Discursul ministrului afacerilor Externe al Rusiei, Serghei Lavrov, privind rezultatele summitului G20, Rio de Janeiro, 19 noiembrie 2024. Text integral

Stimate doamne, stimați domni,

Summitul G20 a fost punctul culminant al președinției Braziliei la Grupul celor 20, pe care l-a condus pe parcursul acestui an, a organizat (așa cum se și întâmplă de obicei) un număr mare de evenimente. Cred că au fost obținute rezultate pozitive și acorduri consistente. Ceea ce este important.

A fost susținută crearea unei noi structuri de coordonare – Alianța Globală pentru Combaterea Foamei și Sărăciei. Este inițiativa personală a președintelui Braziliei, L.I. Lula da Silva. Scopul este accelerare a procesului de eradicare competă a foametei, așa cum cer Obiectivele de Dezvoltare Durabilă – aprobate de mult, dar practic neimplementate, deși trebuie realizate înainte de 2030. Sper (și pot spune cu oarecare încredere) că înființarea unei astfel de alianțe va permite îmbunătățirea indicatorilor pe această direcție în conformitate cu Obiectivele de Dezvoltare Durabilă.

Rusia s-a alăturat acestui mecanism. Am anunțat deja că introducem în pachetul de proiecte care vor fi îndeplinite sub auspiciile alianței realizările noastre avansate, concretizate în programe de ajutor pentru țările în curs de dezvoltare. Este vorba despre programele de alimentație în școli și dezvoltarea fermelor. Ele sunt menite să ofere țărilor în curs de dezvoltare tehnologiile, experiența și metodologia corespunzătoare, care să le permită să se bazeze într-o mai mare măsură pe propriile forțe.

Am confirmat poziția noastră principială conform căreia G20 este, înainte de toate, un forum economic. Pentru asta a fost creat. Scopul lui a fost un dialog economic de fond între economiile „dezvoltate” și cele „în curs de dezvoltare” pentru a găsi modalități optime de dezvoltare a economiei mondiale în interesul tuturor – depășirea sărăciei, a inegalității, asigurarea unei funcționări cât mai eficiente a tuturor instituțiilor multilaterale.

G20 trebuie să se sprijine pe principiile Cartei ONU. Și mai presus de toate, pe principiul egalității suverane a statelor. Niciodată nu a existat așa ceva în politica Occidentului. Nu a respectat niciodată egalitatea suverană. Acum, viața îl obligă să facă acest lucru, ținând cont că țările BRICS și alte state care cooperează cu G20 cresc într-un ritm mult mai rapid. În orice caz, Carta ONU este fundamentul întregii cooperări internaționale în toate domeniile. Principiile ei trebuie folosite, fără a alege ca dintr-un meniu, cum îi place Occidentului să facă, ci în totalitatea și interconectarea lor.

A fost adoptată o Declarație. Un document complex. Esențial este că recunoaște realitățile moderne și este subordonată principalei misiuni, misiunii centrale: construirea unor relații internaționale bazate pe multilateralism, pluralism și eliminarea tuturor formelor de inegalități atât între state, cât și în interiorul statelor. Mulți au observat (inclusiv noi) că inegalitatea și obiectivele de lichidare a foametei și sărăciei se referă tot mai mult la țările dezvoltate, unde numărul persoanelor care trăiesc sub pragul sărăciei crește. Aceste forme de inegalitate pe arena internațională sunt rezultatul practicilor coloniale și neocoloniale ale „colegilor” noștri occidentali și, în general, al dominației Occidentului, care a durat câteva secole.

