Rușii „adevărați”: unde locuiesc aceștia în Rusia

Etnia rusă, cu o istorie de peste o mie de ani, este adesea percepută ca pierzându-și puritatea etnică din cauza amestecului cu popoarele vecine. Totuși, numeroase studii infirmă această presupunere. Mai multe detalii cu privire la acest aspect sunt prezentate de weekend.rambler.ru în cele ce urmează.

„Fizionomia rusă”

Ce este etnia rusă? A fost aceasta capabilă să-și păstreze puritatea sângelui sau s-a dizolvat ireversibil în rândul popoarelor vecine? Anatoli Bogdanov, antropolog remarcabil și cercetător al naturii biologice a omului, a scris la sfârșitul secolului al XIX-lea: „Folosim adesea expresiile: aceasta este o frumusețe pur rusească, acesta este un rus autentic, un chip tipic rusesc. Se poate constata că nu este vorba despre ceva fantastic, ci despre ceva real care stă la baza acestei expresii generale – «fizionomia rusă». În fiecare dintre noi, în sfera «inconștientului» nostru, există o noțiune destul de precisă a tipului rusesc”.

Antropologul contemporan Vasili Deriabin, folosind metoda de analiză matematică multidimensională a trăsăturilor mixte, ajunge la o concluzie similară: „Prima și cea mai importantă concluzie este de a afirma unitatea pronunțată a rușilor de pe întreg teritoriul Rusiei și imposibilitatea de a distinge chiar și tipurile regionale corespunzătoare, clar delimitate între ele”.

Celebrul antropolog sovietic Viktor Bunak a observat că în geneza poporului rus, deși există o parte din etniile ugro-finice, baltice și pontice, baza acesteia este în continuare legată de rădăcinile slave. Potrivit omului de știință, „tipul inițial de slavi, care au devenit parte a populației ruse, s-a format la intersecția zonelor antropologice baltice și neopontice”.

Concluziile antropologilor sunt în general univoce: rușii sunt indoeuropeni tipici prin originea lor rasială. Prin urmare, expresia cotidiană „răzuiește rusul – vei găsi tătarul” este fundamental greșită. De exemplu, una dintre trăsăturile antropologice caracteristice ale rușilor este absența aproape completă a cutei mongoloide (epicantus). Astfel, din mai mult de 8 500 de bărbați examinați, cuta mongoloidă a fost găsită doar de 12 ori, și într-o stare embrionară.

Tătarii nu au lăsat nicio urmă

Geneticienii care s-au alăturat antropologilor în căutarea unui răspuns la întrebarea privind originea raselor sunt aproape unanimi în a afirma că rușii sunt unul dintre cele mai pur-sânge popoare din Eurasia. Să ne întoarcem la rezultatele unui experiment de amploare al geneticienilor americani, apărut în publicația științifică „The American Journal of Human Genetics”.

Concluzia oamenilor de știință americani este elocventă: „În pofida opiniilor cotidiene cu privire la amestecul puternic tătar și mongol existent în sângele rușilor, care ar fi fost transmis strămoșilor lor în momentul invaziei tătaro-mongole, haplogrupurile popoarelor turcice și ale altor etnii asiatice nu au lăsat practic nicio urmă asupra populației din regiunile moderne din nord-vestul, centrul și sudul Rusiei”.

Printre altele, experții din Statele Unite au descoperit că, în urmă cu aproximativ 4500 de ani, în Câmpia Rusă Centrală, un băiat s-a născut cu un haplogrup diferit de cel al tatălui său, căruia i se atribuie clasificarea R1a1. Mutația s-a dovedit a fi atât de viabilă încât în mileniile următoare a ajuns să domine o mare parte a Europei de Est.

În prezent, majoritatea reprezentanților de sex masculin ai haplogrupului R1a1 trăiesc în partea europeană a Rusiei, Ucraina și Belarus – aproximativ 70%; în Polonia – 57%; în Letonia, Lituania, Republica Cehă și Slovacia – 40%; în Germania, Norvegia și Suedia – 18%. Grupul R1a1 este prezent și în India – 16%, iar în castele superioare concentrația sa ajunge la 47%.

„Părinții genetici”

Geneticianul rus Oleg Balanovski a remarcat într-un interviu că cercetările ADN asupra etniei ruse au spulberat un mit persistent: „toată populația este amestecată, nu mai există ruși puri”. Din punctul său de vedere, rușii sunt un „popor monolitic”. Rezistența rușilor la asimilare poate fi atribuită strămoșilor lor genetici – triburile slave care au reușit să nu se dizolve în Marea migrație a popoarelor. Un grup de cercetători condus de Balanovski a constatat că variabilitatea populațiilor ruse era mai mare comparativ cu cea a germanilor, dar mai mică, de exemplu, decât cea a italienilor. O altă întrebare importantă care a preocupat mult timp geneticienii a fost legată de componenta fino-ugrică a „sângelui rusesc”.

