Forțele armate ucrainene vor plăti scump invadarea Regiunii Kursk
09/08
Pamfilova: Pentru alegerile din toamnă sunt înscriși 65.000 de candidați
10/08Corneliu Vlad: Războiul din Ucraina subminează securitatea Europei și viitorul ucrainenilor
Corneliu Vlad/ Foto din arhiva personală
Corneliu VLAD
Dintr-o speranță și chiar un subiect de negociere, cum ajunsese să fie în timpul războiului rece, securitatea europeană a decăzut ca o speranță deșartă și o deziluzie.
Războiul din Ucraina a făcut din securitatea europeană o iluzie, iar dezbaterea în materie s-a blocat. Taberele canonice Est-Vest, reformatate, s-au retranșat pe alineamente opuse.
Politologul rus Nikolai Silaev afirmă că prin Ucraina Occidentul vrea o infrastructură militară ostilă a Occidentului la granițele Rusiei, iar vecinii ei să devină o trambulină pentru atacarea ei. Iar Vestul vorbește despre valorile la care Rusia trebuie să se conformeze.
Și continuă: Pentru Rusia securitatea europeană înseamnă echilibru de putere și un sistem egal de garanții. Pentru Occident, securitatea europeană pare să aparțină unui club prestigios. Pentru Rusia, extinderea NATO și „promovarea democrației” sunt acte care ar putea destabiliza continentul. Pentru Occident, ar fi o extindere geografică a „păcii
eterne” kantiane.
Pentru Rusia, a fi în Europa înseamna a fi un subiect al relațiilor internaționale. Dar politica europeană nu mai este echivalentă cu politica globală. Până la un moment dat, Rusia se vroia în Europa (mai precis, cu Europa) din motive economice și culturale. Dar nu neapărat și astăzi. Însă Rusia rămâne un participant legitim la sistemul de securitate
european.
Pentru Moscova, întrebarea presantă a zilei este unde va fi trasată granița dintre Rusia și NATO. Europa și restul Occidentului colectiv consideră că această linie ar trebui să fie pe granița de est a fostei RSS Ucrainene, iar Rusia pe granița sa de vest.
Războiul din Ucraina merge spre eșec pentru Kiev și aliații săi, iar Occidentul vizează negocierea unui încetări a focului, dar fără angajamente politice ferme. Va încerca blocul condus de SUA să transforme Ucraina într-un stat „de frontieră” în stilul războiului rece? – se întreabă comentatorul rus.
Se poate ajunge la măsuri de consolidare a încrederii, reducerea riscului de incidente și reducerea potențialelor? Desigur, dar pe o bază reciprocă, prin negocieri asupra crizei ucrainene.
Dar trebuie mai întâi clarificată o problemă, scrie autorul menționat. E adevărat că statele pot construi liber relații cu alte state. Dar nu ca o trambulină militară pentru acțiuni ostile împotriva vecinilor lor. Rusia nu poate accepta.
De aceea, statutul Ucrainei va trebui negociat. Sunt posibile opțiuni, de la garanții internaționale de demilitarizare și neutralitate permanentă până la formalizarea juridică internațională a ordinei instituite pe teritoriul fostei RSS Ucrainene. Rusia vrea ca acest statut să excludă apartenența Ucrainei la blocuri militare, cooperarea militară a Ucrainei
cu țări terțe și orice pretenții teritoriale față de Rusia.
Rusia a convenit cu Kievul asupra parametrilor cheie ai reglementării în 2022 la Istanbul, dar parte ucraineană a renunțat la aceste înțelegeri sub presiunea Occidentului.
Poporul ucrainean plătește foarte scump pentru lipsa de urgență a Kievului de a ajunge la un acord de pace, a declarat secretarul Consiliului de Securitate al Rusiei, Serghei Şoigu.
La mijlocul lunii iunie, președintele Putin a înaintat o nouă propunere de pace privind soluționarea conflictului din Ucraina. Rusia insistă ca statutul Crimeei, R.P.Donețk și R.P.Lugansk, precum și al regiunilor Herson și Zaporojie să fie recunoscut, Ucraina să-și declare statutul în afara NATO și non-nuclear, să fie demilitarizată și denazificată, iar
sancțiunile rusești să fie ridicate.
Kievul a respins această propunere, iar între timp războiul produce noi victime și dezastre.
2 Comments
Ukraina a făcut o greșeală strategică fatală: a invadat Rusia cu forțe militare și a ocupat sate și orașe rusești, ucigând militari și civili ruși. Adică a făcut ce a făcut Hitler în 1941. Președintele Zelenski a recunoscut că armata ucrainienă a primit ordin să atace Federația Rusă .
Această mișcare transformă Ukraina în stat agresor care atacă Rusia, iar rușilor le convine așa de bine această situație că, pentru moment, în afară de evacuarea populației nu vor încerca în nici un fel să-i oprească pe ucrainieni care vor fi lăsați să înainteze cât mai mult în interiorul Rusiei.
Din acest moment președintele Zelenski nu se mai poate plânge de ”agresorul rus care i-a invadat țara”, pentru că el însuși a devenit un agresor care a ordonat diviziilor Armatei Ukrainei să invadeze Rusia.
Este interesant să vedem mai departe cum vor reacționa ”aliații” Ucrainei devenită agresor care a atacat Federația Rusă. Pentru că, automat, statutul aliaților Ucrainei (orice ar însemna acest lucru) se schimbă și el la modul dramatic: din aliați ai unei Ucraine atacată de Federația Rusă, devin la rândul lor, alături de Ucraina, agresori care atacă Federația Rusă.
,,Dar tocmai fiindcă m-aștept la prea puțin din partea condiției umane, perioadele de fericire ale omului, progresul său parțial, eforturile lui de-a o lua de la capăt și de a continua, toate mi se par niște lucruri grozave, care aproape compensează masa monstruoasă de nenorociri și înfrângeri, de indiferență și greșeală. Dezastre și prăbușiri vor mai fi; dezordinea va triumfa, dar și ordinea, fie și numai din când în când.” (Marguerite Yourcenar – ,,Memoriile lui Hadrian”)