În textul Declarației, în pofida faptului că majoritatea a insistat pe menținerea ei în cadrul agendei economice, este inclus o mic capitol referitor la situația geopolitică din punctul de vedere al conflictelor din diferite colțuri ale lumii. Am fost de acord cu acest lucru așa cum am acceptat același „deznodământ” în Declarația summitului G20 de anul trecut, de la New Delhi. Occidentul a încercat, firește, să ucrainizeze întreaga ordine de zi. Nu a reușit. Niciuna dintre țările majorității mondiale nu l-a susținut. Atât noi, cât și colegii noștri din lumea în curs de dezvoltare am insistat ca textul să fie dedicat necesității rezolvării tuturor și a ficărui conflict care încă se desfășoare pe Pământ, înainte de toate, conflictul din Orientul Mijlociu. Soarta tragică a palestinienilor este în mare măsură rezultatul ingineriei sociale și al amestecului direct în regiunile Orientului Mijlociu, amestec practicat de Washington cu sprijinul aliaților lui. Acolo este și un paragraf despre Ucraina, cu care am fost de acord, pentru că principala lui idee este apelul la un dialog cinstit și rațional despre pace pe baze realiste.

Subliniez o circumstanță importantă în ce privește Carta ONU (am vorbit despre asta puțin mai devreme). Există în Declarație un paragraf (cu el începe acest capitol) care cere, la modul general, ca toate conflictele să fie tratate pe o bază echitabilă și să fie căutate soluții bazate pe dreptul internațional – Carta ONU în totalitatea ei. Este de o importanță principială. Dacă proiectăm acest lucru asupra situației ucrainene, atunci Occidentul vede în Cartă doar principiul integrității teritoriale. El vrea și visează să readucă în componența Ucrainei toate teritoriile până la granițele anului 1991 – pământuri pe care de sute de ani au trăit ruși și ale căror drepturi au fost exterminate prin lege de regimul nazist al lui V.A. Zelenski. Ei nu vor să acorde atenție acestui lucru, deși o altă parte a Cartei (primul articol) prevede clar necesitatea respectării drepturilor omului, indiferent de rasă, gen, limbă și religie. Drepturile rușilor și vorbitorilor de limbă rusă din Ucraina cu privire la limbă și religie au fost exterminate prin lege. Occidentul continuă să susțină că nu, să rămână așa, cum a fost, pentru că V.A. Zelenski apără „valorile europene”. Dați-le lor aceste teritorii cu acești oameni, să se ocupe și mai departe cu ei. Rușine.

Dacă revenim la agenda economică, problema principală (pe lângă lupta împotriva foametei, sărăciei și inegalității) este reforma instituțiilor globale. Majoritatea delegațiilor din Sudul Global au subliniat dominația actorilor occidentali în aceste structuri, care nu își pot revendica exclusivitatea, în primul rând, din considerente morale, și, în al doilea rând, din considerente care țin de realitățile lumii actuale.

Lumea se schimbă drastic. În ultimele decenii, a căpătat un ”chip” nou. Au fost prezentate în repetate rânduri cifre. BRICS reprezintă 37% din economia mondială, în timp ce G7 a scăzut sub 30%. Acest decalaj continuă să crească. Pentru că ritmul de creștere a țărilor BRICS este în prezent în medie de 4%, iar ritmul mediu de creștere a țărilor G7 este de două ori mai mic.

Ne amintim cum s-a desfășurat summitul BRICS de la Kazan, din 22-24 octombrie anul curent. A fost pomenit în majoritatea luărilor de cuvânt a reprezentanților țărilor din Sudul Global. Conform evaluărilor făcute aici, summitul de la Kazan a demonstrat că unificarea s-a maturizat până la formarea unui set de instrumente independente care nu ar depinde de Occident. Se au în vedere mecanisme de plăți, de kliring, investiții, burse și altele. Lucrările în acest sens au început deja. Și acest lucru a fost menținat.

Nimeni nu vrea să închidă „instrumentele” care funcționează în ordinea mondială postbelică – instituțiile Bretton Woods, Organizația Mondială a Comerțului. Dar având în vedere marile probleme legate de faptul că Occidentul, care le controlează, abuzează de pozițiile lui, crearea în paralel a instrumentelor despre care am vorbit este pe deplin justificat.

