Lavrov: Principiul-cheie al Cartei ONU, egalitatea suverană a statelor, reprezintă temeiul juridic pentru multipolaritate

Discursul ministrului Afacerilor Externe al Federației Ruse, Serghei Lavrov, la sesiunea plenară la nivel înalt a Conferinței internaționale privind securitatea eurasiatică, Minsk, 31 octombrie 2024. Text integral

Stimați colegi, dragi prieteni

Dați-mi voie să exprim recunoștința mea sinceră față de organizatorii conferinței – prietenii noștri beloruși – pentru invitația de a vorbi la acest forum de prestigiu, care pentru al doilea an consecutiv este convocat la Minsk din inițiativa președintelui Republicii Belarus, Aleksandr Lukașenko. Astăzi, el a deschis lucrările într-o manieră strălucită. Cred că multe dintre ideile expuse de el ne vor ajuta să elaborăm recomandări practice pe baza rezultatelor acestei conferințe.

Formarea unei ordini mondiale multipolare a devenit principala tendință a anilor care vor urma. Un fapt recunoscut de toată lumea. Transformările care au loc în lume sunt un proces firesc, ireversibil, asociat cu o schimbare obiectivă a echilibrului mondial și cu consolidarea unor noi centre, neoccidentale, de creștere economică și de influență. Această tendință contribuie la democratizarea relațiilor internaționale, unde nu trebuie să existe hegemonia nimănui, iar principiile Cartei ONU trebuie respectate – nu selectiv, ci în integralitatea și interrelaționarea lor. Este un punct fundamental.

Principiul-cheie al Cartei este egalitatea suverană a statelor, care reprezintă temeiul juridic pentru multipolaritate. Aderarea la acest principiu determină și abordarea noastră față de dezvoltarea relațiilor cu țările din Eurasia – cel mai mare continent, cel mai bogat în resurse naturale și cel mai rapid în dezvoltare.

Ghidat de această logică, președintele rus Vladimir Putin a avansat încă din 2015 ideea formării Marelui Parteneriat Eurasiatic, ca cel mai larg circuit de integrare posibil, creat în interesul extinderii și liberalizării legăturilor comerciale și investiționale, în interesul punerii în aplicare a proiectelor de infrastructură transfrontaliere, de dezvoltare a rețelei de transport și de logistică, în interesul armonizării proceselor de integrare.

La rândul lui, parteneriatul eurasiatic extins va pune baze economice și materiale solide pentru construirea unei arhitecturi de securitate eurasiatică egală și indivizibilă împotriva amenințărilor și provocărilor comune tuturor țărilor de pe continent.

Luând cuvântul, pe 14 iunie anul curent, la Ministerul Afacerilor Externe al Rusiei, președintele Vladimir Putin a exprimat clar interesul nostru pentru crearea unei astfel de arhitecturi ca sistem de acorduri și instituții interstatale care să asigure responsabilitatea principală a țărilor participante pentru soluționarea conflictelor regionale și menținerea stabilității, prevenind în același timp interferențele externe distructive.

Aș dori să subliniez faptul că președintele Vladimir Putin a declarat în repetate rânduri că viziunea noastră privind Marele Parteneriat Eurasiatic și arhitectura de securitate eurasiatică presupune că ele sunt deschide tuturor țărilor și organizațiilor de pe continentul nostru, fără excepție. Ceea ce înseamnă că nimeni nu va „închide ușile” nici țărilor din partea de vest a Eurasiei. Vom saluta includerea lor în procesele de cooperare pan-eurasiatică, dar, desigur, exclusiv pe baza egalității în drepturi și cu renunțarea la politicile ostile de bloc și la practicile neocoloniale.

