PRIM-MINSTRUL ROMÂNIEI, DL. MARCEL CIOLACU FAȚĂ ÎN FAȚĂ CU DRONELE RUSEȘTI

(pamflet)

Ioan POPA

Dl. Marcel Ciolacu, prim-ministrul României, merge în județul Tulcea ca să se documenteze în privința necazurilor pe care oamenii de acolo le au cu dronele rusești.

Premierul e însoțit de dl. general Nicolae Ciucă, fost premier și șef al Partidului Liberal, de oficiali ai județului Tulcea etc. Ajunge la marginea unui sat unde e întâmpinat de mai mulți săteni care își spun necazurile. Ceva mai departe pe câmp, mai mulți copii se joacă. Ei se țin de mâini și se rotesc în horă, cântând.

Mai mulți săteni (vorbesc amestecat, aproape plângând): — Bine că ați venit, domnule prim-ministru! Să vă dea Dumnezeu sănătate că ne ascultați și pe noi!..Să trăiți!

Premierul (zâmbitor, dă mâna cu oamenii, e bine dispus) : — Să trăiți și voi!…Ce e mă, oameni buni, ce vă supără?

Sătenii : — Dronele, domnule prim-ministru! Dronele rusești! Vin noaptea! Fac zgomot, nu putem dormi! Zboară în sus, zboară în jos, parc-ar fi nuntă de drone. Se plimbă prin sat, intră prin curțile locuințelor…Parcʼar fi la ele acasă…

Ciolacu (cu sinceră uimire) : — Adecăte… umblă pân curțile caselor? (se uită întrebător spre generalul Ciucă) Dronele umblă pă jos?  (sătenii fac gălăgie, se ceartă între ei care să vorbească, fiindcă nu se înțelege nimic. În sfârșit, unul ia cuvântul.)

Un sătean : — Domnule prim-ministru… Dronele are picioare, dar nu ca să meargă pe jos ci ca să stea pe ele când coboară pe pământ. Ele nu merg, ele zboară, dar pot zbura jos de tot. Așa pot să intre prin curțile oamenilor. Și fac un zgomot îngrozitor…

O săteancă tânără :— Și a venitără odată o dronă plină cu soldați ruși… Daʼ nu făcea zgomot  mare și nici soldații ruși nu ne-a făcut nimic, au coborât și s-au dus pă jos cătră  Jurilovca…

Un sătean (rânjește ironic spre femeie)— Îți cam pare rău, Gherghino, că nu ți-a făcut soldații ruși nimic!… (Sătenii izbucnesc în râs. Femeia se înroșeșe și se repede sălbatică să dea cu pumnii în cel care a vorbit. Bărbatul ei o apucă de mâini.)

Bărbatul femeii: —Taci, fă proasto, că aia d-ai văzʼt-o tu și care aducea soldați nu este dronă ci elicopter. Ăla avea alte daraveri p-aicea, el nu era cu dronele…

Ciolacu (împăciuitor, sfătos, căutând să liniștească oamenii): — Măi, oameni buni, nu știu ce văzurăți dumneavoastră și nici ce face dronele alea, dar mie nu-mi prea vine să cred ce auzii. Să spui și dă ce. Întâi, că în apropiere sunt bazele NATO și nici măcar țânțarul nu poate zbura dincoace de frontieră li să pătrundă în țara noastră fără să fie doborât de militarii NATO, darmi-te o dronă. Și țânțarul ați văzut cum e el față de dronă, e o nimica toată, un fleac, o scârbă mică, nici măcar nu te chiorăște dacă-ți intră în ochi, că te freci la ochi și iese..  Al doile, grănicerii și armata românăsunt la datorie.

Alt sătean (dramatic): — Și dacă vine războiul, dacă vin rușii peste noi, domnule prim-ministru? Ce ne facem noi atunci?

Premierul (afectat și cu ton dojenitor)  — Măi, oameni buni, măi! Încetați cu aceste lucruri!… Că mă speriați și pă mine! (scoate batista din buzunar și se șterge pe față). Uite…m-au trecut toate nădușelile… Nu vine nici un război, nu ne atacă nimeni, măi oameni buni! Vă rog eu, terminați cu așa ceva, că altfel nebunim cu toții dară! Nu va fi nici un război, nu ne atacă rușii și nu există nici un fel de dronă rusească să treacă granița încoace la noi! Vă speriați degeaba…

(se face liniște, nimeni nu îndrăznește să-l contrazică. Se aud copiii cântând pe melodia cântecului de copii Melc, melc codobelc cu voce tare în timp ce se țin de mână și se rotesc în horă. Cuvintele lor se aud acum destul de clar:

Dronă rusă, dronă, Nu sta mult prin zonă, Ci te du la Dunăre Și bea apă tulbure, Și te suie pe buștean Și toacă la leuștean…  )

Un sătean (arată cu degetul spre grupul de copii care cântă)— Priviți și dumneavoastră, domnule prim-ministru… Priviți acolo!.. Ascultați copiii!..

Ciolacu (se uită, ascultă copiii, apoi se întoarce și spune cu fața luminată de un zâmbet larg) : —  Păi copiii cântă Melc, melc, codobelc. Cântam și eu asta când eram copil…

O săteancă : — Dar ascultați ce cântă! Și uitați-vă bine, că în mijlocul copiilor stă o dronă rusească…

Altă săteancă, în vârstă (înspăimântată și făcându-și cruce)— Doamne și Maica Domnului, apără-ne și păzește-ne, că a venit sfârșitul lumii, măiculițăăă!…

(copii joacă în continuare hora ținându-se de mâini și cântă pe melodia cântecului de copii Melc, melc codobelc învârtindu-se în jurul dronei:

Dronă rusă, dronă, Nu sta mult prin zonă, Ci te du la Dunăre Și bea apă tulbure, Și te suie pe buștean Și toacă la leuștean…  )

Ciolacu (vizibil impresionat, dar tot neîncrezător, se uită spre copii cu atenție):

— Da…Văd și eu…O fi frun dʼăsta…zîi…o tigaie dʼalea…farfurie…

Generalul Ciucă (cu un aer de superioritate, nepierzând ocazia de a persifla ): — Vrei să zici farfurie zburătoare? Adică dispozitiv extraterestru pentru zbor.

