar nu știu de ce, despre masacrul de la Bucea, ei nu mai amintesc niciodată. Eu vorbesc. Noi am vorbit. Într-un fel, ei „se apără”.

Am vorbit de câteva ori în Consiliul de Securitate al ONU, la Adunarea Generală, stând la masă cu Secretarul General al ONU A. Guterres, timp de doi ani am ridicat problema Bucea. Ideea mea era că este ciudat că nu spuneți nimic despre Bucea. Voi toți v-ați exprimat zgomotov când echipa BBC a ajuns pe strada unde erau aruncate cadavrele. M-am interesat dacă pot fi aflate numele celor ale căror trupuri fără însuflețire au fost arătate în direct de BBC. Răspunsul a fost o tăcere totală. M-am adresat personal lui A. Guterres în prezența membrilor Consiliului de Securitate al ONU. Dar nu a răspuns nimic.

La New York, în septembrie 2023, la conferință de presă de la încheierea sesiunii Adunării Generale, m-am adresat tuturor corespondenților cu vorbele: „Sunteți jurnaliști. Poate că nu sunteți jurnaliști de investigație, dar jurnaliștii sunt în general interesați să afle adevărul.”

Știrea despre Bucea, care a făcut înconjurul întregii presei mondiale și unde era condamnată Rusia nu interesează pe nimeni – nici pe politicieni, nici pe funcțonarii ONU, iar acum nici pe jurnaliști. Când am stat de vorbă cu ei, în septembrie anul curent, i-am rugat ca, în calitatea lor de profesioniști, să afle numele celor ale căror cadrave au fost arătate la Bucea. Nici un răspuns.

Așa cum nu există un răspuns nici la întrebarea unde sunt rezultatele analizelor medicale ale recent decedatului A.A Navalnîi, care s-a tratat în Germania, în toamna lui 2020. Atunci, el s-a simțit rău în avion deasupra Rusiei. Avionul a aterizat imediat. De el s-au ocupat medicii din Omsk, dar nemții au vrut să-l ia. Imediat am permis avionului lor să aterizeze. L-au luat și în mai puțin de 23 de ore era în Germania. Nemți au continuat să susțină că noi l-am otrăvit, că otrăvirea era confirmată de analize. I-am rugat să ne prezinte rezutatele analizlor. Ni s-a răspuns că vor fi predate la OIAC. Atunci ne-am adresat acestei Organizații. În calitatea noastră de membri, am cerut să ni le arăte, pentru că, în ultimă instanță, era vorba despre cetățeanul nostru și noi eram acuzați că l-am otrăvit. Ni s-a răspuns că Germania a rugat să nu le dea. În clinica civilă nu s-a găsit nimic, iar declarația despre otrăvire a venit după ce Navlnîi a fost tratat într-un spital militar al Bundeswehr. Totul pare așa, ca și cum secretul ăsta pare de negăsit…

Întrebare: – Deci, cum oare a murit A.A.Navalnîi?

Serghei Lavrov: – A murit în timp ce își ispășea pedeapsa în Rusia. Cum s-a anunțat, din când în când el se simțea nu foarte bine. A fost încă un motiv pentru care am continuat să-i rugăm pe nemți să ne arată rezultatele analizelor lui. Nu au vrut. Nu știu ce au făcut cu el.

Întrebare: – Ce i-au făcut nemții?

Serghei Lavrov: – Da, pentru că ei nu explică nimic nimănui, inclusiv nouă. Poate le vor explica americanilor. Poate merită încredere. Dar nouă nu ne-au povestit nici până acum cum l-au tratat, ce au descoperit și ce metode au folosit.

Întrebare: – Ce credeți, de ce a murit?

Serghei Lavrov: – Nu sunt medic. Dar pentru a face presupuneri, pentru ca medicii să poată spune ceva, este nevoie de informații. Dacă o persoană este dusă în Germania pentru tratament după otrăvire, rezultatele analizelor lui nu pot fi secrete.

Nici până astăzi nu putem afla nimic despre soarta lui S.V Skripal și a fiicei lui, Iulia. Nu ni se oferă astfel de informații. În condițiile în care el este cetățeanul nostru, la fel ca fiica lui. Avem toate drepturile, conform convențiilor al căror membru este Regatul Unit, să primim informții.

