Ambasadorul Vladimir Lipaev: „NATO nu își ascunde intențiile de a transforma România într-un avanpost antirusesc”
27/11Premierul Slovaciei a acceptat invitația lui Putin de a participa la Parada Victoriei de la Moscova
28/11Vladimir Lipaev: „NATO nu își ascunde intențiile de a transforma România într-un avanpost anti-rus”. Text integral al interviului
Ambasadorul Rusiei la București, Vladimir Lipaev, despre militarizarea regiunii Mării Negre, comerțul dintre cele două țări și listele negre ale extremiștilor
NATO poate folosi România pentru a interveni mult mai activ în conflictul ucrainean, militarizarea țării fiind îm plină desfășurare, a declarat Ambasadorul Rusiei la București, Vladimir LIPAEV, într-un interviu acordat cotidianului Izvestia. Potrivit diplomatului, Alianța Nord-Atlantică și Statele Unite pledează pentru creșterea în continuare a contingentului NATO staționat cu titlu permanent pe teritoriul acestui stat. Anul viitor, pentru exericții, în România vor fi dislocate câteva mii de militari francezi. În zona portului Constanța se intenționează să se deschidă, cu participarea Marii Britanii, un centru de instruire pentru Forțele Armate ale Ucrainei. În același timp, în țară funcționează un fel de analog al site-ului extremist ucrainean „Mirotvoreț”. În aceste condiții, să speri într-o schimbare a cursului României după alegerile prezidențiale nu merită, este de părere diplomatul. Deși, din partea cetățenilor obișnuiți există o cerere pentru îmbunătățirea relațiilor cu Moscova. Ce cred oamenii din România despre aderarea Moldovei și cum se descurcă țara fără gazul rusesc – într-un interviu acordat în exclusivitate cotidianului Izvestia de Vladimir LIPAEV.
„În ultimii 80 de ani, am atins cel mai coborât nivel al relațiilor bilaterale cu România”
— Cu România, ca și cu majoritatea țărilor Uniunii Europene, s-au creat relații extrem de complicate. La ce nivel are loc dialogul dintre Moscova și București? Mai este contact pe linia unor instituții concrete? Și, în general, între cele două țări, mai există schimburi comerciale?
– În ultimii 80 de ani, am atins cel mai scăzut nivel în relațiile noastre bilaterale. Dialogul politic a încetat, practic. Contactele sunt menținute, la nivel de lucru, pe linia departamentelor din ministerul de Externe și pe probleme tehnice, în caz de necesitate. O astfel de situație s-a creat nu din inițiativa Rusiei. Dar România este membră a Uniunii Europene și NATO, ea urmează orientările de politică externă și ideologice, ce se formulează în aceste structuri. Linia de comportament dictată de Washington și Bruxelles lasă un loc neînsemnat pentru promovarea unui curs independent. Acolo urmăresc atent ca nimeni să nu se abată de la linia generală, orice astfel de încercări le provoacă alergie birocraților europenii. De aceea, pe termen scurt, ba posibil chiar pe termen mediu, este puțin probabil să așteptăm schimbări pozitive substanțiale în relațiile noastre bilaterale.
În privința comerțului, niște legături minime încă se mai păstrează, chiar dacă volumul schimburilor comerciale s-a redus de câteva ori începând din 2022 din cauza sancțiunilor ilegale și a refuzului României de a cumpăra hidrocarburi rusești, care alcătuiau o parte consistentă a balanței noastre comerciale. La nivelul întreprinderilor mici, comerțul se desfășoară în continuare cu mărfuri nesancționate, dar este nesemnificativ și tinde să scadă.
— Ambasada a suspendat, anterior, activitatea Centrului Rus pentru Știință și Cultură, precum și școala de la misiunea diplomatică din cauza reducerii numărului de diplomați. Se discută problema redeschiderii centrului și școlii?
– Într-adevăr, am fost nevoiți să oprim activitatea acestor instituții în vara anului 2023 pe fondul reducerilor de personal din inițiativa autorităților române. După aceste evenimente, am reușit să menținem un nucleu funcțional și să ne asigurăm reprezentarea diplomatică la un nivel corespunzător și, de asemenea, să luăm măsurile necesare pentru a oferi servicii consulare de înaltă calitate cetățenilor ruși și sprijin compatrioților noștri. Deocamdată, nu se pune problema reluării activității Centrului Rus de Știință și Cultură și a școlii, deși există o cerere în acest sens din partea compatrioților care locuiesc în România. Oamenii doresc să-și educe copiii care s-au născut, de exemplu, din căsătorii mixte, în contact cu cultura rusă. La rândul nostru, facem tot posibilul pentru a-i ajuta.
