Armata SUA creează un nou tip de ”luptător arctic” în cadrul exercițiilor din Alaska înghețată/ Foto: Business Insider
Aleksandr IGNATIEV, Ambasadorul Extraordinar și Plenipotențial
Pentagonul a publicat versiunea actualizată a strategiei SUA pentru Arctica. Așa cum se cuvine, documentul începe cu afirmația că Statele Unite sunt interesate de o Arctică pașnică, stabilă și că văd în această regiune o zonă a cooperării. Dar iată că schimbările care au loc pe scena mondială transformă Arctica într-o platformă a „concurenței strategice” și forțează Statele Unite, împreună cu aliații și partenerii lor, să fie pregătite ca împreună să răspundă acestei provocări, scrie Ambasadorul Extraordinar și Plenipotențial Aleksandr Ignatiev într-un material publicat pe site-ul oficial al MAE rus.
La ce schimbări se referă? În primul rând se are în vedere operațiunea militară a Rusiei în Ucraina, aderarea Finlandei și Suediei la NATO, extinderea cooperării între Moscova și Beijing, precum și la „oportunitățile tot mai mari ale Rusiei în Arctica”, care, „potențial, reprezintă o amenințare pentru Statele Unite și aliații lor.” Se vorbește și despre accesibilitatea tot mai mare la resursele subacvatice ale Arcticii, ca urmare a schimbărilor climatice.
Ca un răspuns care se pregătește la provocările enumerate în strategia SUA, este evocat un mare pachet de măsuri, inclusiv exerciții militare independente și internaționale pentru a-și demonstra capacitatea de luptă, desfășurarea aici până în 2030 a peste 250 de avioane de luptă multirol, consolidarea în Alaska și în alte zone a forțelor locale de descurajare, îmbunătățirea posibilităților de monitorizare a situației din Arctica prin utilizarea de noi sisteme de avertizare a atacurilor cu rachete, inclusiv amplasarea lor în spațiu, extinderea activităților de recunoaștere etc.
Noul document strategic a primit o evaluare pe măsură din partea reprezentanților ruși. Dmitri Peskov a declarat că textul pune clar în evidență manifestări de „confruntare”, în timp ce Rusia adoptă o poziție responsabilă și contribuie la eforturile ca „Arctica să nu devină un teritoriu al discordiei și al escaladării tensiunii”. La rândul ei, Maria Zaharova (purtătoarea de cuvânt al MAE – n.r.) a subliniat că noul document al SUA privind Arctica este în mod clar îndreptat spre escaladarea tensiunii militare și politice în regiune și vorbește despre intenția de a rezolva viitorul regiunii prin forță. Ea a atras o atenție deosebită asupra „intervenției nerușinate” a Pentagonului în probleme care țin de cooperarea internațională dintre alte țări în Arctica. Ea a menționat că, spre deosebire de statele non-artice, țări membre NATO, China promovează, în această regiune situată la latitudini înalte, o politică de reținere militară, abținându-se de a veni cu tensiuni suplimentare acolo. Ministerul chinez de Externe a subliniat, de asemenea, că strategia americană „denaturează în mod iresponsabil intențiile Chinei în Arctica”.
Din cele spuse mai sus rezultă o concluzie: cresc pretențiile SUA asupra Arcticii, inclusiv asupra părții ruse a regiunii, asupra resurselor naturale ale zonei, rutelor de transport. Pentru aceste pretenții se pregătește o bază militaro-politică și material-tehnică, sunt atrași aliați, în primul rând din NATO. Cu alte cuvinte, Statele Unite și-au asumat rolul de arhitect șef al militarizării Nordului.
Situația din Nordul nostru nu este cu adevărat simplă. Acum de la Polul Nord la Marea Baltică avem graniță comună cu NATO. În același timp, granița interstatală cu Finlanda și Norvegia este, din inițiativa vecinilor noștri, închisă tuturor tipurilor de contacte și de cooperare. Exercițiile militare din Norvegia, Finlanda și Suedia au devenit o normă. La ultimul dintre ele – Nordic Response, care se desfășoară anual – au participat peste 20.000 de militari din diverse țări NATO, aproximativ 50 de nave și peste 100 de avioane.
Se extinde inclusiv prezența permanentă a trupelor străine – în primul rând americane și britanice – pe teritoriul statelor nord-europene. Washingtonul și Oslo au încheiat un pact de cooperare în domeniul apărării în 2021, exemplu urmat de Copenhaga și mai recent de Helsinki și Stockholm. Drept urmare, Pentagonul poate folosi astăzi 17 obiective militare în Suedia, 15 în Finlanda și 3 în Danemarca (adică aerodromuri, terenuri de antrenament, baze, depozite etc.). Marea Britanie își întărește, la rândul ei, poziția în Nord: din 2023, Londra folosește o bază situată dincolo de Cercul Polar, unde are 1000 de forțe speciale.
Pe ansamblu, conform estimărilor experților ruși, numai acum în Arctica există aproximativ 50 de infrastructuri militare ale țărilor membre NATO: 22 de aerodromuri, 23 de baze navale, câteva puncte de staționare și stații radar. Toate formează infrastructura gata să fie folosită de țările occidentale pentru desfășurarea de operațiuni militare la latitudini înalte.
