Scenariul radical și alternativele sale
Atacul cu racheta ”Oreșnik” asupra halelor uzinei ”Iujmaș” din Dnepropetrovsk/ Dnipro, 21 noiembrie 2024/ Foto: dzen.ru
Ivan TIMOFEEV, doctor în științe politice și director general al Consiliului Rus pentru Afaceri Internaționale
Rusia și Occidentul trec printr-o nouă etapă de escaladare militară și politică. Acest lucru a fost determinat în mod direct de utilizarea de către Ucraina a sistemelor de rachete americane și britanice în adâncimea teritoriului rus, de apariția noii doctrine nucleare a Rusiei, de distrugerea uzinei ucrainene „Iujmaș” cu o rachetă cu rază medie de acțiune și de noi atacuri împotriva Rusiei. Escaladarea nu a condus încă la o reeditare, în noile condiții, a Crizei din Caraibe din 1962: conflictul se desfășoară într-un regim de „escaladare lentă”. Cu toate acestea, confruntarea tot mai profundă din Europa continuă, sporind probabilitatea unui scenariu radical. În ce constă un asemenea scenariu, există alternative la el și în ce direcție se va dezvolta situația?
Evenimentele recente pot fi caracterizate drept o „escaladare lentă”. Părțile implicate se abțin de la pași drastici și puțin previzibili, însă, încet-încet, mută liniile roșii, extinzându-și treptat spectrul armelor utilizate, sferele de confruntare hibridă și aria de desfășurare operațiunilor militare. Schimbul de lovituri cu rachete a fost precedat de o serie de acțiuni care au favorizat escaladarea conflictului. Printre acestea, se numără livrarea de sisteme de rachete cu rază lungă de acțiune de fabricație occidentală către Ucraina și utilizarea lor ulterioară, atacuri cu drone pe teritoriul Rusiei și invazia Regiunii Kursk de către forțele armate ucrainene. Din partea Rusiei, a existat continuarea ofensivei în Donbass și în alte regiuni, noi atacuri asupra obiectivelor industriale, de infrastructură și energetice ale Ucrainei și o cooperare sporită cu adversarii SUA, în special cu Coreea de Nord. Utilizarea rachetelor de fabricație occidentală în adâncimea teritoriului rus este puțin probabil a fi considerată un eveniment de tip „lebădă neagră”. Opțiunea a fost îndelung discutată, iar Kievul a făcut lobby activ pentru aceasta. De asemenea, partea rusă a lansat avertismente transparente și clare cu privire la un posibil răspuns, inclusiv în sfera rachetelor nucleare. Modificarea doctrinei nucleare în direcția extinderii condițiilor de utilizare a armelor nucleare a fost, de asemenea, dezbătută mult timp. Noua etapă nu a schimbat situația de pe câmpul de luptă, dar a deschis calea unei tranziții către noi etape de escaladare cu stimulente minime pentru reducerea acesteia.
Scenariul de bază pentru viitorul apropiat este continuarea „escaladării lente”. Ar trebui să ne așteptăm la un nou atac asupra teritoriului rus cu utilizarea armelor occidentale.
Pe de altă parte, astfel de atacuri vor avea, cel mai probabil, un caracter punctual, balansând pe marginea condițiilor stabilite în noua doctrină nucleară a Rusiei. Armata rusă dispune de mai multe instrumente de presiune în acest scenariu. În primul rând, loviturile de test cu noile rachete cu rază medie de acțiune pot continua. Este puțin probabil ca acestea să fie numeroase, dar efectul psihologic și practica utilizării noului sistem în condiții de luptă sunt importante. În al doilea rând, Rusia își va continua binecunoscutele atacuri cu rachete și drone – un instrument deocamdată de neatins pentru Ucraina, pe care Rusia îl folosește de mult timp. Pierderile materiale cauzate Ucrainei de aceste lovituri sunt considerabile. În al treilea rând, armata rusă avansează încet, epuizând inamicul. În scenariul unei „escaladări lente”, Rusia are avantajul și capacitatea de a provoca mult mai multe daune Ucrainei decât Ucraina și Occidentul provoacă Rusiei. Pierderile de infrastructură și potențial industrial ucrainean vor crește, la fel ca și pierderile de teritoriu, echipamente și personal militar. În plus, Rusia are încă influență asupra Occidentului în alte părți ale lumii, inclusiv în Orientul Mijlociu.
