Serghei Lavrov: Carta ONU trebuie citită în totalitatea ei

Un fragment din discursul ministrului Afacerilor Externe al Federației Ruse, Serghei Lavrov, la Simpozionul Internațional de Science Fiction „Crearea viitorului”, Moscova, 4 noiembrie 2024:

„Venind încoace, pe drum am citit știrea RIA Novosti despre declarația făcută la o conferință de presă de reprezentantul oficial al Secretarului General al ONU. Întrebat ce părere are Secretarul General despre informațiile privind planurile Rusiei și Coreei de Nord în domeniul militar, el a afirmat că aceste informații îi trezesc o profundă îngrijorare Secretarului General, deoarece duc la internaționalizarea crizei ucrainene. De aceea, Secretarul General se pronunță ferm și hotărât pentru o reglementare pe cale pașnică a conflictului ucrainan pe baza Cartei ONU, a dreptului internațional și a rezoluțiilor Adunării Generale.

În acest sens, două comentarii. În primul rând, de ”internaționalizare”, Secretarul General a amintit la aproape trei ani după ce Occidentul a pregătit Ucraina pentru război și îi coordonaează acțiunile direct „pe teren”.

Dovezi au fost aduse de nenumărate ori. Dar atunci conducerea Secretariatului ONU nu s-a îngrijorat în legătură cu internaționalizarea.

În al doilea rând, noi toți vrem să ne ghidăm după Carta ONU (așa cum cere Secretarul General) și după rezoluțiile AG a ONU. Vă amintesc că atunci când Occidentul, cu susținerea totală a Secretariatului Organizației Mondiale, cere repunerea Ucrainei la granițele din 1991, el face referire la principiul Cartei privind respectarea integrității teritoriale a tuturor statelor, precum și la o serie de rezoluții de susținere a ”apelurilor” Ucrainei de restabilire a integrității teritoriale, rezoluții adoptate prin vot în Adunarea Generală, dar cu divizarea membrilor ONU. Totul pare să se potrivească. Există o asemenea prevedere în Cartă și în rezoluția Adunării Generale a ONU. O parte de adevăr este mai rea decât minciuna. Înainte însă de a menționa de integritate teritorială, Carta recunoaște dreptul unei națiuni la autodeterminare, care a servit drept bază pentru cel mai mare proces de decolonizare din istoria recentă. Este exact dreptul unei națiuni la autodeterminare.

Printre rezoluțiile Adunării Generale a ONU (cu mult înaintea evenimentelor din Ucraina) din 1970, prin consens a fost adoptată Declarație cuprinzătoare cu privire la principiilor dreptului internațional referitoare la relații de prietenie și de colaborare între state, în conformitate cu Carta Națiunilor Unite, unde se spune că toți sunt obligați să respecte integritatea teritorială a acelor state care respectă dreptul națiunilor la autodeterminare și care au, ca atare, guverne ce reprezentă întreaga populație care locuiește pe respectivul teritoriu. A fost o astfel de rezoluție a Adunării Generale a ONU. Spre deosebire de cele vârâte în mod provocator după începerea operațiunii militare speciale și votate (aproximativ o treime din membrii ONU nu le-au susținut, iar în unele cazuri – jumătate), Declarația menționată de mine mai sus a fost adoptată prin consens.

Puciștii, care, în februarie 2014, au efectuat o lovitură de stat cu încălcarea acordurilor încheiate cu autoritățile legitime și au ocupat cu forța instituțiile guvernamentale, au declarat ca prim obiectiv lichidarea statutului limbii ruse în Ucraina și au anunțat un marș pentru Crimeea al luptătorilor plecați acolo cu „trenuri ale prieteniei” cu scopul de a lua cu asalt sediul Consiliului Suprem [al Republicii Crimeea – n.r.]. Oare acești oameni au reprezentat populația din Crimeea, Donbass și Novorossia? Firește că nu.

Secretarul General al ONU trebuie să-și „adapteze” reprezentantul oficial la o prezentare, o interpretare mai coerente ale dreptului internațional de către Secretariatul Națiunilor Unite.

Carta ONU trebuie citită în totalitatea ei, nu doar acea parte pe care cu siguranță vrei să pui accentul în conflictul de astăzi.

În 2008, țările occidentale au declarat independența Kosovo. În Occident, nimeni nici măcar nu a polemizat pe această temă. În decizia ei, Curtea Internațională de Justiție a scris (președintele rus V.V. Putin vorbește adesea despre acest lucru) că, dacă o parte a unui stat decide în mod unilateral să-și declare independența, acordul autorităților centrale nu este deloc obligatoriu.

Făcând abstracție chiar și din acest aspect. În articolul unu al Cartei ONU (imposibil de neglijat dacă citiți cu seriozitate acest document) se spune că toți sunt obligați să respecte drepturile oricărui om, indiferent de rasă, sex, limbă și religie. Și acest lucru figurează în Carta ONU, după care ne îndeamnă să ne ghidăm Secretarul General A. Guterres în privința conflictului din Ucraina. Nu am auzit nici un singur comentariu din partea reprezentantului său oficial care să se refere la exterminarea legislativă a limbii ruse în Ucraina din toate sferele vieții – educație, cultură, mass-media și în viața de zi cu zi. Nu am auzit, de asemenea, nici o singură declarație cu privire la legea recent adoptată privind lichidarea Bisericii Ortodoxe Ucrainene canonice. Conform Cartei ONU, toate acestea (atât limba, cât și religia) trebuie respectate cu sfințenie. Secretarul General A. Guterres este principalul gardian al implementării Cartei.

Deseori sunt întrebat: care va fi baza legală internațională pentru multipolaritate? Nu trebuie căutate niște principii noi. Toate sunt în Carta ONU. Partea proastă este că niciodată partenerii noștri occidentali nu au respectat în totaltate aceste principii. Amintesc că principiul cheie al Cartei prevede: ONU se bazează pe egalitatea suverană a statelor. „Răsfoiți” în minte istoria diferitelor conflicte și crize după crearea ONU. În niciuna dintre aceste situații, nici Statele Unite, nici aliații lor occidentali nu s-au ghidat după principiul egalității suverane a statelor, nu și-au respectat de nici un fel partenerul, care ar fi fost egal în drepturi.

Considerăm o mare realizare faptul că Declarația aprobată în unanimitate de liderii la summitul BRICS de la Kazan, precizează (în special în legătură cu criza ucraineană) necesitatea respectării obiectivelor și principiilor Cartei ONU în integralitatea și interconectarea lor, și nu selectiv, așa cum, din păcate, observăm noi acum.

Astăzi, într-o eră a schimbărilor rapide, suntem interesați ca oamenii de știință, gânditorii, viitorologi și (după cum se spune) vizionarii cu imaginație și capacitatea de a judeca lucrurile nu după standarde, să încerce să privească „dincolo de orizont” și să contribuie la înțelegerea proceselor actuale, la prognozarea și modelarea unor noi forme de viață internațională care să răspundă la realitățile schimbate și care, în opinia mea, ar trebui să se bazeze pe principiile durabile ale Cartei Națiunilor Unite. Dacă ele nu sunt îndeplinite, nu pentru că sunt rele sau nedrepte. Ele chiar sunt corecte și juste. Tocmai de aceea Occidentul nu vrea să le pună în aplicare.

Dreptatea nu este o caracteristică a sistemului mondial pe care Occidentul l-a creat și pe care ar dori să-l păstreze în ciuda tendințelor istorice obiective de întărire a multipolarității.”