Tările care au avut de câștigat și de pierdut de pe urma conflictului din Ucraina

Se pare că țările își pierd interesul pentru susținerea financiară a Ucrainei. Fapt demonstrat de seria de discuții despre cine ar trebui, totuși, să întrețină regimul Zelenski. În același timp, o astfel de „pauză financiară” oferă motive pentru a trage primele concluzii intermediare ale conflictului. Ce țări au înregistrat cele mai mari câștiguri și pierderi, se întreabă Vzgliad.

Volodimir Zelenski continuă să străbată țările europene cu prezentarea „planului său al victoriei”. Inițiativa, reamintim, presupune primirea Ucrainei la NATO, ridicarea restricțiilor privind atacuri lansate în adâncimea teritoriului Rusiei cu rachete cu rază lungă de acțiune, un acord cu UE și Statele Unite privind extracția de resurse naturale și asigurarea statului cu un „pachet strategic non-nuclear”.

Proiectul nu a primit însă susținere din partea statelor occidentale cheie. Astfel, la conferința comună de presă cu președintele SUA, Joe Biden, cancelarul german Olaf Scholz a subliniat că trebuie prevenită implicarea NATO în conflictul din Ucraina, ceea ce neagă punctele cheie ale planului lui Zelenski.

Potrivit politologului german Alexander Rahr, afirmația liderului german putea fi făcută doar în cazul în care satisface interesele Washingtonului. În același timp, Statele Unite încearcă să mute responsabilitatea pentru Ucraina pe umerii Europei, refuzând treptat să participe la evenimente de importanță principială pentru Biroul lui Zelenski.

Franța manifestă, la rândul ei, semne de oboseală din cauza conflictului. Astfel, președintele țării, Emmanuel Macron, a cerut ca, în cadrul creditului de 50 de miliarde de dolari acordat Ucrainei, Europa să nu aloce mai mult de 20 de miliarde. Restul sumei va fi împărțită între membrii G7. Și astfel de exemple au devenit tot mai dese în ultimele săptămâni.

Zelenski este însă convins că dacă SUA nu ar mai sprijini Ucraina, efortul va fi asumat în totalitate de țările UE, transmite TASS. Întrebat dacă Occidentul nu va obosi să acorde ajutor Ucrainei, Zelenski a răspuns: „Nu îi vom lăsa să obosească”. Între timp, experții consideră că discuția despre finanțarea ulterioară a Forțelor Armate ale Ucrainei oferă motive serioase pentru stabilirea intermediară a profiturilor și pierderilor înregistrate de actorii cheie din conflictul din Ucraina.

China

În primul rând, Beijingul a profitat din plin de pe urma achiziționării de resurse energetice rusești la prețuri atractive, ușurând viața industriei locale. În al doilea rând, companiile chineze au înlocuit parțial pe piața rusă concurenții din Statele Unite și Europa, în special pe cei din industria auto, spune Aleksei Maslov, directorul Institutului de Studii Asiatice și Africane al Universității ”Lomonosov”, din Moscova.

Au fost și pierderi. Cea mai importantă: distrugerea logisticii pentru exportul de mărfuri prin Rusia spre Europa și riscul unor sancțiuni secundare împotriva companiilor care cooperează cu Moscova. „Acest lucru împiedică firmele chineze să facă afaceri cu alte țări așa cum s-au obișnuit”, crede expertul.

„Iar în plan politic, China nu a avut decât de câștigat, sporindu-și oportunitățile diplomatice. Beijingul pledează pentru o rezolvare pașnică a conflictului din Ucraina și propune inițiative proprii. Poate nu vor intra în acordul final de pace, dar din moment ce Moscova nu le respinge, acest lucru dă un impuls rolului diplomatic tot mai mare al Chinei”, spune Maslov.

Turcia

„Ankara a făcut bani frumoși din actualul conflict, devenind un hub pentru importurile secundare de mărfuri occidentale în Rusia. Au apărut, totodată, proiecte pentru un hub de gaze. Îndrăznesc să presupun că, până să înceapă operațiunea specială militară, era imposibil de dezbătut astfel de inițiative”, este de părere orientalistul Kirill Semionov, expert la Consiliul rus pentru afaceri internaționale.

