Regiunea Kursk: Occidentul era la curent cu provocarea ucraineană

Expertul militar Aleksei Leonkov a declarat pentru ziarul ”Rossiiskaia gazeta”: ”Sunt convins că scopul final al Forțelor Armate ale Ucrainei a fost să ocupe Centrala Nucleară de la Kursk”. În continuare, el a prezentat viziunea sa asupra incursiunii trupelor ucrainene în Regiunea Kursk.

Situația din zona de frontieră a Regiunii Kursk demonstrează clar, pe lângă multe altele, duplicitatea Occidentului. Pe de o parte, se delimitează oficial de acțiunile protejaților lor. Suțin că nu știau despre această inițiativă a șleahtei de la Kiev. Pe de altă parte, toate acțiunile unităților ucrainene arată coordonare și un plan unic de acțiune. Se întâmplă lucrul acesta pentru că Statele Unite pun la dispoziția Forțelor Armate ale Ucrainei date de la serviciile de informații și, în plus, pentrul ele lucrează grupul de sateliți avansați Starshield. Cu ajutorul lui are loc coordonarea generală a acțiunilor grupurilor de sabotaj și recunoaștere și ale unităților principale. În privința elaborării și desfășurării operțiunii, totul stă pe conștiința britanicilor. Firește că Occidentul era la curent cu operațiunea. Este foarte posibil ca nu toată conducerea de vârf a țărilor europene să fi fost înștiințată în legătură cu provocarea în curs de pregătire, pentru a evita orice scurgere de informații. Dar principalii interesați știau totul până la cel mai mic detaliu. Totul a fost planificat pe linia serviciilor de informații: CIA, MI6, Cyber Command și alte structuri au fost implicate în pregătire.

Au fost prelucrate operațiunea de spargere a dispozitivului de apărare, acțiunile din spatele frontului ale grupurilor de sabotaj și recunoaștere (DRG), extinderea tactică a avanpostului, capturarea punctelor cheie – misiuni de natură tactică și operațional-tactică. Accentul s-a pus pe surpriză și pe incursiune în profunzime operațională, adică la peste 50 de kilometri de granițele noastre. Acum bătăliile se duc în zona tactică, adică se poate spune că nu și-au atins obiectivele, forțele ucrainene înaintând până la cel mult 14-20 de kilometri de la frontieră. Adică obiectivele și misiunile nu au fost îndeplinite. De aceea, Occidentul încearcă acum, cu o mână să se delimiteze de incusiunea eșuată, iar cu alta continuă să ofere tot ajutorul necesar armatei ucrainene. Deja se poate afirma că atacul terorist al Forțelor Armate ale Ucrainei în zona de frontieră a Regiunii Kursk nu a mers conform planului regimului de la Kiev și al protectorilor acestuia. Ideea inițială a armatei Ucrainei a fost să străpungă rapid granițele noastre, să-și consolideze pozițiile în zonele capturate și apoi să introducă treptat trupe, să extindă capul de pod și să avanseze pe mai multe direcții.

Sunt convins că scopul final al Forțelor Armate ale Ucrainei a fost ocuparea, în cele din urmă, a Centralei Nucleare de la Kursk, pentru ca ulterior să încerce prin șantaj nuclear să ne determine să negociem în condiții convenabile lui Zelenski. Acest plan a eșuat, iar acum regimul de la Kiev a trecut la crearea unui tablou media din zonele de frontieră.

Formațiunile ucrainene care operează în prezent în zonele de frontieră pierd un număr mare de tehnică militară și de oameni, toate tentativele de a înainta în adâncul teritoriului rus se termină cu un eșec. Armata Ucrainei aplică tactica folosirii grupurilor de sabotaj și recunoaștere (DRG), care pot intra, pentru câteva ore, într-un sat de graniță, pot crea știri false despre ocuparea localității, după care se retrag la apropierea unităților noastre.

Acum astfel de DRG-uri au misiunea de a găsi punctele slabe din apărarea noastră pentru a pregăti înaintarea principalelor unități.

Un grup tipic de sabotaj înseamnă aproximativ 20 de persoane pe ATV-uri și altă tehnică ușoară. Ele efectuează acțiuni de recunoaștere rutieră, identifică unde se află unitățile noastre în apărare. După care, prin sectoarele verificate trece tehnica grea de luptă. Dar aceste incursiuni ale DRG-urilor sunt stopate, grupurile fiind distruse sau lăsate să treacă pentru a pregăti ambuscade pentru tehnica grea care ar urma să meargă în urma sabotorilor. Recunoașterea noastră aeriană funcționează bine. Detectăm mișcări sau concentrare de unități și tehnică militară și le atacăm. Filmulețele publicate în mod regulat de ministerul rus al Apărării arată cum așteptăm până când tehnica inamicului începe să se arate, după care sunt lansate atacuri.

Desigur, există dificultăți în identificarea sabotorilor ucraineni. Acolo lucrează profesioniști. În plus, ei folosesc pentru acoperire pădurile. A-i urmări prin păduri nu este ușor. Amintesc că, anterior, acestor locuri li se spunea ținutul partizanilor. În timpul Marelui Război pentru Apărarea Patriei acolo erau chiar și așezări, unde fasciștii nu intrau niciodată. Problema există, firește. Dar, folosind mijloace moderne de recunoaștere și detecție, este rezolvabilă. Acum se lucrează sistematic, trebuie pieptănată întreaga zonă cu un pieptene fin pentru a curăța toată această infecție. Vorbind la modul general, după ce inițiativa este preluată, începem să-i presăm. Esențială este scoaterea pe cât posibil din funcțiune, în totalitate, a tehnicii militare aflate în dotarea brigăzilor aflate în zonele de frontieră. Deoarece Occidentul nu poate înlocui rapid aceste pierderi.

A înregistrat Aleksandr Stepanov