Înrebare: – De ce credeți că fostul premier britanic B.Johnson a oprit procesul de pace de la Istanbul? În numele cui a făcut acest lucru?

Serghei Lavrov: – M-am întâlnit de câteva ori cu el. Nu aș fi surprins dacă a fost ghidat de o dorință de moment sau de o strategie pe termen lung. Nu este foarte previzibil.

Întrebare: – Considerați că a acționat în numele guvernului SUA, al administrației Biden?

Serghei Lavrov: – Nu știu. Și nu voi merge pe ghicit. Evident este însă faptul că americanii și britanicii „ghidonează” această situație.

Este clar că în unele capitale se resimte oboseala. Se vorbește că americanii ar dori să lase această ”treabă” pe seama europenilor și să se concentreze pe lucruri mai importante. Nu voi face speculații.

Vom judeca lucrurile în funcție de pașii concreți. Este evident că administrația J. Biden ar dori să lase o astfel de „moștenire” administrației D. Trump. Este cam la fel cu ce a făcut președintele B. Obama cu D.Trump. (S-a întâmplat în timpul primei ascensiuni la putere a lui D.Trump, la sfârșitul lunii decembrie 2016). B.Obama expulzat diplomați ruși chiar la sfârșitul lunii decembrie. 120 de oameni împreună cu membrii familiilor lor. A făcut-o intenționat și le-a cerut să plece în ziua în care nu exista niciun zbor direct spre Moscova de la Washington. Ar fi trebuit să ia autobuze până la New York cu toate bagajele și cu copiii lor.

În același timp, B.Obama a anunțat confiscarea bunurilor diplomatice rusești. Nici până acum nu am reușit să verificăm în ce stare se află proprietățile rusești.

Întrebare: – Ce fel de proprietate este aceasta?

Serghei Lavrov: – Erau clădiri diplomatice. Nu ne-au permis niciodată să venim să verificăm proprietățile noastre, în pofida tuturor Convențiilor. Americanii spun că imunitatea diplomatică nu se mai aplică acestor clădiri. Este decizia lor unilaterală, care nu este susținută de niciun drept internațional.

Întrebare: – Credeți că administrația Biden va face aceleași jocuri și cu viitoarea administrație Trump?

Serghei Lavrov: – Acest episod cu expulzarea și confiscarea proprietăților nu a creat un „teren” promițător pentru începerea relațiilor cu administrația Trump. Cred că fac același lucru.

Întrebare: – De data aceasta, președintele D.Trump a fost ales datorită promisiunii sale fără echivoc de a pune capăt războiului din Ucraina. A repetat acest lucru în toate discursurile sale. Dacă este așa înseamnă că există speranța soluționării lui. Cu ce condiții ați fi de acord?

Serghei Lavrov: – Aceste condiții au fost menționate de președintele rus Vladimir Putin, când a vorbit la Ministerul rus de Externe, pe 14 iunie anul acesta. El a confirmat că suntem gata să negociem pe baza principiilor convenite la Istanbul și respinse de fostul prim-ministru britanic B. Johnson conform declarației șefului delegației ucrainene, D.G. Arahamiia. Principiul-cheie este statutul de non-bloc al Ucrainei. Eram pregătiți să ne alăturăm grupului de țări care ar fi oferit garanții pentru securitatea colectivă a Ucrainei.

Întrebare: – Niciun NATO?

Serghei Lavrov: – Niciun NATO. Nici baze militare, nici exerciții militare pe teritoriul ucrainean cu participarea de trupe străine. Este ceea ce a repetat el (Vladimir Putin – n.r.). V.V.Putin a spus că asta a fost până în aprilie 2022, dar de atunci a trecut ceva timp. Trebuie luate în considerare realitățile „de pe teren”. Și care se regăsesc nu doar pe linia de contact, dar și în modificările aduse în textul Constituției Federației Ruse după referendumul din republicile Donețk și Lugansk, regiunile Herson și Zaporojie. Acum, ele se află în componența Rusiei, conform Constituției noastre. Aceasta este realitatea.