Este o condiție absolut necesară, deoarece pentru o lungă perioadă de timp a fost altfel. De exemplu, toate schemele bazate pe conceptul de securitate euro-atlantică au servit la menținerea poziției dominante a Statelor Unite și la descurajarea concurenților lor, inclusiv a Rusiei. Rolul principal a fost atribuit NATO, care, într-un final (acum este evident pentru toată lumea) a „strivit sub greutatea ei” Uniunea Europeană, creată parcă de europeni pentru europeni. Prin încălcarea grosolană a Actului final de la Helsinki și a altor angajamente, Occidentul a privatizat, de fapt, în totalitate structurile de conducere ale OSCE. Președintele Republicii Belarus, A. G. Lukașenko, a abordat astăzi acest aspect. Organizația nu a reușit să devină un mecanism de punere în practică a principiului indivizibilității securității, proclamat încă de la crearea OSCE și reafirmat în repetate rânduri, inclusiv la summiturile de la Istanbul, din 1999, și de la Astana, din 2010. Documentele adoptate acolo la cel mai înalt nivel afirmă în mod explicit că nimeni nu își va întări securitatea în detrimentul securității altora și că niciun grup de țări sau organizații nu are dreptul să pretindă că domină spațiul OSCE.

Toți liderii NATO au semnat acest angajament, dar în practică au făcut exact opusul. Contrar asigurărilor date liderilor sovietici și în pofida repetatelor noastre avertismente din ultimii 20 de ani, Alianța Nord-Atlantică s-a tot extins spre est cu totul nesăbuit, creând amenințări militare directe la adresa Rusiei chiar la frontierele noastre. Acest curs agresiv a și provocat, în cele din urmă, criza ucraineană. „Declanșatorul” a fost lovitura de stat de la Kiev, organizată în februarie 2014 de către Washington și aliații lui europeni, aducând la putere ultranaționaliști care au proclamat un curs de exterminare a tot ceea ce este rusesc și au pornit un război împotriva a milioane de ruși și oameni atașați de cultură rusă care au refuzat să recunoască regimul criminal al puciștilor.

Acestea sunt principalele cauze ale crizei, despre care liderii occidentali de astăzi preferă să nu-și amintească și tot repetă în mod nefiresc despre „revenirea Ucrainei în graniețele ei din 1991”. Pe ei nu îi interesează decât teritoriu, nu și soarta oamenilor ai căror strămoși au trăit timp de secole în Crimeea, Donbass și Novorossia și pe care liderii regimului de la Kiev i-au catalogat public „subumani” și „teroriști”, i-au amenințat că le vor îngropa copiii în pivnițe. Încă din 2021, Zelenski a cerut ca toți cei care consideră că aparțin culturii ruse să „se care” în Rusia.

Începând din 2014, Ucraina a adoptat cu consecvență legi ce interzic limba rusă în educație, mass-media, cultură și în toate celelalte domenii de activitate. Recent, parlamentul de la Kiev a interzis Biserica Ortodoxă Ucraineană canonică. Dați-mi voie să reamintesc că articolul 1 din Carta ONU cere respectarea drepturilor omului, indiferent de rasă, sex, limbă sau religie. Dar Occidentul închide ochii la încălcarea grosolană a Cartei de către regimul rusofob și rasist de la Kiev, continuând să promoveze „formula de pace” (una stupidă, aș spune) a lui Zelenski, care duce în impas, cerând capitularea Rusiei. În urmă cu câteva săptămâni, acest cetățean a lansat un „plan al victoriei” la fel de schizofrenic. Desigur, nici „formula”, nici „planul”, nici fanteziile legate de aderarea Ucrainei, controlate de Kiev, ori la NATO, ori la UE nu aduc pacea mai aproape în Europa. Stabilitatea în această parte a continentului eurasiatic va fi atinsă numai dacă vor fi asigurate garanții de securitate fiabile pe termen lung, prezentate în inițiativele noastre din decembrie 2021 și respinse de Occident, după cum a reamintit astăzi în mod elocvent președintele belorus A.G.Lukașenko.

