Lavrov, discursul de deschidere a întâlnirii cu șefii organizațiilor neguvermantale din Rusia

Dragi colegi,

Prieteni,

Ne întâlnim regulat în acest format începând din 2004 (a fost o scurtă pauză în timpul pandemiei de COVID-19) și vorbim despre ceea ce neliniștește pe reprezentanții organizațiilor neguvernamentale care sunt pasionate și pun în practică proiecte în domeniul diplomației populare.

Rolul diplomației populare este în ascensiune astăzi comparativ cu perioada anterioară. Este vorba, în primul rând despre menținerea unei astmosfere sănătoase, de încredere, prietenoase în relațiile cu partenerii străini și explicarea problemelor create de Occident. Acest lucru se referă și la țările definite de noi drept neprietenoase. Susțin ca astfel să fie catalogate guvernele, deoarece statele sunt determinate, în mare măsură, de viața și aspirațiile cetățenilor lor. Nu văd nici mîcar un singur popor de pe Pământ care să fie a priori neprietenos cu oamenii noștri.

Există însă guverne neprietenoase. Aș folosi un termen chiar și mai dur – ostile. Priviți cum îl tratează Uniunea Europeană pe premierul Ungariei, președintele UE în acest semestru, V. Orban, doar pentru că a spus că noi toți trebuie să fim pentru găsirea de compromisuri, și nu pentru rezolvarea problemelor pe calea războiului. Pentru asta ei încearcă să-l transforme în proscris. Da, trăim vremuri interesante.

Știu că organizațiile neguvernamentle din țările occidentale mențin, într-un fel sau altul, legătura cu unii parteneri din Federația Rusă. Această comunicare are o însemnătate importantă pentru păstarea relațiilor la nivelul societății civile și pentru a asigura înțelegerea unuia cu celălalt. Având în vedere avântul turbat al propagandei occidentale, acest lucru este important și pentru noi – pentru ca prin intermediul colegilor voștri de peste hotare (inclusiv din Occident), străinii să înțeleagă mai bine ce se întâmplă.

Constatăm că se formează rapid, după standarde istorice (deși perioada va fi lungă), o arhitectură internațională care va fi mai corectă și care se va sprijini pe câteva centre de putere, de nimeni desemnate, ci constituite grație unor factori obiectivi: creștere economică, forță financiară și influență politică. Împreună cu majoritatea covârșitoare a țărilor, susținem ca această ordine mondială să fie cu drepturi egale, democratică, policentrică și bazată pe principiile Cartei ONU proclamate în 1945, care permit să fie luată în considerare întreaga diversitate a lumii moderne, precum și egalitatea suverană a tuturor statelor – mari și mici.

Este o chestiune principială, pe care occidentalii o ignoră mereu. În orice situație internațională, când în perioadă postbelică apărea, în vreo regiune, o criză, Occidentul nu adopta niciodată, în nici un conflict (am verificat special) o poziție care ar fi respectat egalitatea suverană a tuturor statelor. Întotdeauna și-a promovat „rețetele” pornind de la faptul că el este „stăpânul”.

Acum se creionează contururile noii ordini mondiale multipolare. Popoarele vor să le fie respectat dreptul de a dispune singure de soarta lor, caută căi de soluționare a diferitelor probleme alternative la cele ale Occidentului și oportunități de a crea un sistem care să servească economia mondială fără a depinde de dictaturile celor care emit în prezent monede „de rezervă”.

Apar centre alternative de putere, iar pozițiile Sudului și Estului Global se consolidează. În consecință, slăbește poziția minorității mondiale, care se autointitulează „miliardul de aur”. O minoritate care încearcă să se agațe de ceea ce a mai rămas din dominația lor globală care secole la rând a părut de necontestat. Tendința de a păstra acest lucru și de a nu permite nicio obiecție la poziția sa hegemonică explică și dorința Occidentului de a aplica o „înfrângere strategică” Rusiei. Și, în același timp, de a „servi o lecție” celor care își pun interesele naționale în prim-plan.