Nu putem tolera situația în care rămâne valabilă legislația ucraineană ce interzice limba rusă, presa Rusiei, cultura rusă și Biserica Ortodoxă Ucraineană. Este o încălcare a obligațiilor Ucrainei în temeiul Cartei ONU. Trebuie făcut ceva în această privință.

De când, în 2017, această „ofensivă legislativă” rusofobă a început, Occidentul a tăcut și continuă să tacă. A trebuit să atragem atenția asupra acestui lucru în „mod special”.

Întrebare: – Ridicarea sancțiunilor anti-rusești poate fi o condiție a acordului?

Serghei Lavrov: – Mulți în Rusia ar dori să facă din aceasta o condiție. Dar cred că, cu cât trăim mai mult sub aceste sancțiuni, cu atât ne dăm seama că este mai bine să ne bazăm pe noi înșine și să dezvoltăm mecanisme și platforme de cooperare cu țările „normale”, care sunt prietenoase cu noi și care nu amestecă interesele economice și relațiile. În special politica.

Am învățat multe de când au fost impuse sancțiuni împotriva noastră. Au început sub mandatul lui B.Obama și au continuat într-un volum și mai mare în timpul primei președinții a lui D.Trump. Iar sub administrația J.Biden, ele au devenit absolut fără precedent. Dar știți, „ceea ce nu ne omoară ne face mai puternici”. Sancțiunile nu ne vor ucide niciodată. Și asta ne face mai puternici.

Întrebare: – Să vorbim despre „virajul” Rusiei către Est. În urmă cu 20 de ani a existat doar o idee printre politicienii de bun simț din Washington. Ei considerau că de ce să nu ”aducem” blocul occidental în Rusia. Era ca un echilibru împotriva Estului în ascensiune. Dar se pare că nu le-a ieșit. Credeți că ar fi fost posibil?

Serghei Lavrov: – Nu cred. La o recentă întâlnire a Clubului Internațional de Dezbateri ”Valdai”, președintele Putin a spus că nu vom reveni niciodată la situația de la începutul anului 2022. Exact atunci el a înțeles pentru el (președintele a vorbit public despre acest lucru) că toate încercările de a fi pe picior de egalitate cu Occidentul au eșuat.

Totul a început după prăbușirea URSS. La început a fost euforie. Suntem parte a lumii liberale, democratice. „Sfârșitul istoriei”. Curând însă a devenit clar pentru majoritatea rușilor că în anii ’90 am fost tratați, în cel mai bun caz, ca un partener mai mic (nici măcar ca un „partener”), ci ca un loc în care Occidentul putea aranja lucrurile după cum dorea. Afaceri cu oligarhii, cumpărarea de resurse și active.

Atunci americanii au decis, probabil, că Rusia este „în buzunarul lor”. B.N.Elțîn și B.Clinton râdeau și glumeau. Dar la sfârșitul președinției sale, B.N.Elțîn a început să-și dea seamă că nu asta își dorea pentru Rusia. Cred că numirea lui V.V.Putin ca prim-ministru a fost evidentă. După care B.N. Elțîn și-a dat demisia și l-a „binecuvântat” pe V.V.Putin ca succesor al său în viitoarele alegeri prezidențiale, pe care acela le-a câștigat. Dar când V.V.Putin a devenit președinte al Rusiei, a fost deschis cooperării cu Occidentul. El menționează în mod regulat acest lucru atunci când dă interviuri sau vorbește la diverse evenimente internaționale. Am fost prezent la întâlnirile sale cu G.W. Bush Jr., B.Obama.

La summitul NATO de la București, din 2008 (urmat de reuniunea Consiliului NATO-Rusia) s-a anunțat că Georgia și Ucraina vor adera la Alianță. Occidentalii au încercat să ne „vândă” acest lucru. Am întrebat de ce. În timpul prânzului, președintele Putin a întrebat care a fost motivul acestei decizii. Ni s-a spus că aceste declarații nu îi obligă la nimic și că, pentru a începe procesul de aderare la NATO, este nevoie, ca să spunem așa, de o invitație oficială. A fost sloganul: „Ucraina și Georgia vor fi în NATO”. Dar a devenit o obsesie pentru unii oameni din Georgia când Saakașvili și-a pierdut mințile și a început, sub protecția misiunii OSCE, un război împotriva propriului popor, împotriva forțelor ruse de menținere a păcii pe teren. Faptul că el a început primul a fost confirmat de ancheta UE, care a concluzionat că el a dat ordinul de lansare a atacului.