NATO nu mai este mulțumită de războiul pe care l-a declanșat împotriva Rusiei cu mâinile autorităților ilegale de la Kiev, precum și ale întregului spațiu OSCE. Acum, Statele Unite și sateliții lor încearcă să transforme toată Eurasia într-o arenă de confruntare geopolitică. În documentele ei, Alianța a scris că amenințările la adresa ei vin și din regiunea Asia-Pacific, inclusiv din Marea Chinei de Sud, Strâmtoarea Taiwan și că intenționează să-și afirme dominația militară nu numai în Europa, ci și în Estul Eurasiei. NATO este introdusă în această regiune sub sloganul „Strategii Indo-Pacifice”, erodând mecanismele incluzive construite de decenii în jurul ASEAN. În schimb, Washingtonul formează diverse „troici” și „patrulatere” precum AUCUS, QUAD, blocuri cu participarea SUA, Japonia, Coreea de Sud, Australia, Noua Zeelandă și alte configurații închise cu scopul explicit de a descuraja China, izolând Rusia și punând presiune brutală asupra RPDC.

Situația se dezvoltă și mai dramatic în Orientul Mijlociu a Eurasiei. Retragerea unilaterală a SUA din acordurile privind programul nuclear iranian aprobate de Consiliul de Securitate al ONU și dorința persistentă a Washingtonului de a monopoliza procesul de reglementare arabo-israeliană au avut consecințe catastrofale, punând această regiune importantă din punct de vedere strategic în pragul destabilizării complete și a unui război de amploare. Administrația Biden blochează orice eforturi de a pune capăt tragediei poporului palestinian. Condamnând terorismul în toate manifestările lui, nu acceptăm, în același timp, la modul categoric pedeapsa colectivă a locuitorilor din Gaza și Cisiordania. Occidentul încearcă să păstreze tăcerea în legătură cu acest lucru, dar într-un an de operațiuni ale Israelului, au murit de două ori mai mulți civili palestinieni decât numărul victimelor civile de ambele părți ale conflictului ucrainean în cei zece ani după lovitura de stat de la Kiev.

Occidentul nu își oprește activitatea distructivă și în alte părți ale continentului eurasiatic. În Caucazul de Sud, el își impune cu obrăznicie serviciile în normalizarea relațiilor armeano-azerbaidjane. După ce au fugit din Afganistan după o ocupație de douăzeci de ani, Statele Unite și aliații lor vor astăzi să „intervină” în procesul fragil de stabilizare a situației din această țară și inventează pretexte pentru reluarea prezenței lor militare în țările din Asia Centrală.

Ca urmare a acțiunilor agresive ale Statelor Unite, ale NATO și ale Uniunii Europene, au crescut riscurile de fragmentare a continentului nostru.

Arhitectura de securitate eurasiatică pe care o discutăm se dorește să devină o alternativă constructivă la aceste tendințe negative, să stabilizeze situația militaro-politică din spațiul pan-continental, să îi asigure unitatea și interconexiunea și să înlăture amenințările din direcția occidentală, euro-atlantică.

Pentru noi este evident că nu poate exista o întoarcere la modelele anterioare în care Statele Unite au jucat rolul principal cu pretenția sa de exclusivitate. Mai mult decât atât, peste tot unde America a încercat să conducă, lucrurile nu s-au îmbunătățit. Este necesar să se țină cont de noile realități geopolitice și juridice internaționale, să se genereze idei bazate nu pe dreptul celui puternic, ci pe egalitate și un echilibru just al intereselor. Viziunea noastră asupra arhitecturii eurasiatice este combinată armonios cu inițiativa globală de securitate prezentată de președintele chinez Xi Jinping. Unul dintre principiile sale cheie este necesitatea de a elimina cauzele fundamentale ale conflictelor, fie ele din Orientul Mijlociu, Balcani, Ucraina sau din Asia de Sud-Est. În aceasta constă chezășie pentru crearea unei ordini mondiale mai echitabile și a unui multilateralism adevărat.

În cadrul lucrărilor conferinței noastre, consider că este important să ținem cont de experiența acumulată în formalizarea juridică a măsurilor de consolidare a încrederii cu caracter politic și militar între statele din diverse părți ale continentului în conformitate cu nevoile acestora și potențialele naționale existente. Ele trebuie să pornească „din viață”, din practică.