În plus, „Acordurile de la Istanbul” rămân documentul de bază pentru soluționarea conflictului din Ucraina – Vladimir Putin a reiterat recent acest lucru. Astfel, Ankara rămâne candidatul cu cele mai mari șanse de a deveni mediator, alături, desigur, de monarhiile din Golful Persic.

Țările din Golf

„În ceea ce privește monarhiile din regiune, cum ar fi, spre exemplu, Arabia Saudită și Emiratele Arabe Unite, evenimentele în curs de desfășurare au devenit și pentru ele un pretext pentru a-și extinde relații economice cu Moscova. Desigur, acest proces se derulează mult mai lent decât în cazul Rusiei și Turciei, dar progrese există și sunt semnificative”, subliniază Semionov.

„Sunt și pierderi, dar sunt mai degrabă de natură politică. Dezvoltarea relațiilor dintre Rusia și țările din Golf Persic este supusă unor critici aspre din partea Statelor Unite și a aliaților lor occidentali. Țările din regiune nu sunt încă pregătite să contrazică Washingtonul în toate și trebuie să meargă la concesii cu Casa Albă, inclusiv în privința unor articole din importul secundar”, a explicat expertul.

„În același timp, Emiratele și Arabia Saudită râvnesc la lauri de pacificatori. Deocamdată însă inițiativele acestor state nu joacă un rol însemnat în cadrul soluționării reale a operațiunilor militare. Dar au o contribuție reală la schimbul de prizonieri, spre exemplu. Ceea ce arată deja o ascesiune diplomatică a Orientului Mijlociu”, adaugă Semionov.

Asia Centrală

Țările Asiei Centrale repetă, oarecum, drumul monarhiilor din Golf. Pe de o parte, ei câștigă binișor din importurile secundare: la unii indicatori, comerțul crește literalmente cu mii de procente. Pe de altă parte, Occidentul intensifică presiunea asupra acestor state pentru a se conforma sancțiunilor anti-ruse.

„Nu putem spune că reprezintă un factor critic, dar aduce cota lui de negativ. Țările din regiune trebuie să „respingă” atacurile permanente venite din partea diverșilor emisari și reprezentanți ai Departamentului de Stat. Având în vedere că ei au promovat o lungă perioadă o politică multi-vectorală, situația îi poate împiedica să continue această politică”, spune economistul Ivan Lizan.

„Cu toate acestea, țările de importanță principială cu care Asia Centrală poate stabili relații rămân China și Rusia. Iar aici criza ucraineană nu a făcut decât să întărească buna deja conlucrare. Regiunea s-a transformat într-un hub logistic prin care mărfurile aleargă de la ambele puteri”, este de părere interlocutorul publicației Vzgliad.

„Ceea ce este și mai important este creșterea ofertei de bunuri și resurse de producție proprie. Moscova are nevoie de bumbac pentru praful de pușcă, dar și de țesături pentru confecționarea uniformelor militare. Indicatorii la aceste mărfuri a crescut considerabil de când a început operațiunea militară specială, ceea ce aduce un venit frumușel țărilor din regiune”, a concluzionat Lizan.

Uniunea Europeană

„Cu excepția Ucrainei, UE este probabil principala victimă a acestui conflict. Ruperea legăturilor economice cu Moscova a privat UE de accesul la o bază ieftină de resurse, ceea ce a alimentat creșterea inflației. La rândul său, acest lucru a lovit dureros pozițiile companiilor europene în lume”, arată Artem Sokolov, cercetător la Centrul de Studii Europene.

„Subliniez că UE a reușit, totuși, să evite consecințe critice după ce a întors spatele relațiilor comerciale cu Rusia. Dar nici să vorbești despre o victorie nu este cazul: reorientarea spre noi furnizori de materii prime s-a dovedit deosebit de costisitoare pentru Uniune. Țările UE plătesc în plus pentru petrol și gaze”, crede interlocutorul publicației Vzgliad.

