Masacrul polonezilor, principalul obstacol din calea Ucrainei în Uniunea Europeană

„Nu va exista nicio aderare a Ucrainei la UE dacă nu va fi rezolvată problema masacrului de la Volînia”, se afirmă la Varșovia. Se pare că, astfel, autoritățile poloneze dau un ultimatum regimului de la Kiev. Despre ce este, de fapt, vorba, cum arată, în realitate, poziția Poloniei și poate oare Ucraina să accepte asemenea condiții? Un material pe această temă, în publicația Vzgliad.

Stanislav LEȘCENKO

În 1943, membrii Armatei Insurecționale Ucrainene (UPA) care a luptat de partea Germaniei naziste au lichidat cu sălbăticie la Volînia și în alte regiuni între 50.000 și 60.000 de polonezi. Iar zilele acestea, în localitatea poloneză Domostav (sat din sud-estul Voievodatului Podkarpackie), prin străduințele unui comitet civic special, a fost dezvelit un monument al victimelor masacrului de la Volînia (în imagine). Pe viitor, lângă monument se intenționează să fie construit un Zid al memoriei, pe care vor fi montate plăci memoriale cu numele tuturor locurilor în care au avut loc crime în masă împotriva polonezilor.

Monumentul a fost ridicat cu bani publici. Justificând amplasarea monumentului la Domostav, activiștii invocă „soarta militară comună” a celor care trăiesc în aceste locuri și ale locuitorilor din zona ”Kresy Wschodnie” (Pământurile de Frontiră de Est) deveniți victime ale masacrului. În împrejurimile satului Domostav se află și locurile de veci ale victimelor crimelor comise de ocupanții naziști împreună cu colaboraționiștii ucraineni. Se presupune că monumentul trebuie să devină un omagiu adus memoriei tuturor celor uciși și „un avertisment pentru generațiile viitoare despre unde pot duce ideologiile criminale.”

La festivități au participat zeci de mii de oameni. Dar de la ceremonia de dezvelire au lipsit reprezentanții guvernului polonez. În schimb, s-au agitat ucrainenii care locuiesc în Polonia: monumentul nu este deloc pe placul lor.

În numele concetățenilor lor, a vorbit șeful Uniunii Ucrainenilor din Polonia, Miroslav Skurka. El a declarat că monumentul „este menit să incite și să întrețină ura în relațiile polono-ucrainene”. Skurka i-a acuzat pe acei polonezi care nu vor să uite de acea tragedie că „transformă (evenimentele de la Volînia, n.r.) într-un spectacol pentru amplificarea sentimentului de ură”.

Mai mult, în opinia lui, acțiuni precum ridicarea monumentului din Domostav „pot avea consecințe negative pentru relațiile internaționale și chiar pot influența stabilitatea în Europa”. Skurka este convins că „ațâțarea tensiunii și întărirea antagonismului dintre Polonia și Ucraina nu sunt doar nebinevenite, dar și periculoase”. În opinia sa, polonezii fie demonstrează „absolută neînțelegere”, fie cred în „jumătăți absolute de adevăr despre ceea ce s-a întâmplat în Volînia”. Skurka a îndemnat la „o abordare mai rațională a construcției memoriei istorice și a dialogului între popoare”.

În ajunul ridicării monumentului de la Domostav, pe unul dintre cele mai mari portaluri ucrainene a apărut un text al propagandistei ucrainene Natalia Ișcenko, care scrie că discuțiile pe tema masacrului de la Volînia sunt „revoltătoare” pentru ucraineni, mai ales acum. Ișcenko insistă că Polonia, atunci când comunică cu „partenerii ucraineni”, trebuie să țină cont de „circumstanțe extraordinare”. Ea subliniază că „poveștile celor care au luptat pentru o Ucraina independentă în secolul al XX-lea sunt parte a luptei actuale pentru libertate și independență”.

Periodic, dinspre partea poloneză se aud îndemnuri ca Ucraina să ceară scuze pentru Volînia. Drept răspuns, istoricul și publicistul ucrainean Aleksandr Zincenko a scris că scuzele pentru masacrul de la Volînia ”nu mai au sens deja”. Zincenko a amintit că în 2016, președintele de atunci al Ucrainei, Petro Poroșenko, a depus flori la monumentul victimelor masacrului de la Volînia din Varșovia.

„Aceste scuze au fost deja uitate? Adevărul nu va face rău”, a spus tăios Zincenko, în opinia căruia, depunând, atunci, flori, Poroșenko, a închis definitiv subiectul. Un recent sondaj de opinie realizat în Ucraina a arătat că doar 1% dintre ucraineni consideră că este necesar ca țara lor să ceară scuze Poloniei pentru Volînia.