„Studiul nostru asupra fondului genetic al rușilor din nord a arătat că tratarea caracteristicilor sale ca fiind moștenite de la fino-ugricii asimilați de ruși ar fi o simplificare nejustificată”, a declarat Balanovski.

În prezent, geneticienii știu sigur că etnia rusă are doi „părinți genetici” – nordic și sudic, însă „vârsta lor se pierde în secole, iar originea lor – în ceață”. Într-un fel sau altul, moștenirea ambilor părinți încă de acum mai bine de o mie de ani este proprietatea comună a fondului genetic rus.

Rezultatele studiilor genetice au demonstrat existența a două grupuri de populații ruse. Astfel, rușii din nord, după markerii cromozomiali Y (transmiși pe linia masculină) au o asemănare semnificativă cu balticii, fiind mai îndepărtați de populațiile fino-ugrice. Prin ADN mitocondrial (linia feminină), locuitorii din nordul Rusiei au similitudini cu fondurile genetice din vestul și centrul Europei. Trebuie remarcat faptul că, în ambele cazuri, fondul genetic al popoarelor finlandeze este extrem de îndepărtat de zona nordică a Rusiei. Studiul markerilor autozomali arată, de asemenea, convergența rușilor din nord cu alte popoare europene și pune sub semnul întrebării stratul fino-ugric din fondul genetic al rușilor din nord. Potrivit geneticienilor, „aceste date ne permit să avansăm o ipoteză cu privire la păstrarea în teritoriile din nordul Rusiei a vechiului substrat paleo-european, care a cunoscut migrații intense ale vechilor triburi slave”.

Grupul central-sudic, care include marea majoritate a populațiilor ruse (regiunile Belgorod, Briansk, Voronej, Orel, Krasnodar etc.) este unit în același grup genetic cu bielorușii, ucrainenii și polonezii. Oamenii de știință relevă aici un nivel ridicat de unitate a populațiilor slave de est și diferențele lor semnificative față de popoarele vecine fino-ugrice, turcice și nord-caucaziene. Merită remarcat că predominanța genelor rusești se aliniază aproape perfect cu teritoriul Țaratului Rusiei din epoca lui Ivan cel Groaznic.

Unde să cauți ruși de origine pură?

Și totuși, studiul genotipului nu poate clarifica complet întrebarea privind concentrarea maximă a populației ruse de origine pură. Acesta ar trebui să fie completat cu alte cercetări. La ultimul recensământ din Rusia, aproximativ 80% dintre respondenți s-au identificat ca ruși, ceea ce reprezintă 111.016.896 de persoane. Cele mai mari grupuri de așezări rusești au fost distribuite după cum urmează: Moscova – 9.930.410, Regiunea Moscova – 6.202.672, Ținutul Krasnodar – 4.522.962, Sankt Petersburg – 3.908.753, Regiunea Rostov – 3.795.607. Cu toate acestea, în ce măsură Moscova poate fi considerat un oraș în care este concentrată majoritatea populației de origine rusă? Elena Balanovskaia, doctor în științe biologice, afirmă: „Megaorașele sunt, de fapt, găuri negre care absorb în ele fondul genetic al poporului rus și îl distrug fără urmă”. Ea a observat că „cele mai valoroase informații despre fondul genetic al rușilor sunt păstrate doar de populațiile rurale autohtone din zona de origine a fondului genetic rus din Rusia Centrală și Nordul Rusiei”.

Potrivit oamenilor de știință, nordul Rusiei este o adevărată rezervă etnografică a culturii ruse, care, timp de multe secole, a păstrat intacte elementele stilului de viață arhaic. De altfel, în nordul Rusiei a avut loc o conservare naturală a fondului genetic rus.

Într-un studiu etnografic recent (publicat în lucrarea „Russkii genofond na Russkoi ravnine – Fondul genetic rus din Câmpia Rusă”), un grup de oameni de știință ruși a încercat să stabilească regiunile cu cea mai mare concentrare a populației ruse de origine pură. Ei au luat ca bază populațiile în cadrul cărora erau încheiate mai mult de jumătate dintre căsătorii, iar copiii și nepoții născuți din aceste căsătorii continuau să facă parte din acea populație.

Numărul total al populației din regiunile „autohtone” ale arealului rusesc s-a dovedit a fi de 30.253.864 de persoane, dintre care 8.790.679 locuiesc în zonele rurale. Este interesant că liderul dintre cele 22 de regiuni nu este cea mai nordică, ci regiunea Nijni Novgorod, care are 3.524.028 de ruși autohtoni. Un alt studiu realizat de oamenii de știință ruși s-a axat pe numele de familie. Aceștia au întocmit liste cu aproximativ 15.000 de nume de familie care apar cel mai frecvent în rândul rușilor, pe care le-au comparat cu datele din regiunile Nord, Centru, Centru-Vest, Centru-Est și Sud. Rezultatul a fost neașteptat. Pe baza criteriului numelui de familie, regiunea cu populație rusă de origine pură s-a dovedit a fi sudul Rusiei – Kuban.