Un scenariu radical ar putea fi provocat de încercarea Ucrainei de a ieși din algoritmul perdant al „escaladării lente”.
Intensificarea atacurilor cu rachete, combinate cu utilizarea dronelor, reprezintă o încercare de a echilibra acțiunile Rusiei, de a arăta o creștere a capacităților de distrugere și, în același timp, de a atrage partenerii occidentali mai adânc în conflict. Aliații occidentali ai Kievului nu au încă o dorință consolidată de a se implica în astfel de inițiative. De exemplu, Germania evită să furnizeze rachetele sale de croazieră pentru a ataca teritoriul rus. Dar „escaladarea lentă” este, într-o anumită măsură, acceptabilă pentru Occident. Ea face posibilă limitarea potențialului Rusiei în direcția Ucrainei, uzarea resurselor Moscovei și testarea armelor și sistemelor sale de informații în condiții de luptă. Ucraina devine din ce în ce mai dependentă de Occident, pierzându-și efectiv suveranitatea. Capacitatea de a desfășura operațiuni militare este deja direct legată de sprijinul occidental, iar reconstrucția postbelică fără acesta este pur și simplu de neconceput.
Ce se întâmplă dacă Ucraina primește un transport de rachete suficient pentru o utilizare la scară largă pe teritoriul Rusiei, iar apoi acest transport este utilizat în afara termenilor doctrinei nucleare ruse? O astfel de lovitură ar putea fi efectuată în speranța că Moscova nu va îndrăzni să atace ținte de pe teritoriul țărilor NATO, cu atât mai puțin să utilizeze arme nucleare. Pe de altă parte, speranța că liderii ruși vor tolera un astfel de atac, mai ales dacă acesta va provoca pagube și victime semnificative, ar fi o imprudență. Într-adevăr, distrugerea obiectivelor de pe teritoriul țărilor NATO presupune riscul unei confruntări militare directe cu alianța.
În aceste condiții, un atac nuclear pe teritoriul Ucrainei devine deja un scenariu mult mai realist decât în trecutul recent.
Cel mai probabil, acesta nu va fi unul masiv. Este mai logic să ne așteptăm la o utilizare demonstrativă a unei singure încărcături tactice departe de zonele populate. Iar o astfel de demonstrație s-ar putea dovedi mai mult decât convingătoare.
În sine, ar crea o situație apropiată nu atât de Criza din Caraibe, cât de atacurile americane asupra Hiroshimei și Nagasaki. Atunci, SUA au început să distrugă două orașe importante, dar au încheiat războiul cu Japonia în câteva zile. Moscova ar putea avea calcule similare, deși distrugerea orașelor nu face, evident, parte din planurile sale. Problema aici este că, în 1945, SUA erau singura putere nucleară cu o capacitate uriașă de arme convenționale, teritoriul său era invulnerabil, în timp ce Japonia rămăsese fără aliați capabili și era pe punctul de a se prăbuși. Ucraina este, de asemenea, epuizată de război, dar aliații săi au o putere enormă și, având voință politică, sunt capabili de acțiuni mai agresive. În plus, alte centre de putere, precum China și India, nu sunt interesate de escaladarea nucleară, iar Moscova cu greu poate conta pe sprijinul lor într-un astfel de scenariu.
Dacă scenariul radical se va dezvolta, este posibil să apară o situație mai periculoasă decât Criza din Caraibe. În 1962, URSS și SUA se aflau în pragul unui război nuclear pe timp de pace, iar astăzi, acest lucru se desfășoară pe fondul unui conflict major în Europa. Va fi extrem de dificil să oprim dezvoltarea crizei în astfel de condiții. Întrebarea este dacă aceasta va escalada într-un război major între Rusia și NATO. Determinarea Occidentului de a purta un război este departe de a fi clară, astfel încât un răspuns militar imediat este puțin probabil. Cu toate acestea, va fi mai ușor pentru Occident să izoleze Rusia. Va exista un stimulent puternic pentru mobilizarea de noi resurse în sprijinul Ucrainei și pentru accelerarea militarizării Occidentului însuși. Totodată, Ucraina va reveni pe agenda informațională globală.