Occidentalii nu se sfiesc să spună că Rusia a ajuns să fie văzută în calitate de concurent care pune sub semnul îndoielii bazele „ordinii mondiale bazate pe reguli”, dar și de rival în domenii de potențial politico-militar, în cel al capacităților tehnologice, în domeniul umanitar, mai ales din punctul de vedere al atractivității culturii și tradițiilor, a stilului de viață. Un aspect remarcat de toți străinii care vin pentru prima dată în țara noastră. Am stat de vorbă cu mulți dintre ei, inclusiv în cadrul Festivalului Mondial al Tineretului. Ne simțim mândri că Rusia lasă imediat o astfel de impresie și captivează prin deschiderea oamenilor săi.

Occidentul nu este pregătit pentru o cooperare reciproc avantajoasă, egală. Se agață de vechile lui poziții, care, fie și lent, cad constant. Este ceea ce a confirmat, odată în plus, summitul NATO de la Washington, unde a fost adoptată o declarație care expune din nou abordările unilateriale ale Occidentului.

Pe 14 iunie anul curent, președintele Rusiei, V.V Putin a subliniat, vorbind în fața conducerii Ministerului de Externe: „Dacă Europa vrea să rămână unul dintre centrele independente ale dezvoltării mondiale și un pol cultural și civilizațional al planetei, ea trebuie să fie, fără îndoială, în relații bune, cordiale, cu Rusia, și, cel mai important, noi suntem pregătiți pentru asta.” Dar, după cum vedem, elitele occidentale au o viziune exact opusă a situației. Aici trebuie evidențiate acțiunile Statelor Unite în Europa, deoarece este văzută ca un concurent, la fel ca Rusia și China.

Asistăm astăzi cum Europa se subordonează Washingtonului. Germania, spre exemplu, baza politicii și economiei europene, a „înghițit” tăcută atacul terorist asupra gazoductelor Nord Stream, care a aruncat în aer fundamentul bunăstării sale economice și sociale. Ca și cum așa și trebuia să fie.

Faptul că Europa se confruntă acum cu dezindustrializarea reflectă îndeplinirea de către Washington a unui vechi obiectiv (a fost promovat încă de Z. Brzezinski) și anume că nu trebuie permis ca Rusia și Germania să se apropie. Statele Unite au văzut aici exact amenințarea că Europa și Rusia – această Eurasie, un continent unit, cu avantaje naturale comparabile, va crește independent, vertiginos, bazându-se pe nenumăratele resurse din partea de est a continentului, pe tehnologiile moderne din vest. Occidentul nu a vrut și nu a putut permite acest lucru. Până acum, în această etapă, a reușit.

Reacția inadecvată a Occidentului, în primul rând a Washingtonului, la acțiunile noastre, nu trece neobservată în comunitatea mondială. Toți înțeleg că, în ultimă instanță, nimeni nu are asigurare împotriva acțiunilor nelegitime ale Occidentului, dacă vor manifesta fie și cel mai neînsemnat semn de independență. Majoritatea globală ia măsuri practice de reducere a dependenței față de dolar, creează noi lanțuri de transport, logistice, de producție și desfacere.

Procesul merge și evoluează vertiginos în cadrul Organizației de Cooperare de la Shanghai și în alte structuri regionale, cum ar fi Uniunea Africană, CELAC. La nivel global, toți vor să colaboreze cu BRICS, care nu mai este deja o structură regională, ci mondială.

Se creionează o schemă de cooperare destul de interesantă, când Washingtonul, Londra și aliații lor au dărâmat toate principiile globalizării pe care tot ei le-au predicat ani la rând și care, într-un final, au fost acceptate de comunitatea mondială. Mă refer la libera concurență, principiile de piață, la inviolabilitatea proprietății și prezumția de nevinovăție. Pe toate acestea s-a făurit modelul globalizării, pe care la începutul anilor ’90, după prăbușirea Uniunii Sovietice, întreaga lume l-a acceptat, în esență, ca bază pentru dezvoltarea economiilor și a sistemelor ei sociale. Dar toate au fost trimise „la fier vechi” fără nicio îndoială, de îndată ce a apărut misiunea de a pedepsi Rusia.

