Mark Rutte și Volodimir Zelenski/ Foto: Global Look Press/Keystone Press Agency/ Vzgliad
Dmitri BAVÎRIN
Judecând după declarațiile politicienilor occidentali și după articolele din mass-media occidentale, NATO se pregătește să propună Ucrainei statutul de membru al Alianței după modelul Germaniei din anii ’50, iar pe Rusia vor să o oblige să încheie acțiunile militare pe linia de contact dintre părți. De ce au decis Statele Unite și aliații lor că Rusia va accepta așa ceva? Ce intrigă se coace în Occident? se întreabă publicația Vzgliad în comentariul său.
În prima sa zi la noul loc de muncă, Secretarul general al NATO, Mark Rutte, a susținut cu ardoare aderarea Ucrainei la Alianța Nord-Atlantică și a cerut să i se permită Kievului să lanseze atacuri cu rachete în adâncimea teritoriului Rusiei. Se pare că pe durata concediului său (perioada de când a plecat din funcția de premier al Țărilor de Jos și s-a mutat la Bruxelles), acest om s-a odihnit bine și cu forțe proaspete este gata să înceapă al treilea război mondial, tot el și primul nuclear.
Rutte a demonstrat, astfel, că nu este cu nimic mai bun decât predecesorul său, Jens Stoltenberg, care, în ajunul demisiei sale, a apreciat că Ucraina poate fi primită în NATO fără ca autoritățile de la Kiev să recapete controlul asupra teritoriilor pierdute. El crede, de asemenea, că o invitație în Alianță poate deveni instrument pentru încheierea conflictului.
Afirmația pare sărită de pe fix: conflictul a început tocmai pentru că Ucraina era târâtă în NATO, ceea ce pentru Rusia este un scenariu al evoluției evenimentelor absolut inacceptabil. Dar vorbele secretarilor generali ascund propria lor logică iezuită, ce ne permite să prezicem acțiunile ulterioare ale dușmanilor noștri.
Se știe că pe 12 octombrie, în Germania se va desfășura întâlnirea aliaților cheie ai Ucrainei, cu participarea liderilor SUA, Marii Britanii, Germaniei și Franței, precum și a lui Volodimir Zelenski. El va încerca din nou să-l convingă pe președintele american, Joe Biden, să dea faimoasa ”permisiune pentru atacuri în adâncime”, deși până la alegeri este inutil să-l convingi pe Biden de acest lucru.
În loc de „în adâncime”, cum așteaptă sursele cotidianului The Financial Times, Biden și cancelarul german Olaf Scholz vor ceda în altă chestiune – vor renunța la vetoul lor nescris asupra apartenenței Ucrainei la NATO și îi vor da lui Zelenski în această privință o hârtiuță definitivă, după cum spune profesorul Preobrajenski. O armură.
În același timp, despre un statut al Kievului de membru cu drepturi depline nici nu poate fi vorba până la încheierea acțiunilor militare: acest lucru a fost confirmat în ultimul timp de aproape toți cei enumerați mai sus (cu excepția lui Zelenski). Adică, un asemenea statut este un eveniment amânat, dar este, în același timp, și o modalitate de a pune capăt conflictului (conform lui Stoltenberg).
Judecând după toate probabilitățile, Biden and Co. vor să repete scenariul din 1956, când Germania de Vest a fost primită în Alianță. Atunci, în Germania nu a fost recunoscută legitimitatea existenței RDG (dar și invers), landurile germane din est fiind considerate ale lor și nu doreau să se dezică de ele nici măcar de dragul aderării la NATO. O situație similară este acum cu autoritățile Ucrainei.
De aceea, Germania de Vest a fost primită în NATO într-un mod deosebit – cu precizarea că Alianța ia sub protecție doar teritoriul controlat de Republica Federală Germania, nu cel declarat. Adică, NATO consideră că RDG face parte din RFG, dar principiul apărării colective nu se extinde asupra RDG.
Acum, „RDG” sunt teritoriile Rusiei pe care Ucraina le consideră ale ei, inclusiv Crimeea.
Aderând la Alianță, autoritățile ucrainene vor primi garanții de protecție doar pentru acele pământuri pe care le controlează în mod real. Iar dacă trupele ruse vor trece linia stabilită de NATO ca începutul zonei sale de control, acest lucru va însemna începutul unui conflict armat între Rusia și NATO.
Dar, după cum ne amintim în privința condițiilor problemei, pentru aderarea Ucrainei la NATO mai întâi trebuie oprite acțiunile armate – tocmai pentru că Occidentul nu vrea, totuși, să ducă un război direct cu Rusia și chiar se teme de un al treilea război mondial. Adică Moscova trebuie să fie de acord cu ”înghețarea” conflictului fără ca autoritățile Ucrainei și ale țărilor Occidentului să recunoască oficial noile granițe ale Federației Ruse.