Acest lucru va deschide calea către noi etape de escaladare. De exemplu, Kievul ar putea folosi o bombă atomică murdară împotriva Rusiei, urmată de o lovitură de represalii din partea Moscovei.
Scenariul radical ar aduce la limită toate acele slăbiciuni ale construcției de securitate europeană și internațională care s-au acumulat pe parcursul unei lungi perioade de timp. Ordinea mondială, în acest caz, riscă într-adevăr să se prăbușească într-un mod clasic pentru istoria relațiilor internaționale — prin confruntare armată între marile puteri. Marea întrebare este ce anume se va naște din ruine și pe seama cui va fi creată noua ordine.
Alternativa este să nu ajungem într-o situație în care Moscova decide să pună capăt conflictului prin utilizarea armelor nucleare asupra Ucrainei. Loviturile cu rachete balistice și de croazieră pe teritoriul Rusiei nu vor înfrânge voința conducerii ruse. Dimpotrivă, ele vor spori motivația de a încheia acest conflict prin pași mult mai hotărâți și rapizi. În scenariul „escaladării lente”, Ucraina se va confrunta, de asemenea, cu o criză în creștere. Strict vorbind, Kievul este partea cea mai vulnerabilă indiferent de cum se va dezvolta situația — fie în mod radical, fie într-un mod firesc. Ucraina va suferi inevitabil pierderi și în cazul unei soluții pașnice. Întrebarea vizează mai degrabă prețul pe care îl vor avea de plătit toți participanții, iar prețul pentru Ucraina va fi cel mai ridicat.
(Preluat de la site-ul Consiliului Rus pentru Afaceri Internaționale)
2 Comments
,,Nu dam noi Moscova frumoasă
De nu vra Cel-de-sus!”
(Mihail Lermontov – fragment din poezia ,,Borodino”)
În ceea ce privește ”o escaladare lentă” a conflictului global dintre Occidentul colectiv și Rusia, privind criza ucraineană, ca răspuns la înarmarea Ucrainei cu arme de rază lungă, de către SUA, Marea Britanie, puteri nuclere și alte state satelite din NATO, arme cu care Ucraina să lovească adânc teritoriile Rusiei, ar fi un ”răspuns în oglindă” proporțional, ca Rusia să înarmeze la rândul său, cu cele mai performante arme, state prietene cum sunt Iranul, Siria, Yemen, ori Coreea de Nord.
Cel mai vulnerabil punct strategic al apărării SUA, sau ”călcâiul lui Ahile,” al SUA, este statul Israel, care prin lobyul său atotputernic, din conducerea SUA, a ajuns să domine întreaga politică externă a SUA, în defavoarea intereselor vitale ale SUA, și cetățenilor săi, aducând SUA, în pragul catastrofei. Aceste aspecte, sunt aproape zilnic, relevate în comentarii publice, chiar de cetățeni americani responsabili și de bună credință, experți de prestigiu în domeniul militar, cum sunt binecunoscuții William Scott Ritter Jr. fost ofițer american de informații al Corpului Marin al Statelor Unite ale Americii, fost inspector de arme, autor și comentator al Comisiei Speciale a Națiunilor Unite, precum și de Douglas Abbott Macgrego este un colonel pensionar din armata Statelor Unite, oficial guvernamental, autor, consultant și comentator politic.
Este foarte inspirată și de o importanță vitală, pe tabla de șah a geopoliticii, intervenția militară a Federației Rusiei, începând cu anul 2015, în războiul civil din Siria, de partea regimului legitim și democratic al lui Bashar al Assad. Este primul act, al Federației Rusiei de mare putere mondială, prin care Rusia, a oprit politica hegemonică a SUA, în Orientul Mijlociu, după perioada de tristă amintire, prin care a trecut Rusia, în timpul domniei lui Boris Elțîn.
În ceea ce privește ”o escaladarea radicală” a conflictului, consider cu toată convingerea, că sub absolut nici o formă, și niciodată, Rusia nu va trebui să ia decizia de încetare a conflictului militar cu Ucraina, prin utilizarea armelor nucleare împotriva Ucrainei.