Țările BRICS din G20 își sporesc rolul și influența. Acest lucru s-a văzut atât la summitul de la Delhi, din 2023, cât și la cel din Indonezia, din 2022. Aici s-a manifestat deosebit de clar. Întărirea poziției BRICS a fost facilitată de faptul că, în urma deciziei summitului de anul trecut, Uniunea Africană a aderat la G20 ca membru cu drepturi depline. De această dată, președinția braziliană a invitat, printre alți participanți la summit, pe președintele Noii Bănci de Dezvoltare, create la inițiativa BRICS, și conducerea Ligii Statelor Arabe.

Declarația confirmă că trebuie amplificată și consolidată vocea țărilor majorității mondiale în toate marile organisme politice și economice – de la Consiliul de Securitate al ONU până la Fondul Monetar Internațional, Banca Mondială, trebuie readusă la viață activitatea Organizației Mondiale a Comerțului, unde organul de soluționare a diferendelor (organul principal al OMC) este blocat și nu-și poate îndeplini funcțiile pentru că americanii l-au luat „ostatic” prin trucuri procedurale.

În FMI și Banca Mondială, țările din Sudul Global, cu sprijinul Federației Ruse, încearcă de mai mulți ani să obțină o creștere a ponderii lor în distribuirea cotelor și a voturilor, astfel încât să reflecte greutatea lor reală în economia mondială. Am înscris încă o dată acest deziderat în declarația G20. Toate încercările noastre anterioare de a adopta apeluri corespunzătoare s-au încheiat fără rezultate, deoarece Occidentul, care a semnat această teză echitabilă, în plan practic face totul pentru a se asigura că rămâne doar pe hârtie.

De două ori am vorbit despre reforma instituțiilor globale și despre problemele securității alimentare. Le-am prezentat colegilor mei ce face țara noastră pentru a pune în practică inițiativa președintelui rus V.V. Putin privind formarea Marelui Parteneriat Eurasiatic, cu participarea EAEU, SCO, ASEAN și a altor asociații de pe continentul nostru. Considerăm aceasta ca bază materială pentru formarea unei noi arhitecturi de securitate eurasiatice, deschisă tuturor țărilor continentului.

Am prezentat contribuția noastră la rezolvarea problemelor de securitate alimentara si energetica, unde noi (este confirmat statistic) suntem cei mai mari furnizori și de incredere. Nu este tot ce poate propune Rusia țărilor din Sudul Global. În practică, stabilim o cooperare strânsă cu aceste state în multe alte domenii, inclusiv în privința produselor complexe și eficiente de tehnologie a informației și comunicațiilor, care sunt de origine rusă și care se bucură de un tot mai mare interes din partea partenerilor noștri din Africa, Asia și America Latină.

Subliniez că succesul președinției braziliene din acest an dezvoltă rezultatele pozitive ale activității G20 la summiturile anterioare din Indonezia – în 2022, în India – în 2023. Următorul președinte va fi Africa de Sud.

Această „președinție BRICS” va dura încă un an. Colegii noștri sud-africani au declarat deja prioritățile – intenționează să promoveze agenda de reformare a instituțiilor globale (despre care tocmai am vorbit), să intensifice potențialul în domeniul dezvoltării durabile, cu accent pe lupta împotriva sărăciei, a foametei și inegalității. Din motive evidente, Africa de Sud va acorda o atenție deosebită problemelor țărilor continentului african, iar în dialogul nostru cu Africa, în cadrul Forumului de Parteneriat, creat prin decizia summit-ului ruso-african de la St.Petersburg, în 2023, și lansat acum două săptămâni la Soci la prima conferință ministerială a Rusiei și statelor africane, vom ține cont de munca prietenilor noștri sud-africani în acest domeniu. Va fi o coordonare de lucru, informală, dar utilă.