De ce Rusia, în opinia țărilor NATO, poate fi de acord cu așa ceva, este cel mai interesant element al schemei, deoarece este și cel mai misterios. Poate va exista vreun „zăhărel”, o slăbire a presiunii economice și politice. În cazul unui refuz este prevăzut, mai mult decât probabil, un ”bici”, care ar putea deveni exact acea permisiune pentru ”lovituri în adâncime” și livrări masive de rachete pentru astfel de ”lovituri în adâncime”.
Ca mesager care trebuie să aducă la cunoștința Moscovei condițiile afacerii a fost ales cancelarul Scholz. Pentru luna noiembrie, el are planificată, potrivit presei germane, o convorbire telefonică cu președintele Rusiei, Vladimir Putin, ceea ce nu s-a mai întâmplat deja de doi ani.
Discuța trebuie să aibă loc în ajunul summitului G20 din Brazilia, unde sunt invitați și Putin și Scholz. Occidentul vrea, probabil, să obțină sprijin pentru planul său de la acele țări membre ale G20 care păstrează încă neutralitatea (cum ar fi, de exemplu, India și Arabia Saudită), pentru a exercita presiuni asupra Moscovei și în numele lor.
Nu este exclus ca Rusiei să i se propună să se mulțumească doar cu angajamentul Kievului de a nu recupera ce a pierdut pe cale militară. În practică, acest lucru înseamnă că autoritățile a ceea ce a mai rămas din Ucraina și aliații lor din NATO vor aștepta ca istoria să le deschidă o „fereastră de oportunități”.
Așa cum, de exemplu, s-a deschis sub Mihail Gorbaciov și a permis RFG să absoarbă RDG, iar statelor baltice să se desprindă de URSS.
Dar pentru Rusia, principala problemă a unui asemenea scenariu nu constă în riscurile viitorului îndepărtat. Ea constă în faptul că foștii ”parteneri respectați” – actualii lideri ai „statelor neprietenoase” – continuă să imită surditatea și refuză să audă esențialul din ceea ce Rusia încearcă să le transmită.
Motivul fundamental pentru tot ceea ce s-a întâmplat cu Ucraina în ultimii trei ani este încercarea de a o trage în NATO. Dacă nu ar fi fost, nu ar fi fost nevoie de operațiunea specială militară. Renunțarea Kievului de a adera la Alianță este principala condiție a Rusiei și baza așa-numitelor acorduri de la Istanbul, care trebuiau să pună capăt conflictului în primăvara anului 2022. El continuă și astăzi în mare parte pentru că această condiție nu a fost acceptată.
Prin urmare, afacerea pe care Occidentul o pregătește nu are sens. Pentru Rusia, problema unei ipotetice târguieli apare că Ucraina ar putea primi unele concesii pentru a renunța la NATO. Și nu că Rusia va primi vreo concesie pentru absorbției Ucrainei de către Alianță.
Pe părți sau în întregime, carcasă sau mumie, Ucraina în NATO este ceva inacceptabil și punct. Iar de ce, s-a explicat de sute de ori.
Occidentul contrazice mereu Rusia spunând că Ucraina, ca stat suveran, este liberă să-și aleagă singură propria soartă de politică externă, este o normă a dreptului internațional. Pe lângă normele dreptului internațional există, de asemenea, și noțiunea de bun simț. Iar bunul simț dictează următoarele: pentru securitatea marilor puteri nu trebuie creată o amenințare cu caracter existențial, deoarece ele oricum nu vor permite astfel de amenințări, iar consecințele eliminării lor vor costa scump pe toți.
Pentru Rusia, un exemplu de amenințare existențială este aderarea Ucrainei la NATO. Pentru Statele Unite, o astfel de amenințare a fost desfășurarea rachetelor nucleare sovietice în Cuba – așa-numita criză a rachetelor cubaneze, când lumea s-a aflat cel mai aproape de al treilea război mondial și de primul război nuclear, pentru că Washingtonul era pregătit să atace primul URSS, doar pentru a nu expune Statele Unite la riscuri din partea Cubei.
Conform dreptului internațional, Statele Unite nu puteau să se apuce și să atace, pur și simplu, URSS, mai ales cu prețul unei apocalipse nucleare, deoarece URSS ar fi răspuns fără îndoială. Dimpotrivă, Moscova avea tot dreptul să desfășoare rachete nucleare în Cuba, pentru că atunci nu existau, pur și simplu, tratate restrictive în acest sens, iar Fidel Castro l-a convins el însuși pe Nikita Hrușciov să acopere Insula Libertății cu rachete sovietice.
În pofida acest lucru, nici o istoriografie oficială nu privește criza rachetelor cubaneze drept despotismul Washingtonului care a fost la un pas să omoare planeta din cauza capriciilor și paranoia lui. Chiar și în URSS, această criză a fost declarată de către partidul de guvernământ drept unul dintre motivele înlăturării lui Nikita Hrușciov, acuzat nu atât de faptul că a cedat de teamă unui război, ci de faptul că s-a băgat în toată treaba asta și i-a provocat pe americani.