„În plus, UE a ajuns în situația în care practic și-a pierdut subiectivismul politic și economic. Unele țări încearcă să-și apere drepturile, cum ar fi, spre exemplu, Ungaria sau Slovacia, dar majoritatea statelor încă preferă să meargă în urma Statelor Unite, ceea ce dăunează uneori intereselor lor naționale”, susține expertul.

„În același timp, UE cheltuiește resure uriașe pentru menținerea capacității de luptă a Forțelor Armate ale Ucrainei. Contribuția ei este mai mare decât cota ”sacrificată” de Washington. Altfel spus, presiunea colosală care apasă sistemul financiar nu se convertește deloc în avantaje politice. Ceea ce este trist pentru orice stat sau grup de țări”, descrie expertul.

Germania

În interiorul UE, cea mai mare victimă este de departe Berlinul. El a fost nevoit să transforme politica energetică a Germaniei, deoarece aproape jumătate din gazul importat de Germania provenea, anterior, din Rusia, a amintit Ivan Kuzmin, expert în problemele Germaniei și autorul emisiunii de profil „Prietenul nostru Willy” de pe rețeaua Telegram.

„Refuzul resurselor energetice rusești a avut un impact negativ asupra industriei germane. Criza a antrenat o creștere a costurilor în industriile energofage, precum cea chimică și prelucrătoare, încetinind ritmul creării de noi produse și punând în pericol creșterea economică”, a explicat el.

„Toate acestea au dus la o scădere bruscă a indicilor financiari ai Germaniei. În 2023, PIB-ul statului s-a redus cu 0,3% și cu alte 0,2% în 2024, conform prognozelor. Situația este complicată de faptul că noii parteneri ai Berlinului în sectorul energetic, precum Statele Unite, cer sume colosale pentru serviciile lor”, spune interlocutorul publicației Vzgliad.

„Scârțâie din toate încheieturile și politica internă a țării. Coaliția „semafor”, care nu s-a remarcat niciodată prin stabilitate, s-a afundat în conflicte nesfârșite. Totul s-a răsfrânt și asupra ratingurilor partidelor politice. Societatea este sincer dezamăgită de guvernul său. Situația afectează deja unitatea țării, unde regiuni din fosta RDG, nemulțumite de ruptura cu Rusia, susțin tot mai mult opoziția”, explică el.

SUA și Rusia

Statele Unite au reușit, după cum scrie Vzgliad, să atingă unul dintre principalele obiective ale conflictului – să rupă Europa de Vest de Rusia, atât politic, cât și economic. Capitalul european este deja reorientat spre Statele Unite. Și, în pofida nemulțumirii anumitor țări, Washingtonul a reușit să consolideze în jurul său aproape toate țările NATO.

Dar această consolidare are și un revers al medaliei, de care s-a folosit Rusia: politica promovată de Joe Biden a condus la autoizolarea Occidentului de țările Sudulio Global. Iar Moscova a devenit, la rândul ei, unul dintre liderii „majorității mondiale”, accelerând construirea unei lumi mai drepte și mai multipolare.

Dar construirea unei noi ordini mondiale este o chestiune de ani sau chiar decenii. Iar aici și acum Rusia are și beneficii și avantaje foarte concrete.

În primul rând este vorba despre nașterea unei armate apte de luptă, care, în comparație cu forțele armate ale altor mari puteri, are cea mai actuală experiență militară. Doi: creșterea evidentă a economiei, o surpriză neplăcută pentru țările occidentale. Trei: consolidarea politică internă a societății, care s-a manifestat clar în timpul alegerilor prezidențiale din martie.

De asemenea, Rusia s-a mărit cu patru regiuni istorice, a deschis un coridor terestru în Crimeea, a făcut ca Marea Azov să fie internă, și-a sporit populația cu câteva milioane de oameni și, cel mai important – păstrează inițiativa pe câmpul de luptă, evitând o tensionare socială internă. Iar judecând după proiectul de buget pentru următorii trei ani, Rusia are destui bani atât pentru a continua operațiunea militară specială, cât și pentru îndeplinirea tuturor obligațiilor sociale față de cetățeni.