Ar fi o greșeală enormă, din toate punctele de vedere, ca Rusia să ia decizia de încetare a conflictului militar cu Ucraina, folosind armele nucleare.
Dar, chiar dacă Rusia va folosi armele nucleare contra Ucrainei, și se va înceta definitiv conflictul cu Ucraina, aceasta nu va fi încetarea Războiului dintre Occidentul colectiv și Rusia, ci va fi mai degrabă, doar începutul celui de al Treilea Război Mondial, deoarece încetarea conflictului militar cu Ucraina, prin aplicarea de lovituri nucleare, a fi CASSUS BELLI, al NATO împotriva Rusiei.
Principalul motiv pentru care nu va trebui lovită nuclear, Ucraina este că Ucraina este o țară Slavă ca rasă, asemeni Rusiei și Ortodoxă ca Religie, lupta dintre cele două popoare slave fiind un război fratricid.
Dar, chiar dacă Ucraina, ar fi un popor de altă rasă și religie ca a Rusiei, nici chiar atunci nu ar trebui Ucraina să fie distrusă cu lovituri nucleare, pentru că acesta nu deține arme nucleare și ar fi o luptă vădit inegală, ar fi o crimă contra Umanității, asemănător crimei împotriva Umanității, comise de plutocrația SUA, care în anul 1945, au bombardat nuclear populația civilă din Hiroschima și Nagasaki. Ucrainenii, dacă ar fi victimele unui atac nuclear, atunci ar nutri o ură de moarte și ar blestema pe veci, pe Ruși. Or, Rusia va trebui să atragă cu înțelepciune de partea sa, populația de rând a Ucrainei.
Având în vedere faptul că Poporul Ucrainean este frate de rasă și religie cu Poporul Rus, evident având o Istorie străveche comună, Rusia va trebui să procedeze cu măiestrie, și tact, și să distrugă chirurgical, doar regimul trădător al lui Zelenski și acoliților săi, regim criminal care a trădat Poporul Ucrainean, pentru interesele ocultei plutocratice din SUA. Populația civilă din Ucraina, trebuie în schimb bine ocrotită.
Scopul final al acestui conflict, cred că trebuie să fie reunificarea pașnică a Poporul Ucrainei cu marea Națiune a Rusiei, după ce Ucraina va fi eliberată de sub jugul dictaturii tiranice a ocultei plutocratice din SUA. Ucraina trebui să retrocedeze teritoriile deținute ilegal, către statele vecine stăpânele de jure, ale acestor teritorii, state membre NATO, cum sunt România, Ungaria și Polonia.
Viitorul Kievului după capitulare, nu poate fi decât ca fiind un mare oraș al Rusiei.
Apoi, desființarea Ucrainei prin atacuri nucleare, ar fi pe bună dreptate, interpretată de comunitatea internațională ca un gest de slăbiciune a Rusiei, care va coaliza o mare parte a statelor lumii, nu doar a Occidentului colectiv, dar chiar și a Sudului Global, împotriva Rusiei.
Oare de ce Rusia care este o mare putere, să dea semne de slăbiciune, atacând un stat nenuclear ca Ucraina, când potrivit noii doctrine a Rusiei, Rusia își rezervă dreptul legitim de a utiliza arme nucleare, împotriva statelor nucleare, care înarmează Ucraina cu rachete balistice cu rază lungă de acțiune?
Războiul real este între Rusia și Occidentul colectiv, iar nu dintre Rusia și Ucraina.
Atât potrivit Dreptului Internațional Public, dar și a noii doctrine militare a Rusiei, aceste state sunt state beligerante care participă nemijlocit la agresiunea Occidentului colectiv, împotriva Rusiei, printr-un război proxy.
Așadar, Rusia, are tot dreptul, și este mult mai bine să se abțină să lovească cu arme nuclere Ucraina, ci să lovească fulgerător bazele militare SUA, din Europa, în special din statele NATO, care participă activ la conflictul ruso-ucrainean.
Evident, ar fi poate cel mai preferabil ca bazele SUA, din Europa, să fie bombardate ori cu rachete Oreșnik, ori cu arme nucleare tactice, în mod chirurgical, evitându-se pe cât posibil utilizarea armelor strategice, cel puțin în prima fază, pentru a se evita un război nuclear total.