Vzgliad amintește că în martie anul trecut, premierul de atunci al Poloniei, Mateusz Morawiecki, a declarat că a primit asigurări personale din partea președintelui Ucrainei, Volodimir Zelenski, că autoritățile de la Kiev vor permite deshumarea victimelor masacrului de la Volînia. Chestiunea este cât se poate de actuală, deoarece în 2022, Institutul polonez pentru memorie istorică a calculat că în gropile morții din Volînia se mai află osemintele a aproximativ 55.000 de etnici polonezi și 10.000 de evrei, care așteaptă ca, atunci când vor fi găsite, să fie deshumate și înmormântate”.

Până la urmă, nici până în ziua de azi nu a fost efectuată vreo deshumare. În noiembrie 2023, ministrul adjunct al Afacerilor Externe al Poloniei, Pavel Jablonski, a declarat că, fără rezolvarea problemei privind deshumarea victimelor poloneze de pe teritoriul Ucrainei, Kievul nici măcar nu trebuie să viseze la aderarea la Uniunea Europeană.

Acum, în Polonia nu se exclude posibilitatea ca monumentul din Domostav să devină ținta atacurilor ucrainenilor și a „pro-ucrainenilor” locali. De aceea, se intenționează ca monumentul să fie păzit. Motivele de îngrijorare nu sunt inventate: pe rețelele de socializare au apărut mesaje că monumentul ar putea avea de suferit. Se știe numele unuia dintre autorii acestor amenințări – este avocatul polonez David Dehnert, mare fan al regimului de la Kiev. Dehnert a anunțat că va face tot posibilul pentru ca monumentul să fie demontat și caută „temeiuri legale” în acest sens.

Astfel, pe de o parte, autoritățile poloneze evită acest subiect. „În pofida faptului că tragedia îngrozitoare rămâne unul dintre cele mai dureroase locuri din memoria istorică și culturală a polonezilor, se pare că autoritățile chiar intenționează să o treacă sub tăcere și să pună capăt tuturor încercările de a obține deshumarea morților și înmormântarea lor demnă. Exterminarea în masă, coordonată a populației poloneze nu a fost pedepsită în nici un fel și se pare că totul va fi dat curând uitării. În declarațiile oficiale ale autorităților poloneze nu există informații despre evenimente mai mari și mai răsunătoare legate de vreo comemorare, astfel de acțiuni având loc, în general, la nivel local, dar în prezența unor deputați din diferite partide”, subliniazză specialistul în problemele Poloniei, Kristina Ismaghilova.

În ultimul timp, principalul argument al susținătorilor punctului de vedere că „nu este nevoie să scormonim trecutul” a devenit „acum, nu este potrivit pe fondul agresiunii ruse împotriva Ucrainei”. Dar, potrivit fostului premier polonez, Leszek Miller, polonezii omorâți cu bestialitate pe câmpurile din Volînia și în Galiția de Est nu trebuie uitați nu numai din cauza faptului genocidului în sine, ci în primul rând din cauza cultului criminalilor din OUN, UPA și divizia SS „Galicia”, cult susținut de Ucraina.

Fostul premier subliniază că nu este vorba doar despre ceea ce au făcut „vecinii noștri” în timpul războiului, dar și despre ceea ce fac ei astăzi. După cum precizează Miller, astăzi acei criminali au devenit eroi în Ucraina, iar naționalismul a devenit un trend oficial.

Pe de altă parte, nu toți membrii actualului guvern polonez sunt de părere că „trebuie uitat”. Astfel, pe 23 iulie, șeful Ministerului Apărării, Wladyslaw Kosiniak-Kamysh (președintele Partidului Popular Polonez) a declarat că Ucraina nu trebuie primită în Uniunea Europeană atâta timp cât autoritățile de la Kiev nu rezolvă problemele legate de exhumarea cadavrelor și de comemorare a victimelor masacrului de la Volînia.

„Trebuie spus clar: nu va exista aderare a Ucrainei la UE dacă nu se rezolvă problema masacrului de la Volînia”, a declarat tăios politicianul. Potrivit spuselor sale, autoritățile ucrainene trebuie să înțeleagă că perspectivele europene ale Kievului vor depinde de satisfacerea cerințelor Poloniei în această problemă.

Comentând această declarație, politologul din Kaliningrad, Aleksndr Nosovici, a estimat că acum Ucraina nu va intra niciodată la UE. „Sunt două variante. Prima: Ucraina rămâne așa cum este și continuă să trăiască pe baza ideologiei naționalismului ucrainean, cu Bandera și Șuhevici în calitate de faruri. În consecință, polonezii nu permit Ucrainei să intre în UE.

A doua: Vrând, nevrând Ucraina se supune denazificării, se dezice de Șuhevici și Bandera, se pocăiește pentru masacrul de la Volînia și le cere iertare polonezilor”…