Pentru ucraineni, a durat mai mult. Ei au „cultivat” în ei înșiși acest sentiment pro-occidental. „Pro-occidental” ca și ”pro-est” nu este rău în principiu. Ceea ce este rău este când le spui oamenilor: ori ești cu mine, ori ești dușmanul meu.

Știți ce s-a întâmplat înainte de lovitura de stat din Ucraina? În 2013. Președintele ucrainean Ianukovici negocia un acord de asociere cu Uniunea Europeană care ar fi anulat taxele pentru majoritatea produselor ucrainene destinate Uniunii Europene și viceversa. Apoi, când s-a întâlnit cu colegii săi ruși, i-am spus că Ucraina face parte din zona de liber schimb a CSI, unde nu există taxe.

Rusia a negociat 17 ani un acord cu OMC. În special pentru că am dezbătut condițiile. Am obținut o anumită protecție pentru multe dintre sectoarele noastre de activitate, inclusiv agricultura. Le-am explicat ucrainenilor că, dacă vor să facă comerț fără taxe vamale cu UE, Rusia va trebui să pună vamă la granița cu Ucraina. În caz contrar, mărfurile europene scutite de taxe vamale ar inunda piețele noastre și ar afecta sectoarele economiei noastre pe care încercăm să le protejăm. Am făcut o ofertă UE. Ucraina este vecinul nostru comun.
Doriți să faceți schimburi comerciale mai eficiente cu Ucraina. Noi dorim același lucru. Ucraina dorește să aibă piețe atât în Europa, cât și în Rusia. Haideți să ne așezăm și să discutăm acest lucru ca niște adulți. Șeful Comisiei Europene, J.Barroso, a declarat că nu este treaba noastră ce face UE cu Ucraina. Cică UE nu ne cere să discutăm despre comerțul Rusiei cu Canada. Acesta a fost un răspuns absolut arogant.

Atunci, președintele ucrainean Ianukovici și-a convocat experții, care au spus că nu ar fi prea bine dacă ar deschide granița cu UE, iar granița vamală cu Rusia s-ar închide și partea rusă ar verifica toate mărfurile, pentru ca piața rusă să nu sufere.

În noiembrie 2013. Ianukovici a anunțat că nu poate semna acordul imediat și a cerut UE să îl amâne până în anul următor. Acesta a fost declanșatorul Maidanului, organizat imediat și care a culminat cu lovitura de stat. S-a acționat după principiul ”ori-ori”.

Prima lovitură de stat a avut loc în Ucraina în 2004, când Ianukovici a câștigat după al doilea tur al alegerilor prezidențiale. Occidentul a iscat un scandal și a făcut presiuni asupra Curții Constituționale a Ucrainei în favoarea unei decizii privind organizarea unui al treilea tur. Constituția Ucrainei spune că sunt posibile doar două tururi. Iar Curtea Constituțională a Ucrainei, sub presiunea Occidentului, a încălcat, pentru prima dată, Constituția țării. A fost ales un candidat pro-occidental. În timp ce toate acestea încă era în delurare, liderii europeni au declarat public că poporul ucrainean trebuie să decidă cu cine este – cu UE sau cu Rusia?

Întrebare: – Da, este exact modul în care se comportă țările mari. Există anumite „orbite”. Acum, de exemplu, este vorba de BRICS versus NATO, SUA versus China. Sună ca și cum ați spune că alianța ruso-chineză este permanentă.

Serghei Lavrov: – Suntem vecini. Geografia este foarte importantă.

Întrebare: – Dar Rusia este, de asemenea, vecinul Europei de Vest. Sunteți, de fapt, parte a acesteia.