Din octombrie 2023 pe lângă ambasada funcționează un club rusesc, care, într-o anumită măsură, a preluat funcțiile Centrului Rus pentru Știință și Cultură din București. Acolo se predau cursuri de limba rusă, sunt cercuri de măestrie vocală și teatrală, secții de sport. Noi îi familiarizăm și pe cetățenii români cu cultura țării noastre – organizăm expoziții și prezentâm în fiecare săptămână filme autohtone cu traducere în limba română.
Cu sprijinul Muzeului Oriental, a Galeriilor Tretiakov, a Biroului de conferințe publice ”Dostoievski”, a Muzeului-panoramă ”Bătălia de la Borodino”, a Academiei Teologice din Moscova, a studiourilor ”Mosfilm” și a Arhivei ”Gosfilmofond”, organizăm evenimente care prezintă publicului român arta rusă și pe marii scriitori și pictori ruși. Vedem că numărul de vizitatori la aceste evenimente crește constant.
În situația actuală, suntem pregătiți pentru orice evoluție a evenimentelor și ne vom îndeplini datoria profesională în orice condiții atât timp cât va fi necesar. Nu vom tolera să fim tratați cu aroganța și trufie, nu vom permite să ni se citească leții de morală, chiar dacă astfel de încercări există.
„Nu ne așteptăm la schimbări majore în politica externă a României”
— În România se desfășoară, în prezent, alegeri prezidențiale. Recent, a avut loc primul tur, în condițiile în care mass-media a vehiculat tema amestecului rusesc. Au discutat autoritățile române această chestiune cu dumneavoastră sau au fost mai degrabă niște șopârle preelectorale pentru a mobiliza electoratul cu ajutorul amenințării externe?
– De la bun început vreau să spun că Rusia nu se amestecă din principiu în treburile interne ale altor state, inclusiv în procesele lor electorale, spre deosebire, să zicem, de Statele Unite și de aliații lor care au treaba peste tot. Inspirați, se pare, de exemple cunoscute din alte țări, participanții la actuala cursă prezidențială și parlamentară au încercat periodic să se eticheteze unii pe ceilalți ca agenți ai Kremlinului. A fost destul de amuzant să vezi cum în această categorie au fost băgați aici rusofobi ideologici, care au fost nevoiți să se justifice că nu este așa. Însăși ideea că Rusia se amestecă în procesele electorale din România este absurdă – și nici măcar autoritățile oficiale nu au luat-o în serios. Pe această temă declarații au făcut premierul Ion-Marcel Ciolacu și Serviciul Român de Informații, care au infirmat mitica urmă rusă.
Dar nu exclud ca subiectul să revină după primul tur, pentru că victoria candidatului independent Călin Georgescu a fost o surpriză. Pentru mulți, el este un candidat din afara sistemului, care nu este susținut de nici un partid politic concret. Au început deja să-i atârne de gât eticheta de candidat pro-rus, dar este o născocire destul de fantasmagorică, pentru că nu a fost niciodată un candidat pro-rus. Se pare că vor exploata această temă, dar este puțin probabil ca cineva să ia toate astea în serios.
— Care este situația generală în republică după alegeri?
– Pentru mulți, rezultatele lor au fost o surpriză. Firește, respectăm alegerea poporului român. El decine cine să-i fie președinte și cum să fie politica internă și externă. Dar, sincer vorbind, nu ne așteptăm la vreo schimbare serioasă în politica externă a României și la vreo modificare a atitudinii față de Rusia. Poate va exista vreo nuanțare, dar este puțin probabil să conducă la progrese semnificative.
„Astăzi, apartenența la NATO nu garantează securitatea, ci dimpotrivă”
— România a început deja să construiască cea mai mare bază NATO din Europa. Se presupune că va putea găzdui până la 10.000 de militari și membri ai familiilor acestora. În ce măsură acest lucru creează riscuri pentru Rusia, având în vedere poziția geografică a țării? Și putem spune oare că România se transformă în principalul avanpost al Alianței Nord-Atlantice?
– NATO astăzi este vădit iritată de situația care s-a creat pe linia contactului de luptă din Ucraina, iar blocul încearcă, deocamdată fără a-și implica direct forțele armate, să intervină mai activ în conflict și să crească gradul de escaladare a acestuia. Nu se poate exclude că în acest scop vor fi utilizate și teritoriile statelor din vecinătatea Rusiei – membri ai Alianței, inclusiv România. Pericolul unei asemenea perspective este confirmat de militarizarea țării în plină desfășurare – România își modernizează infrastructura militară, achiziționează noi tipuri de arme și echipamente militare scumpe și, de asemenea, extinde baza aeriană Mihai Kogălniceanu, situată la mai puțin de 400 km de Sevastopol. Statele Unite și NATO nu își ascund intențiile de a transforma România într-un avanpost anti-rus și pledează pentru creșterea în continuare a contingentului Alianței staționat cu titlu permanent în țară. Din 2016, un sistem american de apărare antirachetă a fost desfășurat în zona Deveselu.