Ciolacu : — Da…asta vreau să zic…Ia stați aici un pic…

(Își ia inima în dinți și se îndreaptă de unul singur cu curaj spre grupul copiilor și ajuns acolo și le spune zâmbitor, dar cu  dojană în glas):

— Măi copii, măi, ce faceți voi aici? De-a ce vă jucați?… Ce e asta, o farfurie zburătoare extraterestră?….

O fetiță (privindu-l cu reproș)— Ce farfurie zburătoare extraterestră, nene? Nu vezi că e o dronă rusească Shahed 136, model Geran-2 cu focos de 50 de kilograme? Scrie pe ea Российская Федерация, adică Federația Rusă. Nu știi să citești?

Ciolacu (înspăimântat, afișând o grijă ocrotitoare, părintească): — Măi copilașilor, fugiți de aici, mă tată, că sunteți în primejdie mare, poate să explodeze asta…cum îi zice…Vă ucide sau vă rănește…Haideți  să plecăm de aici îndată…(dă să apuce un băiețel  de mână)

Băiețelul (foarte sigur pe el): — Nu explodează drona, nene. Ne dă ciocolată…

Ciolacu (și mai înspăimântat, încremenește în loc):— Ciocolată?…

O fetiță: — Ne dă ciocolată și bomboane. Mie mi-a dat și o păpușă. Și stă de vorbă cu noi…

Ciolacu (înspăimântat la culme): —Vorbește cu voi?…

Un băiețel : —Da. Ne-a întrebat dacă am văzut cumva un nene cu barbă (Ciolacu, înspăimântat, își duce repede amândouă mâinile la față și-și pipăie barba)

Ciolacu (înspăimântat de tot):— Un nene cu barbă?…

Același băiețel : — Da. Ne-a întrebat dacă nu am văzut un nene cu barbă care se numește Volodimir Zelenski. Pe ăla îl caută…

Ciolacu ( brusc ușurat, aflând că drona-l caută pe Zelenski): — Dʼapăi dară numaʼ muma dracului l-a mai văzut pă Zelenski ăsta! Că bântuie peste tot precum Covid-19 sau precum ciuma oilor…O fi pe la americani acuʼ, că pʼacolo-și face veacuʼ…

(drona, care era nemișcată,  se ridică brusc la înălțimea unui om, ca și cum ar fi ascultat ce spune Ciolacu, se rotește cu camera spre Ciolacu ca spre a-l vedea mai bine, apoi dispare în cer)

Ciolacu (relaxat): — Copii, acuʼ, cʼa plecat drona, jucați-vă cu alte jocuri. Uite acolo niște vaci, oi, cai, ghiciți cu ce se hrănesc, numărați câte picioare are fiecare… Știți să numărați?

Un băiețel : —Știm, nene, suntem la grădiniță grupa mare… Știm să numărăm până la zece…

Ciolacu (zâmbitor, prefăcându-se că se coboară la mintea copiilor): — Daaa?  Știți să numărați? Ia să văd eu ce știți voi…Câte picioare are calul ăla? (arată cu mâna spre un cal)

Un băiețel (se uită la calul arătat de Ciolacu și rostește sec): — Ăla are cinci picioare, nene…

Ciolacu (devine nesigur, privește mai bine cu mâna la ochi spre calul care nu este prea departe și zice uimit): — Dʼapăi zîc zău lui Dumnezeu că pă derept văd că are cinci picioare, doar că unul e mai scurt ca ălelalte…

Alt băiețel (tăvălindu-se pe jos de râs, prin iarbă): — Piciorul ăla mai scurt, nene, nu e picior…  Calul are numai patru picioare, nu cinci cum crezi matale! La fel ca drona rusească. Numai că nu zboară ca ea…

Ciolacu (murmurând ca pentru sine): — Poate ar zbura și calul dară, numaʼ d-ar scrie pe el Росси́йская Федера́ция…

Copiii (izbucnind cu toții în râs): —Păi nici atunci n-ar zbura, nene, chiar dacă ar scrie așa pe el.

Generalul Ciucă (apropiindu-se cu alți oficiali și spunând ironic copiilor): — Lăsați-l în pace pe dl Ciolacu, copii, că o să creadă până la urmă că zboară și elefantul.

Ciolacu (murmurând ca pentru sine): — Ce-ai mai zbura tu, dacʼam fi numai noi doi pă câmpia asta. Dar dă față cu oamenii nu poci să fac nimic…

(Grupul revine la intrarea în sat mergând prin iarbă și discutând cu voce scăzută)

Ciolacu (îl ia mai la o parte pe generalul Nicolae Ciucă, să nu-l audă ceilalți și-l întreabă încet, îngrijorat): — Bă Nicule, oamenii au probleme mari aici cu dronele astea rusești…

Generalul Ciucă (răspunde tot încet, foarte serios): — Știu, Marcele…

Ciolacu: — Dar ce e cu dronele astea ? Tu ai luat legătura cu ai tăi, cu ăștia de la Armată?…

Generalul Ciucă: —Am luat, Marcele. Dar nu știu nici ei nimic deocamdată. Așteaptă să vină analistul Bogdan Chirieac din concediu să-i lămurească…