Serghei Lavrov: – Europa de Vest vrea să se apropie de granițele noastre prin Ucraina. Aveau planuri (au fost discutate aproape deschis) de a amplasa baze navale britanice în Marea Azov, „priveau cercetător” spre Cimeea și visau să stabilească acolo o bază NATO. Aveam relații de prietenie cu Finlanda. Și peste noapte, finlandezii s-au întors în primii ani de pregătire pentru al Doilea Război Mondial, când erau cei mai buni aliați ai lui Hitler. Toată prietenia, mersul împreună la saună, jocul de hochei – toate au dispărut instantaneu. Poate că acest lucru (dușmănie – .) „s-a așezat” adânc în inimile lor, iar neutralitatea și prietenia au apăsat asupra lor. Nu știu.

Întrebare: – Poate că au înnebunit din cauza Războiului de Iarnă (din 1939-1940 – n.r.). Puteți negocia cu V.A. Zelenski? Ați spus că și-a depășit mandatul și nu mai este președintele ales în mod democratic al Ucrainei. Îl considerați un partener potrivit pentru negocieri?

Serghei Lavrov: – Președintele Rusiei V.V.Putin a comentat în repetate rânduri acest subiect. În septembrie 2022 (în primul an al operațiunii militare speciale), Zelenski, convins că va dicta condiții Occidentului, a semnat un decret ce interzice orice negocieri cu guvernul lui Putin. Atunci când, la evenimentele publice care au urmat acestui episod, președintele V.V.Putin a fost întrebat de ce Rusia nu este pregătită pentru negocieri, el a răspuns că nu trebuie răsturnat totul cu susul în jos. El a spus că Rusia este pregătită pentru negocieri cu condiția să se țină cont de echilibrul intereselor, dar V.A. Zelenski a semnat decretul ce interzice negocierile și ar fi trebuit să i se sugereze să îl anuleze public pentru început. Ar fi fost un semnal că V.A. Zelenski dorește negocieri. În schimb, el a venit cu „formula lui de pace”. La care, mai apoi, a adăugat „planul său al victoriei”.

Știm ce spun (ucraineni – n.r.) când se întâlnesc cu ambasadorii UE și în alte formate. Ei continuă să spună: „Nici o înțelegere, dacă acordul nu va fi în condițiile noastre”. Acum planifică un al doilea summit bazat pe această „formulă de pace”. Și nu ezită să spună că vor invita Rusia pentru a pune Rusia în fața faptului implinit că au ajuns deja la un acord cu Occidentul.

Declarația „colegilor” noștri occidentali „nimic despre Ucraina fără Ucraina”, presupune, de fapt, „totul despre Rusia fără Rusia”. Ei discută ce termeni ar trebui să acceptăm noi. Recent, au încălcat acest concept. Astfel de informații ne parvin. Ei cunosc poziția noastră. Nu jucăm un joc dublu.

Scopul operațiunii militare speciale este cel declarat de președintele rus V.V.Putin. Este corect și respectă pe deplin Carta ONU. În primul rând, drepturile lingvistice și religioase, drepturile minorităților naționale. De asemenea, este pe deplin în conformitate cu principiile OSCE. Această organizație este încă vie. La finalul mai multor summituri, s-a afirmat în mod clar că securitatea ar trebui să fie indivizibilă, că nimeni nu ar trebui să își consolideze securitatea în detrimentul securității altor state și, cel mai important, că nicio organizație din spațiul euro-atlantic nu va pretinde dominația. Acest lucru a fost reafirmat ultima dată de OSCE în 2010. NATO a făcut totul exact invers. Poziția noastră este legitimă – niciun NATO nu este la „pragul nostru”. OSCE a fost de acord că nu ar trebui să fie așa dacă este în detrimentul nostru. Și nu uitați de restabilirea drepturilor rușilor.

Întrebare: – Cine ia deciziile de politică externă în Statele Unite?

Serghei Lavrov: – Aceasta este o întrebare pentru Statele Unite. Nu vreau să ghicesc. Nu l-am mai văzut pe secretarul de stat american E. Blinken de mult timp. Ultima dată a fost, cred, în marja summitului G20 de la Roma, în 2021. L-am reprezentat pe președintele rus Vladimir Putin la acel eveniment. Asistentul lui E. Blinken a venit la mine în timpul întâlnirii și mi-a spus că vrea să vorbim zece minute. Am ieșit din cameră. Ne-am strâns mâinile. A spus ceva despre nevoia de dezescaladare. Sper să nu se supere pe mine pentru că am dezvăluit această informație. Erau o mulțime de oameni în cameră. Am spus că nu vrem o escaladare și că SUA vor să aplice Rusiei o „înfrângere strategică”. El a răspuns că nu este vorba de o „înfrângere strategică” la scară globală, ci doar în Ucraina…

Întrebare: – Nu ați mai vorbit cu el de atunci?

