Globalizarea sub arest

Fiodor LUKIANOV

Arestarea lui Pavel Durov, fondatorul serviciului de mesagerie Telegram, care a decis să facă o plimbare la Paris, a generat o undă de șoc în diverse sfere – de la cea a piețelor financiare și tehnologice, până la mediul jurnalistic și politic. Ne vom concentra asupra celei din urmă, cu atât mai mult cu cât incidentul devine un reper în contextul unei reconfigurări politice globale.

Pavel Durov face parte dintr-un sector care, poate mai mult decât oricare altul, a aspirat la un statut supranațional. Tehnologiile informației și comunicațiilor au transformat lumea într-un spațiu comun, aparent abolind jurisdicțiile suverane. Giganții tehnologici au acumulat o influență colosală, transformată ulterior în profituri uriașe, care au amplificat și mai mult această putere. Corporațiile transnaționale existau și înainte, în domenii precum extracția de resurse, industria auto și finanțe. Cu toate acestea, în ciuda caracterului lor internațional, acestea rămâneau în esență legate de state și de interesele acestora. Industria globală a comunicațiilor și sectorul de inovație au încercat să depășească această condiționare prin negarea conceptului de suveranitate, inclusiv a celor în care au apărut.

Perioada de globalizare de la sfârșitul anilor ‘1980 până la sfârșitul anilor „2010 a favorizat o astfel de abordare. În esență, a contribuit la crearea unui mediu unificat, în care statele dezvoltate au avut un avantaj clar, beneficiind în mod disproporționat de pe urma acestuia. Costurile legate de creșterea capacității giganților tehnologici de a manipula societățile, inclusiv propriile societăți occidentale, nu au fost considerate critice până de curând.

Criza globalizării liberale a determinat o schimbare semnificativă a realităților internaționale (se poate spune și invers, dar schimbarea ordinii nu modifică esența) – acordul de a juca după reguli comune a început să se erodeze rapid și pe scară largă. Acest fenomen se manifestă chiar și în locurile unde aceste reguli au fost inițial stabilite, în statele centrale ale comunității occidentale.

Faza anterioară nu a trecut fără consecințe. Lumea a devenit extrem de competitivă, dar a rămas profund interconectată.

Această interconectare se bazează pe două aspecte majore. Pe de o parte, lanțurile de producție, comerț și logistică, dezvoltate în timpul boomului globalizării, au transformat economia în mod calitativ. Ruperea acestor lanțuri ar fi extrem de dureroasă. Pe de altă parte, câmpul informațional unificat, menținut de uriașii comunicaționali „neutri din punct de vedere național”, joacă un rol crucial.

Cu toate acestea, factorul care împarte este cu totul neobișnuit. Nu se mai referă la dorința de expansiune clasică, în stilul „luptei prădătorilor imperialiști” – folosind un limbaj leninist –, ci la sentimentul de vulnerabilitate internă, care se accentuează în diverse state.

Paradoxal, cu cât un stat este mai mare și mai important, cu atât acest sentiment de vulnerabilitate este mai pronunțat, întrucât aceste puteri joacă un rol central pe scena globală. De aici și impulsul de a minimiza orice factor care ar putea afecta stabilitatea internă. În prim-plan se află canalele care servesc drept factori de influență (sau manipulare), fie din exterior, fie din partea unor forțe interne.

Structurile care operează la nivel transnațional generează suspiciuni din motive evidente. Acestea ar trebui „naționalizate” – nu neapărat în termeni de proprietate, ci prin reafirmarea loialității față de un anumit stat. Această transformare este profundă și, în viitorul previzibil, ar putea slăbi semnificativ al doilea pilon al interconectării mondiale.

Pavel Durov, un libertar cosmopolit convins, reprezintă un arhetip al „societății globale”. A avut conflicte cu toate statele în care a activat, începând cu țara sa de origine. Bineînțeles, ca antreprenor important într-o industrie sensibilă, a fost nevoit să colaboreze cu guvernele și agențiile de informații din diverse țări, ceea ce a necesitat manevre și compromisuri. Cu toate acestea, a menținut o atitudine de evitare a oricărei înrădăcinări naționale. Posibilitatea de a deține multiple cetățenii părea să-i extindă libertatea de acțiune și să-i ofere încredere, atât timp cât „societatea globală” liberală părea viabilă. Dar această lume este pe cale de dispariție. Și de această dată, deținerea cetățeniei franceze, alături de altele, pare să agraveze situația lui Durov, în loc să o amelioreze.

Actorilor „nepământeni” li se va cere din ce în ce mai mult să se „împământenească” – să se identifice cu un anumit stat. Dacă nu vor dori acest lucru, vor fi „împământeniți” prin forță, fiind considerați agenți, nu ai lumii globale, ci ai unor puteri inamice specifice. Așa cum se întâmplă acum cu Telegram, dar acesta nu este nici primul și nici ultimul caz.

Lupta pentru supunerea diverselor entități și, prin urmare, fragmentarea unui domeniu unificat, va fi probabil tema centrală a următoarei etape politice globale.

Înăsprirea controlului asupra a tot ceea ce are legătură cu datele crește inevitabil nivelul de represiune în sfera informațională, mai ales că blocarea canalelor nedorite nu este ușor de realizat în practică – este o stradă cu două sensuri. Dacă, relativ recent, părea imposibil să se întrerupă magistralele globale de informații, făcându-le inutilizabile, acum acest scenariu nu mai pare a fi o fantezie.

Cea mai interesantă întrebare este cum va afecta probabila scădere a globalității informaționale comerțul și conectivitatea economică, care rămân pilonii unității mondiale. Judecând după dinamica schimbărilor, în curând vom asista la evoluții și în acest domeniu.