Interviul acordat de ministrul rus de Externe, Serghei Lavrov, cotidianului Rossiiskaia gazeta. Text integral

Întrebare: – Ați reprezentat Rusia la evenimentele de la summitul G20 de la Rio de Janeiro. Cu puțin timp înainte, la Soci a avut loc o serie întreagă de întâlniri cu miniștrii de externe africani și unde s-a desfășurat, de asemenea, prima conferință ministerială a Forumului de Parteneriat Rusia-Africa. Pe agenda internațională a momentului se impune tot mai ferm problematica luptei împotriva practicilor moderne ale neo-colonianismului. A fost abordată această chestiune la evenimentele menționate?

Serghei Lavrov: – Firește că a fost abordată. Un număr tot mai mare de participanți la comunicarea internațională ajung să înțeleagă că exploatarea de către metropole a fostelor lor colonii nu a încetat niciodată. Și-a schimbat doar forma, dar scopul a rămas același – acela de a „pompa” resursele țărilor din Asia, Africa și America Latină de dragul menținerii dominației Occidentului și a nivelului ridicat de trai al populației lor. În același timp însă, metodele variază – de la presiunea sancțiunilor până la constrângere în vederea încheierii unor acorduri inegale din punctul de vedere al drepturilor, înrobitoare. Este evident că acest lucru duce la frânarea dezvoltării statelor din Sudul și Estul Global, mai ales a celor mai sărace și mai puțin dezvoltate dintre ele.

Deosebit de cinic este modul în care occidentalii profită de nenorocirile celor mai vulnerabile țări. Să vă dau un exemplu. După cutremurul devastator din Haiti din 2010, din ajutorul de 2,5 miliarde de dolari promis de Statele Unite, doar 2,6% au ajuns la companii și organizații haitiane. Restul a fost „însușit” de contractori americani. Și nu este singurul caz. Cu ajutorul unor escrocherii nu mai puțin strigătoare la cer a fost ”învârtit” ajutorul occidental pentru popoarele din Irak și Afganistan – țări pe care mai întâi le-au distrus temeinic chiar americanii și sateliții lor din NATO.

Nu pot să nu spun nici faptul că țările în curs de dezvoltare ridică cu insistență problema locului lor în sistemul internațional de diviziune a muncii, care, în forma lui actuală, reprezintă o manifestare strălucită a neocolonialismului modern. De exemplu, am mai avut ocazia să spun acest lucru, că din vânzările de cafea pe piața mondială, țările africane primesc mai puțin de 10%, restul revenind corporațiilor transnaționale.

Nu ne facem iluzii și înțelegem că neocolonialiștii occidentali nu vor renunța la privilegiile lor din proprie voință. Toți văd că Occidentul nu se sfiește să folosească în interesele lui egoiste instituțiile financiare internaționale. Activitatea FMI și a OMC este politizată, iar membrii „indezirabili” ai acestor structuri sunt supuși unei discriminări pe față. De aceea și noi și cei care gândesc ca noi din rândul țărilor Majorității mondiale considerăm că este timpul ca principiile și sistemul Bretton-Woods de management al instituțiilor să fie aduse în conformitate cu situația reală din economia mondială, unde G7 constituie mai puțin de o treime din PIB-ul mondial, iar statele membre BRICS – 36%. Vocal, occidentalii sunt de acord cu această abordare a problemei, dar nu vor să facă nimic.

Întrebare: – Chiar zilele trecute, la Baku s-a încheiat conferința părților la Convenția-cadru a ONU privind schimările climatice. Dialogul privind problemele climatice în corelare cu securitatea energetică și protecția mediului se desfășoară și în alte formate, în special în cadrul G20…

Serghei Lavrov: – Da, este adevărat. În aceste dezbateri, considerăm depolitizarea cooperării pe probleme climatice drept prioritatea noastră. Obiectivele în acest domeniu trebuie fixate în mod realist, iar implementarea lor trebuie să contribuie la dezvoltarea socio-economică echilibrată a tuturor țărilor.

Rezultatele activității G20 pe segmentul energetic pot fi evaluate ca pozitive. În mare parte, acest lucru a fost determinat de eforturile eficiente ale președinției braziliene, care a „eliberat” formatele de profil ale G20 de teme geopolitice intruzive. Astfel, după o pauză de trei ani, s-a reușit adoptarea unei Declarații ministeriale privind energia, ale cărei prevederi au fost astfel construite, încât să țină cont de interesele țărilor din Sudul Global.

Ca și până acum, delegația rusă a avertizat toți participanții în legătură cu încercarea de a marșa pe creșterea finanțării globale a sectorului energiei regenerabile pe seama reducerii investițiilor în sectoarele energetice tradiționale. Considerăm că pentru a evita șocuri pe piețele energetice și agravarea problemei sărăciei energetice, trebuie să se investească în toate tipurile accesibile de combustibili.

Acum, pe platformele internaționale se dezbate destul de intens astfel de chestiuni precum trecerea la utilizarea tehnologiilor cu emisii scăzute. Se are în vedere faptul că emisiile de dioxid de carbon (CO2) creează un efect de seră, care, la rândul lui, duce la încălzirea climei. Se trage concluzia că, dacă se limitează emisiile de CO2, nu va exista o creștere a temperaturilor sau nu într-un ritm atât de rapid. În același timp, noi, ca profesioniști, trebuie să luăm în considerare faptul că nu toți oamenii de știință sunt adepții unor astfel de evaluări. Există și o „școală de gândire” ai cărei reprezentanți demonstrează cu fapte concrete și destul de convingătoare că schimbările climatice reprezintă un proces ciclic și, prin urmare, importanța factorului antropic în calculele susținătorilor „luptei împotriva schimbărilor climatice” sunt puternic exagerate, ca să ne exprimăm frumos.