Serghei Lavrov: – Nu.

Întrebare: – De atunci, ați vorbit cu vreunul dintre oficialii din administrația președintelui american Biden?

Serghei Lavrov: – Nu vreau să le stric carierele.

Întrebare: – Dar aceste conversații au fost substanțiale?

Serghei Lavrov: – Nu. Când la evenimente internaționale mă întâlnesc cu unu sau altul dintre cunoscuții mei americani, unii dintre ei salută, schimbă câteva cuvinte. Dar niciodată le-am impus să-mi țină companie.

Întrebare: – Dar nu există nimic semnificativ în spatele acestui lucru?

Serghei Lavrov: – Devine toxic când cineva vede un american sau un european vorbind cu mine. În general, europenii fug când mă văd. Așa s-a întâmplat la ultimul summit G20. Oameni maturi, dar care se comportau ca niște copii. De necrezut.

Întrebare: – Ați spus că în decembrie 2016, în ultimele zile ale Administrației Biden, relațiile dintre SUA și Rusia s-au complicat și mai mult.

Serghei Lavrov: – B. Obama era președintele Statelor Unite, iar J. Biden era vicepreședinte.

Întrebare: – Da, îmi cer scuze. Administrația B. Obama a lăsat o grămadă de probleme pentru noua administrație D.Trump. În ultima lună care a trecut de la alegeri, au avut loc diverse evoluții politice în regiune. Au existat turbulențe în Georgia, Belarus, România, după care, deosebit de vizibil, în Siria. Nu vi se pare că acest lucru face parte din eforturile SUA de a face situația mai complicată?

Serghei Lavrov: – Sincer vorbind, nu este nimic nou aici. De-a lungul istoriei, în politica lor externă, SUA au căutat să creeze niște probleme, pentru ca apoi să vadă dacă pot „prinde pește în ape tulburi”: agresiunea irakiană, „aventura” libiană sau, de fapt, distrugerea statului, fuga din Afganistan. Acum încearcă să revină pe „ușa din spate”, folosind ONU pentru a organiza niște evenimente la care să poată „participa”, deși au lăsat Afganistanul într-o stare deplorabilă, au înghețat banii afgani și nu-i mai vor da înapoi.

Dacă analizați politica externă americană sau mai degrabă aventurile lor (majoritatea dintre ele), puteți vedea un tipar. Mai întâi creează probleme, după care se uită cum să le folosească. Atunci când OSCE a monitorizat alegerile din Rusia, întotdeauna au fost rapoarte extrem de negative. La fel a fost și în Belarus și Kazahstan. De data aceasta, în Georgia, misiunea de observatori ai OSCE a prezentat un raport pozitiv. Când vă plac rezultatele alegerilor și aveți nevoie de aprobarea procedurilor, le recunoașteți. Dacă nu vă plac rezultatele alegerilor, le ignorați.

Seamănă cu modul în care Statele Unite și alte țări occidentale au recunoscut declarația unilaterală de independență a Kosovo, declarând că în acest fel a fost exercitat dreptul la autodeterminare. Nu a existat niciun referendum în Kosovo. A existat o declarație unilaterală de independență. Apropo, după aceea sârbii au apelat la Curtea Internațională de Justiție a ONU. De obicei, reprezentanții acesteia nu sunt foarte concreți în hotărârile lor, dar aici au decis că, dacă o parte a teritoriului își declară independența, aceasta nu trebuie să fie convenită cu autoritățile.

Câțiva ani mai târziu, crimeenii au organizat un referendum. A fost invitat un număr mare de observatori internaționali. Nu erau din partea organizațiilor internaționale, ci parlamentari din Europa, Asia și spațiul post-sovietic. Occidentalii au spus că nu îl pot accepta pentru că este o încălcare a integrității teritoriale.

Știți, e ca și cum „alege ce trebuie”. Carta ONU nu este un meniu. Trebuie să o respecți în integralitatea sa.

