Arhivele FSB: Jimmy Carter putea declanșa un război nuclear împotriva URSS

La 1 octombrie Jimmy Carter, cel de-al 39-lea președinte al Statelor Unite a împlinit 100 de ani. Când a preluat președinția, în ianuarie 1977, el a dorit dezarmarea și ,,dezghețarea" Războiului Rece, dar a făcut o greșeală numindu-l președinte al Consiliului General de Securitate pe un dușman notoriu al URSS: Zbigniew Brzezinski. Acest profesor universitar de la Universitatea Columbia, de origine poloneză, era cunoscut pentru criticile sale pe care i le adresase lui Henry Kissinger (rivalul său), dar și pentru ura viscerală pe care o nutrea față de Uniunea Sovietică. Se lăuda că este primul polonez în 300 de ani capabil să îi trateze pe ruși cu severitate. Fără o viziune consecventă în materie de politică mondială, el a căutat să-l antreneze cu orice preț pe președintele Carter în numeroase aventuri anti sovietice. A avut o influență nefastă asupra lui Carter, i-a compromis și ruinat agenda progresistă, ducându-l de partea unei concepții intransingente. Căutând să distrugă Imperiul Sovietic, Brzezinski a distrus în schimb președinția lui Jimmy Carter. Deși vorbea mereu despre destinderea Războiului Rece, Carter a fost primul președinte care a mărit în mod substanțial, în timp de pace, bugetul apărării. A majorat suma de la 115 miliarde de dolari la 180 miliarde de dolari și a dublat numărul focoaselor țintite spre Uniunea Sovietică. Politica lui era identică cu cea a predecesorilor săi: s-a străduit să mențină o superioritate militară calitativă față de URSS, să mărească puterea militară, să-i izoleze pe ruși și să păstreze relații de prietenie cu chinezii. Sfârșitul președinției sale, la care și-a adus contribuția din plin Brzezinski, a fost marcat de numeroase incidente: criza celor 52 de diplomați și cetățeni americani ținuți ostatici timp de 444 de zile la Ambasada SUA din Teheran, criza energetică, revoluția din Nicaragua, evenimentele din Afganistan. În 28 decembrie 1979 a semnat o constatare prezidențială care permitea în mod explicit CIA-ului să transfere echipament militar letal fie direct, fie prin țări terțe către oponenții afgani, ca să fie folosite împotriva trupelor sovietice. În ianuarie 1980 el a anunțat sancțiuni împotriva URSS, a impus un embargo pe cereale enunțând Doctrina Carter, l-a retras pe ambasadorul SUA de la Moscova, a boicotat Jocurile Olimpice de vară din 1980 de la Moscova, și a angajat SUA în apărarea Golfului Persic (era interesat doar de rezervele de petrol de aici), autorizând să se folosească arme nucleare tactice în cazul în care sovieticii ar avansa în direcția Golfului. Senatul american a suspendat discutarea tratatului SALT II. În mod ironic, politica lui Carter a servit drept bază pentru idei încă și mai periculoase, pe care Ronald Reagan le va aduce la Casa Albă și de unde le vor prelua următorii președinți, aducând noi și noi ,,îmbunătățiri." Andropov s-a înșelat când a declarat că situația se va schimba în bine, indiferent cine va fi la Casa Albă. În iunie 1987 Reagan a mers la Berlin și l-a sfătuit pe Gorbacoiv: ,,"Domnule secretar general Gorbaciov, dacă doriți pace, dacă doriți prosperitate pentru Uniunea Sovietică și Europa de Est, veniți la această poartă. Domnule Gorbaciov, deschideți această poartă! Domnule Gorbacoiv, dărâmați acest zid!" Zidul s-a dărâmat în mai puțin de doi ani și jumătate, dar și imperiul sovietic s-a destrămat în 1991. Un actor cu mult farmec a reușit să-l păcălească pe Gorbaciov și să destrame împreună URSS. Concluzia mea este că oricine va fi la Casa Albă va avea aceeași politică războinică, de hegemonie și de distrugere a Rusiei.