Din mass-media române. Candidații otomani la prezidențiale: Între un ienicer și Țepișor al II-lea

Radu GOLBAN

Într-o scenă politică ce pare desprinsă dintr-un teatru al absurdului, Nicolae Ciucă și Mircea Geoană par să se lupte pentru funcția de „Ștefan Lăcustă” al vremurilor noastre. Această analogie nu este deloc întâmplătoare, având în vedere că Ștefan Lăcustă a rămas în istorie cu un nume sugestiv, inspirat de insecta prădătoare care devorează totul în calea sa. Lăcustă a fost domnitor al Moldovei între 1538 și 1540, o perioadă scurtă dar tumultuoasă, marcată de influența otomanilor care l-au pus pe tron. Asemenea unei lăcuste care consumă resursele fără discernământ, domnia sa a fost caracterizată de jafuri și instabilitate, lăsând Moldova într-o stare precară.

Într-o țară unde istoria și politica se împletesc într-un dans al ironiei, alegerile prezidențiale din România par să fie mai degrabă o reeditare a vechilor obiceiuri otomane decât un exercițiu democratic modern. În acest spectacol tragicomic, Nicolae Ciucă și Mircea Geoană joacă rolurile principale, fiecare cu propriul său scenariu inspirat parcă din paginile istoriei de la Constantinopol.

Nicolae Ciucă, fost general cu experiență în teatrele de operațiuni din Afganistan și Irak, pare să-și fi găsit inspirația în vechile trupe de ieniceri ale Imperiului Otoman. Asemenea acelor „copii de suflet ai lui Allah”, care luptau pentru sultan fără a avea vreo legătură reală cu cauzele lor, Ciucă se laudă cu bătălii purtate pe fronturi care nu ne privesc direct. Ca un veritabil ienicer modern, el a servit interesele altora, lăsându-ne să ne întrebăm de ce acceptam, ca istoria să se repete sub nasul nostru, doar sub alta “Poarta”.

Ienicerii erau războinici fanatici, recrutați din copilărie și instruiți să servească sultanul fără ezitare. Deși românii nu au fost niciodată obligați să plătească „tributul sângelui”, fiind considerați parte din „Casa Păcii” prin cotizații generoase către turci, astăzi ne regăsim într-o situație similară. Prin acest servilism instituționalizat, „candidații noștri otomani” spera sa ne prosteasca suficient încât să-i mai si alegem.

În ceea ce-l privește pe Mircea Geoană, el aspiră la președinție prin modul în care s-a făcut plăcut în armata în care a luptat bietul Ciucă. Stăpân peste organizarea întrunirilor decidenților NATO, pseudo mareșalul Curții al Alianței Nord-Atlantice, și-ar găsi perechea istorică în Radu cel Frumos – care a ajuns “domnitor prin dormitor”, datorită plăcerilor lumești ale sultanului – Geoană încearcă să-și croiască drumul spre putere tot prin apetitul actualilor stăpâni, fără ca se fie el însuși obiect al plăcerilor lumești ca sărmana zdreanță a monarhului turc. Radu cel Frumos, cunoscut și ca „Țepișor”, fratele mai mic al lui Vlad Țepeș, a beneficiat de poale sultanului pofticios (și in dormitor) pentru a obține tronul. Tot prin calitățile sale de om de nădejde în camerele închise ale unei alianțe vrea și Geoană să ni se vândă.

Ca doctor în științe economice, ar trebui să ne explice „afacerea NATO” și cum contribuțiile noastre aduc beneficii mai mari decât cele obținute gratuit de Ucraina. De când există NATO, nicio țară nu s-a bucurat de atâta sprijin militar precum vecinii noștri, care nici măcar nu sunt membri ai alianței. Fără a cotiza vreun Leu la NATO, Kievul beneficiază de ajutoare mai mari decât statele membre la un loc. Poate Geoană să ne demonstreze că investițiile noastre în armament au adus o rentabilitate superioară vecinilor?

Ambii candidați mizează pe temerile românilor față de război, fără a recunoaște că sunt profitorii acestei atmosfere tensionate pe care o alimentează. Cei doi sunt cei care au fost pe placul altor Porți străine iar noi continuăm să acceptăm candidați care ne vor vasali din convingere.Până când vom continua acest joc al supunerii inveterate de-al lungul istoriei? Este timpul să ieșim din această încrengătura istoric-politică și să alegem lideri care nu doar că promit schimbarea, dar o și realizează. Doar că nu ne scoatem numai prin istoria bogată, mai avem nevoie și de conștiința.

(Aricolul preluat din Cotidianul.ro)