Întrebare: – Cine îi plătește pe rebelii care au cucerit o parte din Alep? Guvernul lui B. Assad este amenințat să cadă? În opinia dumneavoastră, ce se întâmplă exact în Siria?

Serghei Lavrov: – Când a izbucnit criza din Siria, am avut o înțelegere. Am organizat ”formatul Astana”, cu participarea Rusiei, a Turciei și Iranului. Până la sfârșitul acestui an sau în anul următor se intenționează încă o întâlnire, pentru a analiza situația de pe teren.

Regulile jocului constau în a-i ajuta pe sirieni să ajungă la un acord unii cu ceilalți și să prevină o intensificare a amenințărilor separatiste. Este ceea ce fac americanii în estul Siriei, când îi „hrănesc” pe unii dintre separatiștii kurzi, folosind profiturile din vânzarea de petrol și cereale – resurse de care se bucură.

„Formatul Astana” este o reuniune utilă a participanților. Suntem deosebit de îngrijorați. După tot ceea ce s-a întâmplat la Alep și în împrejurimile orașului, am vorbit cu ministrul turc de externe H. Fidan, precum și cu omologul meu iranian A. Araqchi. Am convenit să încercăm să ne întâlnim săptămâna aceasta.

Sper că ne vom putea întâlni la Doha, în marja unei conferințe internaționale. Am dori să discutăm despre necesitatea de a reveni la punerea în aplicare strictă a acordurilor de la Idlib, deoarece zona de dezescaladare de la Idlib a devenit locul din care teroriștii s-au deplasat pentru a ocupa Alep. Acordurile încheiate în 2019 și 2020 le-au permis prietenilor noștri turci să controleze situația din zona de dezescaladare Idlib și să separe Hayat Tahrir al-Sham (fostul Jebhat al-Nusra) de opoziție, care nu este teroristă și cooperează cu Turcia. Aparent, acest lucru nu s-a întâmplat încă.

Încă un moment – deschiderea autostrăzii M5 de la Damasc la Alep, care, de asemenea, a fost acum complet ocupată de teroriști. Noi (în calitate de miniștri de externe) am dori să discutăm situația. Sperăm că acest lucru va fi posibil vinerea viitoare. Oficialii militari și de securitate din toate cele trei țări sunt în contact unii cu alții.

Întrebare: – Cine sprijină aceste grupări teroriste islamiste despre care tocmai ați vorbit?

Serghei Lavrov: – Avem informații în acest sens. Am dori să discutăm acest lucru cu toți partenerii noștri în acest proces, cum să le tăiem canalele de finanțare și înarmare. În informațiile aflate în spațiul public, sunt menționați, printre alții, americanii, britanicio și alții. Unii spun că Israelul este interesat să exacerbeze situația, astfel încât Fâșia Gaza să nu mai atragă atâta atenție. Este un joc complex. Sunt implicați mulți actori. Sper că reuniunile programate pentru această săptămână vor contribui la stabilizarea situației.

Întrebare: – Ce credeți despre președintele ales al SUA, Trump?

Serghei Lavrov: – L-am văzut de mai multe ori când s-a întâlnit cu președintele Vladimir Putin. De asemenea, m-a primit de două ori în Biroul Oval când am venit pentru discuții bilaterale.

Cred că este un om puternic, care vrea să obțină rezultate și căruia nu îi place să amâne lucrurile. Asta este impresia mea. Este foarte prietenos în conversații. Totuși, acest lucru nu înseamnă că D.Trump este pro-rus. Unii oameni încearcă să îl prezinte ca atare. Numărul sancțiunilor antirusești impuse sub administrația D.Trump a fost foarte mare.

Noi respectăm fiecare alegere pe care oamenii o fac când votează. Noi respectăm alegerea poporului american. Așa cum a spus președintele Putin, suntem deschiși (întotdeauna am fost) pentru contacte cu actuala administrație.

Vom vedea când D.Trump va prelua funcția. După cum a spus Vladimir Putin, „mingea este de partea lor”. Nu am întrerupt niciodată contactele noastre, legăturile în economie, comerț, securitate etc.