Anual, pe teritoriul țării se desfășoară zeci de exerciții militare cu participarea țărilor membre ale Alianței. În cadrul manevrelor Primăvara Dacică 2025 (Dacian Spring 2025), se preconizează să fie transferați în România câteva mii de militari francezi și zeci de unități de tehnică de luptă. Toate aceste acțiuni creează o amenințare la adresa țării noastre și nu pot rămâne neobservate. Vedem că se întreprind acțiuni active împotriva Federației Ruse în sfera militară. În același timp, din partea Moscovei chiar nu există în realitate nicio amenințare la adresa Bucureștiului.
Și aici apare întrebarea: vor spori oare aceste pregătiri gradul de securitate a României? Desigur, politicienii români sunt cei care trebuie să decidă acest lucru, dar trebuie să înțelegem că în NATO rolul conducător este jucat acum de anglo-saxoni, adică de SUA și Marea Britanie, care nu au privit niciodată alte popoare și state ca parteneri cu drepturi egale. Pentru ei, aceste state sunt fie obiective ale exploatării coloniale, rol care este pregătit, în general, pentru Ucraina – sau un instrument de realizare a ambițiilor lor geopolitice și economice.
Astăzi, apartenența la NATO nu garantează securitatea, ci, dimpotrivă, prezintă un risc serios din cauza esenței agresive și expansioniste a blocului.
— Bucureștiul și Kievul au semnat, anterior, un acord de securitate, iar după aceea România a aprobat transferul în Ucraina a sistemului de rachete antiaeriene Patriot. Se știe ce ajutor a mai acordat deja România? Ce poate trimite armatei ucrainene? Există informații privind participarea cetățenilor români la acțiuni militare de partea Ucrainei?
— Pe lângă semnarea acordului de cooperare în domeniul securității, încă din februarie 2022, România a acordat Ucrainei un serios sprijin logistic în transportul de mărfuri pe teritoriul ei, inclusiv în scopuri militare. În prezent, piloții ucraineni sunt pregătiți pentru a zbura pe avioanele de vânătoare F-16 la Baza Aeriană 86 Fetești din România. În zona portului Constanța, cu participarea Marii Britanii, se intenționează deschiderea unui centru regional de pregătire maritimă pentru Forțele Armate ale Ucrainei. Și în noiembrie anul curent, România a trimis în Ucraina sistemul de rachete antiaeriene Patriot. În general, aceste fapte vorbesc de la sine – cooperarea militaro-tehnică dintre Ucraina și România merge la turație maximă.
În presa locală și pe rețelele de socializare periodic apar informații despre participarea de partea Forțelor Armate ale Ucrainei a unor membri ai grupării naționaliste române ”Getika”, care au susținut că au luat parte la acțiuni de sabotaj împotriva forțelor armate ruse pe teritoriul Regiunii Belgorod. Dar este adevărat sau doar se laudă, nu știm și nu avem, deocamdată, dovezi concrete. Cu toate acestea, pe site-ul său, această structură îi îndeamnă pe oameni să intre în rândurile ei, să facă donații pentru ajutorarea armatei Ucrainei, publică lista dușmanilor României, unde este inclusă întreaga conducere politică și militară a Rusiei. Este un fel de analog al site-ului extremist ucrainean „Mirotvoreț”. La nivel oficial, Bucureștiul nu reacționează deloc la solicitările părții ruse de a atrage atenția organelor de drept asupra acestei grupări.
— Anterior, ministrul român al Energiei a spus că Europa de Est plătește pentru energie mult mai mult decât țările vest-europene, subliniind, totodată, că țara lui nu importă nici o singură moleculă de gaz rusesc. Bucureștiul chiar a renunțat în totalitate la livrarările de gaz din Rusia? Cum această reorientare spre alți furnizori afectează țara și cetățenii săi?
— Potrivit statisticilor românești, în 2021 țara a achiziționat 2,8 miliarde de metri cubi de gaz rusesc, iar un an mai târziu acest volum a scăzut la 370 de milioane, adică de opt ori. Astăzi, în locul gazului rusesc ieftin în baza unor contracte pe termen lung, România preferă să cumpere „gaze alternative” la un preț mult mai ridicat. Dacă lipsesc din carburantul care vine din Turcia, Bulgaria sau din alte țări, molecule ruse? O întrebare care o adresați mai bine tehnologilor români. Nu știm cum determină ei compoziția chimică a acestui gaz. Dar dacă le face plăcere să creadă că nu există molecule rusești în acest gaz, iar acest lucru îi liniștete, nu o să le stăm în drum.