Desigur, orice planuri rămân pe hârtie dacă în spatele lor nu vor exista pârghii reale pentru punerea lor în practică. Astăzi, în Nord, este vorba despre prezența unei flote puternice de spărgătoare de gheață. În momentul de față, Rusia dispune de 40 astfel de nave aflate deja în serviciu, față de doar două ale Pazei de Coastă a SUA. Canada este un jucător mai puternic. Acum are o flotă de spărgătoare de gheață complet funcțională și, de asemenea, are un program pentru a construi câteva zeci de spărgătoare de gheață de nouă generație, inclusiv cel mai puternic spărgător de gheață diesel-electric din lume. Dar acest lucru nu asigură încă avantajul dorit de occidentali – nu sunt suficiente capacități și competențe. Pe care le are însă noul membru NATO, Finlanda. Apropo, aici au fost elaborate cam 80% din proiectele tuturor spărgătoarelor de gheață existente din lume și a fost construită până la 60% din flota mondială de spărgătoare de gheață (menționăm doar spărgătoarele de gheață „Taimîr” și Vaigaci”). Potrivit unor estimări, ciclul de la plasarea comenzii până la livrarea unei nave din clasa Arctic este, în Finlanda, de 24 de luni și costă de patru ori mai puțin decât în Statele Unite. Acum finlandezii intenționează să-și împărtășească competențele și experiența cu Statele Unite și Canada, în cadrul noii Inițiative de cooperare în domeniul construcției de spărtătoare de gheață sau Pactul ICE (Icebreaker Colabaration Effort Pact). Se preconizează ca în următorul deceniu să fie lansate 70 până la 90 de astfel de nave noi. Finlandezii intenționează, totodată, ca, astfel, să compenseze plecarea clientului rus de pe șantierele lor navale.
În cadrul prezentării strategiei menționate la începutul articolului, adjunctul Secretarului american al Apărării, Kathleen Hicks, a spus că Rusia prezintă „pretenții exagerate asupra apelor arctice”. Se referă, evident, la cererea depusă de Rusia la comisia pentru Convenția ONU din 1982 privind dreptul mării, de prelungire a graniței exterioare a platformei continentale a Rusia ca o continuare subacvatică a platformei siberiene. (Apropo, observăm că mai sus menționata comisie a recunoscut, la începutul acestui an, fundamentarea științifică a cererii Rusiei). Acum, conform Convenției amintite Rusia trebuie să rezolve problema prin consultări cu Danemarca și Canada, ale căror cereri se intersectează cu cea a Moscovei. Altfel spus, totul se întâmplă în deplină conformitate cu dreptul internațional.
În ceea ce privește Statele Unite, ele au participat la negocierile de aderare la Convenția din 1982, dar nu au ratificat documentul. Iar acum au considerat că pot formula unilateral pretenții pentru 1 milion de km2 de platformă marină în Arctica și în alte locuri ale Oceanului mondial. Cum rămâne cu „pretențiile exagerate” ale Rusiei?
Spunem din nou: „situația din Nord nu este ușoară”. Desigur, ceea ce se întâmplă nu poate fi lăsat fără răspuns. Ca atare, se reface Districtul militar Leningrad, se formează un corp de armată în Karelia, se întărește Flota de Nord și se implementează alte măsuri. Dar, după cum a declarat șeful Statului Major General al Forțelor Armate ale Rusiei, Valeri Gherasimov, „în ceea ce privește trupele ruse, ele se află în Nord nu pentru o demonstrație de forță, ci pentru a asigura securitatea dezvoltării economice a regiunii, inclusiv navigația pe Calea Maritimă de Nord și pentru transpunerea în viață a proiectelor de explorare și exploatare a resurselor naturale.”
(pamflet) Ioan POPA Domnul Gradu Tudor este un jurnalist de televiziune bun profesionist și…
Maestrul român de taekwondo de gradul șapte dan Ioan Tiurean, care străbate lumea pe motocicletă,…
Omenirea se confruntă cu probleme serioase, pentru a căror rezolvare este nevoie de unitate, a…
Febra militaristă de la Washington a atins un nivel nemaivăzut, au avertizat într-un articol comun…
Reprezentanta oficială a ministerului rus de Externe, Maria Zaharova, a catalogat drept ”demență și curaj”…
La o întâlnire de la capitala Ucrainei, Zelenski i-a cerut lui Sikorsky să nu umfle…
This website uses cookies.
View Comments
SUA nu vor fi interesate niciodată de regiuni pașnice, indiferent că este vorba de Arctica sau de oricare parte a lumii. Kathleen Hicks a greșit când a afirmat că Rusia are ,,pretenții exagerate asupra apelor arctice." A vrut să spună SUA, dar era cu gândul la problemele gospodărești. Atâta a putut și ea. Statele Unite au pretenții asupra întregii lumi, inclusiv asupra apelor și a aerului, mai precis asupra tuturor resurselor naturale. Acum vor bază militaro-politică și să militarizeze zona. Nici pinguinii nu mai au liniște din cauza yankeilor! Finlanda este iresponsabilă dacă intenționează să coopereze cu SUA și Canada în domeniul construcției de spărgătoare de gheață. Crede că e aliata celor două? SUA nu vrea decât să obțină tehnologia finlandezilor și să profite de experiența lor în construcția acestui tip de navă. Ele n-au prieteni și aliați. Rusia trebuie să-și întărească frontierele nordice pentru că oricând SUA pot lansa un atac dinspre țările baltice sau Finlanda. Am mai spus că SUA au ajuns în faza de turbare și sunt în stare de orice.