Întrebare: – Cât de sinceră este îngrijorarea dumneavoastră în privința unei escaladări a conflictului dintre Rusia și SUA?

Serghei Lavrov: – Cu întrebarea asta am început.

Întrebare: – Cred că este întrebarea principală.

Serghei Lavrov: – Europenii „șușotesc” între ei, cum că nu este treaba domnului Zelenski să dicteze termenii negocierilor; este treaba Statelor Unite și a Rusiei.

Nu cred că noi trebuie să prezentăm în această cheie contactele noastră, ca și cum două persoană decid pentru toată lumea. Categoric nu. Nu este în stilul nostrul. Preferăm să acționăm la fel ca la BRICS și SCO (Organizația de Cooperare de la Șanghai – n.r.). Acolo este cu adevărat intruchipat principiul egalității suverane a statelor consacrat în Carta ONU. SUA nu s-au obișnuit să respecte acest principiu.

Americanii afirmă că nu pot permite Rusiei să câștige în Ucraina, deoarece aceasta ar submina „ordinea mondială bazată pe reguli”, iar aceasta înseamnă dominația americană.

Alianța Nord-Atlantică, cel puțin sub administrația J. Biden, privește peste întreg continentul eurasiatic. Aceste „strategii indo-pacifice”, Marea Chinei de Sud și Marea Chinei de Est sunt deja incluse în „agenda” NATO. Blocul își mută infrastructura acolo. A fost creat AUKUS , este în curs de formare „Cvartetul Indo-Pacific” (Japonia, Australia, Noua Zeelandă, Coreea de Sud). SUA, Coreea de Sud și Japonia creează o alianță militară cu componente nucleare separate.

În 2023, după summit, secretarul general de atunci al NATO, J. Stoltenberg, a declarat că securitatea atlantică este inseparabilă de securitatea ”regiunii Indo-Pacifice”. Întrebat dacă acest lucru înseamnă că Alianța merge dincolo de apărarea teritorială, el a răspuns negativ, adăugând totodată că occidentalii ar trebui să fie prezenți acolo pentru „a-și apăra teritoriul”. Acest element de „acțiune preventivă” este tot mai prezent.

În ceea ce privește SUA, nu vrem război cu nimeni. După cum am spus, în ianuarie 2022, cele cinci state nucleare au declarat la cel mai înalt nivel că nu dorim confruntări una cu cealaltă și că vom respecta interesele și preocupările de securitate ale fiecăruia în domeniul securității. S-a mai spus, totodată, că într-un război nuclear nu pot fi învingători și că un astfel de conflict nu trebuie declanșat vreodată.

Același lucru a fost reiterat în cadrul discuțiilor bilaterale dintre președintele rus V. V. Putin și președintele american J.Biden în iunie 2021, la Geneva. În esență, cei doi au reprodus declarația președintelui american R. Reagan și a secretarului general al Comitetului Central al PCUS M.Gorbaciov, din 1987 – „niciun război nuclear”.

Acest lucru este în interesul nostru vital. Categoric. Sper că se aplică și Statelor Unite. Spun acest lucru pentru că, în urmă cu ceva timp, J.Kirby, coordonatorul comunicațiilor strategice al Consiliului Național de Securitate al SUA, întrebat fiind despre escaladare și posibilitatea utilizării armelor nucleare, a răspuns că americanii nu doresc o escaladare, iar dacă va exista vreun element nuclear, aliații lor europeni vor avea de suferit. Așadar, chiar și în gând, el exclude că Statele Unite ar putea avea de suferit. Asta face situația puțin mai riscantă. Poate că, dacă asemenea viziune va prevala, se vor lua unele măsuri nechibzuite. Este un lucru prost.

Întrebare: – Vreți să spuneți că factorii de decizie din SUA sugerează că ar putea exista un schimb de lovituri nucleare care nu ar afecta direct Statele Unite, iar dumneavoastră susțineți că acest lucru nu este adevărat?

Serghei Lavrov: – Da, este exact ceea ce am spus. Profesioniștii din domeniul politicii de descurajare nucleară știu foarte bine că acesta este un joc foarte periculos. Iar a vorbi despre un schimb limitat de lovituri nucleare este o invitație la o catastrofă, ceea ce nu ne dorim.