După exemplul altor țări din UE, vedem că deficitul de resurse energetice ieftine duce la scăderea producției industriale și la reducerea locurilor de muncă. Așa se întâmplă și cu România. Desigur, achiziția de resurse energetice mai scumpe, indiferent de proveniența lor, nu pot decât să afecteze bunăstarea generală a cetățenilor. Dar asta e treaba României, dacă vor să plătească mai mult, să plătească.
„Rusofobia impusă din afară nu prinde rădăcini adânci în România”
— În ciuda tuturor celor spuse mai mai sus, România nu s-a remarcat niciodată printr-o rusofobie înfocată din partea cetățenilor obișnuiți. Înregistrează acum ambasada cazuri de acțiuni agresive sau discriminatorii împotriva rușilor pe teritoriul României?
– Încercări de a inocula rusofobia în România s-au întreprins de secole, iar denaturarea istoriei noastre comune a devenit tendința dominantă în istoriografia locală. Ei preferă să prezinte rolul Rusiei exclusiv într-o lumină negativă în toate etapele, incluzând nu numai al Doilea și Primul Război Mondial, ci chiar și alianța antiotomană a lui Petru I și Dimitrie Cantemir, frăția de arme a popoarelor noastre din perioada războiului ruso-turc în secolul al XIX-lea, în urma căruia România și-a câștigat independența. Beneficiarii acestor manipulări au fost întotdeauna puteri extraregionale, pe care-le avantajează faptul că țările Mării Negre se învrăjbesc între ele și ca regiunea Mării Negre să fie o zonă a discordiei.
Supuși unei astfel de agresiuni psihologice, unii chiar încep să creadă în fabulele răspândite despre Rusia, mai ales că informațiile adevărate și sursele ei obiective sunt blocate aici. Dar, în ciuda propagandei anti-ruse, cetățenii români continuă să fie atrași de cultura rusă și vedem acest lucru: în teatrele de operă sunt puse în scene spectacole de balet rusesc, publicul merge cu plăcere să vadă „Raimonda” și „Spărgătorul de nuci” – al doilea, mi se pare, înainte de Anul Nou, dar biletele au fost deja vândute. Pa rafturile de cărți se află Dostoievski, Tolstoi și alți scriitori, iar tot mai mulți spectatori vin la proiecțiile de film de la ambasada noastră. Am prezentat recent filmul „Oneghin” cu traducere în limba română și nu am putut găzdui pe toată lumea, deși sala noastră este destul de mare.
Conform sondajelor care se desfășoară periodic aici, în ciuda faptului că populația se află sub „iradierea” zilnică a mass-media rusofobe, mai mult de două treimi dintre cetățenii români se pronunță în favoarea menținerii, dacă nu a prieteniei, măcar a unor relații normale cu Rusia.
Prin urmare, înclin să fiu de acord că rusofobia, în mare măsură impusă din afară, nu prinde rădăcini adânci în România.
„În România, mulți nutresc ideea reunificării cu Moldova”
— În cercurile politice din România, ideile unioniste sunt, prin tradiție, puternice. În același timp, la recentele alegeri din Moldova a învins Maia Sandu, care, după cum știți, are cetățenie română. În opinia dumneavoastră, discuția privind unirea României cu Moldova este pur și simplu o dorință a anumitor persoane? Sau fuziunea celor două state este, în general, adevăratul scop al Bucureștiului?
— În România, mulți nutresc ideea reunificării cu Moldova, considerând-o istoric teritoriul lor. Dar în cercurile conducătoare nu se obișnuiește să se discute deschis pe această temă. Cu toate acestea, unele partide politice încalcă în mod vădit acest tabu. Trebuie să spun că acest lucrur găsește un anumit ecou în rândul populaței.
Se crează senzația că se încearcă atragerea Moldovei în Uniunea Europeană, crezând, probabil, că după aceea problema alipirii celor două țări se va rezolva de la sine. Firește, aici se pornește de la ideea că fuziunea trebuie să se desfășoare sub egida României.
Timp de aproape 200 de ani, Moldova a făcut parte din Imperiul Rus și Uniunea Sovietică, iar aceste secole nu pot fi șterse din istoria noastră. Nu poți șterge identitatea națională a moldovenilor, pe care în România nu vor să o observe. Moldovenii există ca popor independent, care are propriul lui stat și se străduiește să-l dezvolte și nu pare că ar dori să-și abandoneze identitatea consacrată istoric. Și o parte indispensabilă a acestei identități este o conexiune cu Rusia și lumea rusă. A elimina această legătură înseamnă a anula un popor în forma în care el s-a format.