Într-un fel sau altul, obiectivul „tranziției energetice” îl privim în contextul asigurării accesului tuturor la surse de energie ieftine, sigure, durabile și moderne. Rolul cheie în acest proces îl atribuim gazului natural, cea mai curată dintre toate hidrocarburile și un combustibil ideal de „tranziție”.

Rămânem oponenți consecvenți ai unei transformări ”verzi” accelerate promovate de țările occidentale. Obsesia pentru acest subiect a dus deja la o creștere nejustificată a prețurilor la energie și, prin urmare, la un cost record al îngrășămintelor minerale. Insistăm pe îndeplinirea de către țările dezvoltate a obligațiilor de a sprijini țările în curs de dezvoltare. Apropo, va fi interesant de observat cum va fi dus la îndeplinire angajamentul asumat la Baku de a oferi țărilor în curs de dezvoltare câte 300 de miliarde de dolari pe an pentru proiecte ”verzi”. Reamintesc că Occidentul nu s-a străduit să îndeplinească obligațiile anterioare de finanțare „verde”, de trei ori mai mică după volumul anual al fondurilor promise.

Întrebare: – În interviul nostru nu putem să nu acordăm atenție „punctelor fierbinți”. Acum, este vorba, în primul rând, de tragedia palestinienilor și de continua escaladare a crizei din Orientul Mijlociu. A fost abordat acest subiect la summitul G20?

Serghei Lavrov: – Da, a fost abordat. Mai ales că, cum bine ați observat, situația din Orientul Mijlociu continuă să se degradeze. Actuala spirală a confruntării palestino-israeliene a luat deja viețile a zeci de mii de oameni. Confruntarea armată s-a extins în Liban și în alte țări din vecinătate. Toate acestea sunt consecință directă a politicii agresive, militariste a Israelului și a dorinței Washingtonului de a monopoliza funcțiile de mediere, sacrificând deciziile consensuale ale Consiliului de Securitate al ONU. Este evident că dorința Israelului de a-și asigura securitatea pe seama și în detrimentul securității altora, cu sprijinul neechivoc al Statelor Unite, este o idee fără speranță și extrem de periculoasă, având în vedere consecințele pe care tragedia care s-a întâmplat le va avea, mulți ani de acum înainte, asupra atitudinii lumii islamice față de Israel.

Cheia însănătoșirii situației din Orientul Mijlociu, inclusiv din Liban, nu poate fi decât normalizarea situației din zona conflictului palestino-israelian. Toți înțeleg acest lucru, dar de fiecare dată, adoptarea în Consiliul de Securitate al ONU a unei rezoluții cu adevărat puternice care cere o încetare categorică a focului în Fâșia Gaza este blocată de Statele Unite.

Următorul pas în depășirea fazei acute a crizei trebuie să fie crearea condițiilor pentru implementarea unei formule bi-statale de reglementare. Trebuie dus la îndeplinire ceea ce solicită, din 1947, comunitatea mondială: crearea unui stat arab palestinian care să coexiste în pace și securitate lângă Israel.

Considerăm că eforturile pentru atingerea acestui obiectiv trebuie se orienteze, în primul rând, după punctul de vedere al statelor din regiune, nu pe al celor care, de peste Ocean, încearcă să-și dicteze condițiile. Apropo, acest lucru este valabil nu doar pentru problema palestiniană, dar și pentru alte situații de criză din diferite regiuni ale lumii.

Întrebare: – Criza ucraineană a intrat, se pare, într-o altă fază de escaladare…

Serghei Lavrov: – Judecând după ceea ce se întâmplă „pe câmpul de luptă”, suntem încă foarte departe de o soluționare politică și diplomatică a crizei. Washingtonul și sateliții lui încă sunt obsedați de ideea de a provoca o înfrângere strategică Rusiei. Pentru a se apropia de acest obiectiv iluzoriu, ei sunt pregătiți pentru multe.

Un pas de escaladare a fost lansarea de rachete în adâncul teritoriului țării noastre. Toate avertismentele noastre că astfel de acțiuni inacceptabile vor primi un răspuns adecvat au fost ignorate. Președintele Federației Ruse, V.V. Putin, a subliniat clar, în mesajul său televizat din 21 noiembrie, cum va reacționa Rusia la astfel de măsuri. Sunt convins că toți cei responsabili pentru daunelor provocate cetățenilor și infrastructurii Rusiei vor primi pedeapsa binemeritată.

Nicio escaladare din partea inamicului nu ne va obliga să ne abatem de la atingerea obiectivelor operației militare speciale. Parafrazând declarația președintelui Federației Ruse V.V Putin, suntem pregătiți pentru orice evoluție a evenimentelor, dar întotdeauna preferăm să rezolvăm problemele litigioase prin mijloace pașnice. În ceea ce privește Ucraina, trebuie eliminate cauzele primordiale ale conflictului. Printre care se numără crearea de amenințări pe termen lung la adresa securității Rusiei pe direcția vestică, inclusiv extinderea NATO spre est, precum și încălcări sistematice de către regimul de la Kiev ale drepturilor rușilor și ale oamenilor care se asociază cu limba și cultura rusă, cu credința ortodoxă. Un element necesar al soluționării politice a conflictului trebuie să devină demilitarizarea și denazificarea, asigurarea, pentru teritoriile controlate de regimul de la Kiev, a statutului de stat nealiniat, neutru și fără arme nucleare. Desigur, condiția oricăror acorduri va fi recunoașterea realităților politice și teritoriale consfințite în Constituția Rusiei.