În ciuda antagonismului ideologic și a fricii sincere unul față de celălalt, Moscova și Washingtonul din acea perioadă au înțeles: nu trebuie să năvălești într-o zona de importanță vitală a inamicului, pentru că jale va fi. Moscova înțelege și astăzi acest lucru, dar Washingtonul nu mai înțelege. Ei desenează „planuri de pace” fără să priceapă cauzele războiului.
Este rău. Este foarte rău. Gândiți voi mai departe.
Europa riscă să se confrunte cu o nouă criză a gazelor pe fondul scăderii rapide…
Președintele Centrului pentru Comunicații Strategice, Dmitri Abzalov, consideră că liderul american, Joe Biden, „agravează serios…
81% dintre ruși au declarat că au încredere în președintele Vladimir Putin, 82% îi evaluează…
Președintele Serbiei a atras atenția liderilor occidentali să nu subestimeze declarațiile liderului rus. Aleksandar Vučić…
Vladimir Putin a avut la Kremlin o consfătuire cu conducerea Ministerului Apărării, cu reprezentanți ai…
La 21 noiembrie președintele Vladimir Putin s-a adresat cetățenilor țării cu un mesaj televizat. Publicăm…
This website uses cookies.
View Comments
Ucraina în NATO și Rusia obligată să încheie acțiunile militare? Acestea nu se vor întâmpla vreodată! Despre Stoltenberg și Rutte nici nu cred că merită să mai spun ceva în afară de faptul că sunt doi neterminați, cu prea mult exces de zel și prea puțină minte. Ceea ce ,,coace" Occidentul este, de fapt, ceea ce urmăresc Statele Unite: prăbușirea Rusiei. Actuala elită a guvernului american face parte din generația celor care au crescut în perioada când SUA dominau cea mai mare parte a lumii, având ca vasali vechile puteri coloniale: Marea Britanie, Franța, Germania. Singura țară care-i incomoda era Rusia, o țară pe care n-au putut-o subjuga niciodată. Destrămarea Uniunii Sovietice, în 1991, i-a făcut pe americani să creadă că vor domina lumea nelimitat, numind secolul XXI ca ,,secol american." Aroganța și iluzia puterii le-a întunecat gândirea. Iar acum le este greu să recunoască și să accepte că forțele globale s-au schimbat, că nu mai pot controla aceste modificări. Nici măcar nu sunt pregătite să se adapteze la modificările economiei și politicii globale. Situația catastrofală din Ucraina, unde este evident că Statele Unite au pierdut, se aseamănă cu înfrângerea din Afganistan. Comportamentul Statelor Unite este asemănător: nu recunosc că au pierdut. Profesorul american Richard Wolff spunea: ,,Văd că pierdem în Ucraina. Dar când mă uit atent la aceste situații, îmi dau seama că Statele Unite se înving singure. Încearcă să folosească Ucraina ca pe un instrument pentru a gestiona o lume care nu mai există și devin foarte frustrați, pentru că nu funcționează." Toate planurile Statelor Unite și ale Occidentului împotriva Rusiei se vor nărui din fașă. Rusia nu mai este condusă nici de Hrușciov și nici de Gorbaciov. Rusia nu este în situația în care poate fi intimidată sau cu care se pot face negocieri ca la piață. Rusia este o putere militară și are un aliat foarte puternic: China. Alianța lor se bazează pe interese comune puternice. Occidentul nu vrea și nici nu cred că va duce un război direct și total cu Rusia. În momentul de față sunt implicați indirect și parțial. Dar SUA ar putea să declanșeze un război nuclear, disperate că nu pot controla Rusia, disperate că nu mai dețin puterea globală. Întâlnirea din Germania a aliaților Ucrainei va fi doar o... întâlnire. Ce pun ei la cale împotriva Rusiei va putea fi folosit pentru un scenariu de film holywoodian. ,,Strașnic" mesager și-au găsit în persoana lui Scholz! Bietul de el... Cred ei că Vladimir Putin se va intimida când îl va auzi la telefon? Ha! Scholz va avea doar ocazia să salute și să zică doar ,,Ya, ya." Acum Rusia face propuneri, nu Occidentul și nici NATO! Situația critică în care i-a vârât SUA nu o poate descâlci Rusia. Războiul din Ucraina a fost provocat și este susținut de SUA. Despre el, Robert F. Kennedy jr. spunea: ,,Războiul Rusia-China este un război care nu ar fi trebuit să se petreacă niciodată. Este un război pe care rușii au încercat în repetate rânduri să îl prevină, apoi să îl încheie în condiții care ar fi fost foarte, foarte benefice pentru Ucraina și pentru noi (America)." Dar psihopații din guvernul american nu înțeleg nimic.