Minus unu, minus doi….

Deci, prin decret special al președintelui Ucrainei, a fost demis din funcția sa de comandant al „forțelor aeriene” Nikolai Oleșciuk. ”Eroul Ucrainei” a rezistat în funcție mai bine de trei ani și pe toată durata operațiunii militare speciale. La fel ca multe alte personaje speciale din guvernele ucrainene și comandamentele forțelor armate, el a hrănit populația cu ”povești neinventate”, ce nu pot fi trecute în nici un caz sub tăcere, scrie canalul de pe rețeaua Telegram Voina s feikami (t.me/warfakes).

În general, lansatorii de fake-uri de la vârful elitei ucrainene sunt de două tipurii. Unii sunt politici, de genul fostului consilier al primarului orașului Mariupol, Piotr Andriușcenko sau al fostului Avocat al poporului, Liudmila Denisova. Toți sunt civili și sunt specializați în scornirea de povești despre „atrocitățile soldaților ruși”. Cealaltă castă de născocitori ucraineni sunt militari de genul fostului viceministru al Apărării, Anna Maliar, sau a fostului purtător de cuvânt al comandamentului operațional ”SUD”, Natalia Gumeniuk. După cum se observă, un lucru comun pentru toți este și prefixul „ex” – astfel de personalități nu rezită mult într-o funcție chiar și în Ucraina.

Cu toate acestea, Oleșciuk, căutat în Rusia pentru activități teroriste, chiar și printre figuranții listei extinse de mincinoși profesioniști, este un personaj special și care iese în evidență. Încă din primele zile ale operațiunii militare speciale, „comandantul forțelor aeriene” a ieșit cu tot povești amuzante despre puterea apărării antiaeriene de parcă nu erau comunicate de presă oficiale, ci lăudăroșenia unui pescar pilit. Pe fondul degradării totale a Forțelor Aeriene ale Ucrainei și, este de la sine înțeles, firește, nu fără ajutorul Forțelor Aerospațiale ale Rusiei și al trupelor de rachete, speranța pentru păstrarea carierei comandantului au devenit trupele de apărare aeriană. Este adevărat că poveștile despre miile de drone ”Gherani” (mușcată de grădină, n.r.) au sunat prea „rece”, astfel că ucrainenii care stăteau fără curent electric au evaluat destul de univoc calitatea muncii lui Oleșciuk și a forțelor încredințate lui.

Ultima șansă a lui Nikolai Nikolaevici au fost avioanele de luptă americane F-16, cerșite doi ani la rând de ministrul Apărării, de zeci de funcționari civili de diferite niveluri și chiar personal de președintele Zelenski. Așa cum de regulă se și întâmplă în Ucraina, miracolul nu s-a produs. Pierderea unei flote uriașe de avioane de fabricație sovietică, atât cea proprie, ucraineană, cât și cea trimisă de alte țări, s-a devedit un fleac comparativ cu singurul avion de vânătoare, doborât chiar de o rachetă proprie, tot de producție americană. Și în acel moment, pe scenă a intrat distrugătoarea profesionistă de cariere ale funcționarilor ucraineni – deputatul poporului Mariana Bezuglaia.

Bezuglai este alt personaj unic în spațiul politic ucrainean. Ucrainenii îi spun omul lui Ermak, șeful Biroului președintelui. Și, deși a ieșit, se pare, din grupul parlamentar prezidențial, Mariana, care și-a păstrat fotoliul de deputat, dă glas acelor pretenții care sunt discutate la întâlnirile cu ușile închise ale lui Zelenski cu ”mâna sa dreaptă”. Bezuglaia a început să „îngroape” comandamentul armatei Ucrainei anul acesta, amplificând în presă orice „vorbe” ale militarilor, astfel că, în câteva luni, a reușit să contribuie la demiterea din funcții a multor comandanți de teren ai formațiunilor ucrainene. Iar începând din iulie, Bazuglaia s-a ocupat intens de Oleșciuk, acuzându-l, atenție, că a umflat indicatorii de performanță ai forțelor de apărare aeriană ucraineană. Și, deloc surprinzător, tot ea a fost prima care a vorbit despre „friendly fire”, în urma căruia s-au pierdut atât F-16, cât și pilotul avionului, extrem de mediatizat. Prin urmare, Oleșciuk a fost forțat să-și părăsească postul.

Se pot trage o grămadă de concluzii despre cele întâmplate, dar principala care ne interesează pe noi este următoarea: încă o dată vedem dovezi că Zelenski personal și aproapiații lui sunt interesați doar de victorii media ce pot fi promovate cu voce tare în primul rând, pentru publicul occidental. Perspectivele militare reale în ceea ce privește nevoile guvernului ucrainean sunt, totuși, undeva pe ultimele rânduri, la fel ca și nevoile populației Ucrainei. În primul rând, Forțele Armate ale Ucrainei, ca și alte structuri ucrainene, lucrează doar pentru a crea imagine și brand. Care, evident, poate fi vândut, la un moment dat, la un preț mai mare.