În special, împreună cu prietenii noștri din Belarus, am elaborat un proiect de concept al securității Statului Unional și finalizăm pregătirea unui acord bilateral interstatal privind garanțiile de securitate, care va avea ca scop consolidarea în continuare a obligațiilor de apărare reciprocă fiabilă împotriva amenințărilor externe.

În contextul tensiunii tot mai mari din estul continentului, acordăm o mare atenție asigurării păcii în Peninsula Coreeană. După cum știți, în continuarea legăturilor de prietenie cu RPDC, a fost semnat și a intrat în vigoare Tratatul de parteneriat strategic atotcuprinzător ruso-coreean, menit să joacă un rol important în asigurarea securității țărilor noastre și în stabilizarea situației din Asia de Nord-Est.

Un factor major în consolidarea relațiilor ruso-iraniene va fi Acordul de parteneriat strategic atotcuprinzător între Federația Rusă și Republica Islamică Iran. Se pregătește să fie semnat în viitorul apropiat. Acesta va confirma dorința părților de a coopera mai strâns în domeniul apărării și de a interacționa în interesul păcii și securității la nivel regional și global.

De cea mai mare importanță pentru consolidarea stabilității în Eurasia sunt relațiile de interacțiune strategică și parteneriatul atotcuprinzător dintre Rusia și RPC, care asigură creșterea progresivă a cooperării creative în toate domeniile în beneficiul popoarelor celor două țări. Aceste relații contribuie la armonizarea proceselor de integrare pe continent și servesc drept cel mai important factor de stabilizare la scară globală în fața acțiunilor distructive ale „Occidentului colectiv” în încercările sale de a-și menține hegemonia.

Pe lângă eforturile bilaterale de consolidare a securității, un rol deosebit în spațiul eurasiatic îl au organizațiile multilaterale precum SCO, ASEAN, CSTO, CSI, Consiliul de Cooperare pentru Statele Arabe din Golful Persic și Conferința pentru Interacțiune și Măsuri de Consolidare a Încrederii în Asia. Fiecare dintre aceste forumuri are o agendă încărcată care acoperă o varietate de dimensiuni de securitate.

Conștientizarea crescândă a responsabilității actorilor regionali înșiși pentru soluționarea disputelor din părțile lor din Eurasia se manifestă în activitățile unor structuri precum Platforma „3+3” pentru Caucazul de Sud, formatul de consultări de la Moscova privind Afganistanul și mecanismul țărilor vecine ale acestei țări și formatul Astana pentru Siria. Consider că experiența dobândită în toate aceste formate ar trebui utilizată în mod activ pentru a armoniza inițiativele existente, inclusiv în contextul formării arhitecturii de securitate eurasiatice.

În iunie 2024, împreună cu Ministrul Afacerilor Externe din Belarus, am semnat un apel comun către șefii executivi ai organizațiilor multilaterale din Eurasia cu o propunere de a se alătura inițiativei de a dezvolta o „Cartă eurasiatică pentru diversitate și multipolaritate în secolul XXI.” Prietenii noștri din Belarus au venit cu această idee la prima conferință de la Minsk în urmă cu un an. I-am susținut activ. Vedem Carta Eurasiatică ca un document de program care va stabili principiile-cadru ale arhitecturii securității la nivelul întregului continent bazate pe normele Cartei ONU, subliniez încă o dată, nu selectiv, ci în totalitatea și interconectarea lor.

După cum am înțeles, este planificată o sesiune separată la conferința actuală pentru a discuta elementele de fond ale Cartei. Sperăm că ea va contribui la convenirea asupra recomandărilor privind modul în care ne putem proteja spațiul comun de amenințările militare și de orice alte amenințări în interesul miliardelor de oameni.

Nu uitați că A.G.Lukașenko, vorbind adineauri de la această tribună, ne-a invitat pe toți la următoarea conferință din 2025.

Vă doresc succes.