De ce Rusia să lovească Ucraina cu arme nucleare și apoi să aștepte, ca Rusia să fie lovită cu arme nucleare de SUA, și sateliții ei din NATO? Când Rusia poate lua inițiativa strategică și să lovească preventive prima Occidentul cu rachete Oreșnik, sau cu arme nucleare.
Domnul director general al Consiliului Rus pentru Afaceri Internaționale Ivan TIMOFEEV, privind o viitoare Ordine Mondială postbelică a unui posibil Război Mondial dintre Rusia și Occident, a ridicat următoarea problemă tulburătoare:
”Marea întrebare este ce anume se va naște din ruine și pe seama cui va fi creată noua ordine.”
Cred că un posibil răspuns la această întrebare de o importanță crucială, pentru viitoarea Ordine Mondială, poate fi dat în primul rând, în funcție de cine anume, sunt acele mari puteri beligerante care s-au confrunat militar, și care putere mondială a rămas neutră.
Astfel, dacă s-ar ajunge la un război mondial între Rusia și Occidentul colectiv, în frunte cu SUA, iar China ar sta neutră, în expectativă, până la urmă, marea învingătoare ar fi totuși China, pentru că indiferent dacă Rusia ori Occidentul, ar birui acel război pe câmpul de luptă, puterea învingătoare în război ar fi mult prea slăbită, în fața Chinei, astfel că aceea viitoare Ordine Mondială ar fi dominată de neutra China.
Atât Rusia dar și Occidentul colectiv, ar trebui să se abțină de la o confruntare globală, cu efecte devastatoare pentru ambele părți beligerante, care ar fi numai în avantajul Chinei, potrivit proverbului:”Unde doi se bat, al treilea câștigă.”.
Cred că acest lucru elementar îl cunosc și Rusia și Occidentul deopotrivă, dar totuși escaladarea de către Occident a conflictului continuă pas cu pas, neîntreupt. De ce oare? Ar părea că nu are nici o logică.
Și totuși ar putea avea o logică ascunsă, anume ca Occidentul colectiv să atragă China, printr-o alianță secretă împotriva Rusiei.
Bineînțeles, că și Rusia poate în secret încheia o alință militară cu China, contra Occidentului.
În aceleși timp, China poate încheia în secret, atât o alință cu Rusia contra Occidentului, dar și o alianță secretă cu Occidentul, împotriva Rusiei. Până la urmă în acest foarte posibil caz, oare care alianță ar respecta China?
Va respecta China o alianță cu Rusia, împotriva Occidentului colectiv, ori China va respecta alianța secretă cu SUA, împotriva Rusiei? Istoria va lămuri aceste întrebări, în cazul că ar exista în realitate asemenea alianțe secrete.
Rusia trebuie să își ia măsuri de siguranță, împotriva unei posibile alianțe secrete ale Chinei cu SUA, împotriva Rusiei, astfel, Rusia va trebui să întărească alianțe militare strategice cu India, Vietnam, Coreea de Nord, Iran și cu Siria.
Astfel, dacă că într-un posibil scenariu de război mondial, în care SUA împreună cu China, și sateliții din NATO, ar ataca Rusia, sunt ferm convins, că Rusia ar putea învinge o alianță vrăjmașă compusă din China, SUA și NATO, dacă Rusia ar avea alianțe militare cu Iranul, Siria, India, Vietnamul și Coreea de Nord.
Federația Rusiei, membră a BRICS, trebuie să manifeste răbdare, și o rece stăpânire de sine, conform proverbului antic al lui Confucius: „Dacă ai suficientă răbdare să stai pe malul unui râu, într-o zi vei vedea cadavrul dușmanului tău plutind pe apele acestuia!”, deoarece cu cât trece timpul, cu atât mai mult economiile Germaniei și ale întregii Uniuni Europene, vor fi sleite de putere, spre pragul falimentului, prin ruperea legăturilor economice cu Rusia, și înfeudarea totală a UE, față de SUA.
Rusia ca urmașă a Imperiului Roman de Răsărit, a Constantinopolelui, fiind cee de a Treia Romă, având ca simbol Vulturul Bicefal, va trebui asemeni Vulturului Bicefal, să vegheze continuu, atât înspre Apus, cât și să vegheze înspre Răsărit.