Procesul de debarasare de modelul centralizat, dictatorial, în care s-a transformat globalizarea americană va fi însoțit de regionalizarea proceselor economice. Ținând cont de dependența reciprocă cu economia mondială, este de dorit ca ceea ce se întâmplă în Eurasia, Africa, America Latină să fie coordonat, să se armonizeze la un anumit nivel. Un rol care se potrivește perfect pentru BRICS. Nu pentru că această structură vrea să înlocuiască niște structuri centralizate. Este o manifestare firească a intereselor țărilor din Sudul și Estul Global.

Un exemplu de manifestare a tendinței spre independență și de renunțarea la moștenirilor neocoloniale a fost desfășurarea în 15-16 februarie anul curent a Forumului susținătorilor luptei împotriva practicilor moderne ale neo-colonialismului – mișcarea „Pentru Libertatea Națiunilor!” Peste 50 de țări ale lumii sunt reprezentate în această mișcare prin partidele lor, nu doar cele de guvernământ, ci și cele de opoziție. Ministerul nostru contribuie activ la devenirea și dezvoltarea ei.

Cu tot ce am spus despre regionalizarea proceselor globale, credem cu siguranță că Națiunile Unite rămân singura platformă pentru conlucrare universală. Principiile înscrise în Carta organizației sunt mai actuale ca niciodată. Toate necazurile, problemele, crizele nu sunt legate de faptul că Organizația nu face față, așa cum spun unii, ci de faptul că nu sunt aplicate prevederile din Carta ONU. Principiile ei nu sunt transpuse în viață.

Dacă Occidentul face acest lucru, o face unilateral, alegând ca dintr-un „meniu” într-un caz principiul protejării suveranității (cum a făcut refuzâbd să recunoască un referendum absolut transparent în Crimeea), iar într-un alt caz este ghidat de principiul dreptului națiunilor la autodeterminare (cum a fost când Kosovo și-a declarat unilateral independența fără vreo consultare populară, iar Occidentul a spus că este un drept al popoarelor, înscris în Carta ONU).

Adunarea Generală a explicat încă din 1970, prin consens în Declarația privind întărirea securității internaționale, relația dintre principiul suveranității și integrității teritoriale a unei țări și dreptul unei națiuni la autodeterminare. Acolo scrie că toți sunt obligați să respecte suveranitatea și integritatea teritorială a statelor ale căror guverne respectă dreptul popoarelor la autodeterminare și, ca atare, reprezintă întreaga populație care locuiește pe un anumit teritoriu. Pe cine au reprezentat puciștii în februarie 2014? Au reprezentat populația din Crimeea, Donbass și sud-estul Ucrainei? Dar Occidentul refuză să aplice aceste principii în totalitate, făcând acest lucru de la caz la caz. Desigur, nu suntem în niciun caz împotriva egalității suverane a statelor. Dar a celor care au un guvern stabil care respectă întregul „set” de drept internațional.

Împreună cu cei care gândesc ca noi continuăm să lucrăm la reformarea ONU, bazându-ne în acest sens pe necesitatea de a nu revizui, ci de a întări Carta Organizației și de a insista pe aplicarea de către toate statele a tuturor principiilor Cartei în integralitatea și interconectarea lor.

Am spus deja că Eurasia se formează ca parte independentă a lumii multipolare, policentrice. Are loc o mișcare în favoarea creării unui Mare Parteneriat Eurasiatic, despre care a vorbit președintele V.V. Putin încă de acum 10 ani. De atunci, acest proces s-a caracterizat prin consolidarea legăturilor dintre EAEU (Uniunea Economică Eurasiatica – n.r.), SCO și ASEAN. Vom coopta și alte structuri care se ocupă de partea materială a conlucrării în acest spațiu, inclusiv Consiliul de Cooperare pentru Statele Arabe din Golful Persic. Este tot Eurasia.

În plus, există proiectul chinez „O Сentruă, Un Drum”, există acordul între EAEU și China, conform căruia procesele de integrare în Uniunea Economică Eurasiatică vor fi cuplate cu acțiuni concrete în cadrul implementării „O centruă, Un Drum”. Pe baza fundației materiale, care se formează în mod firesc, se creează coridoare internaționale de transport precum „Nord-Sud”, din porturile Indiei până la Vladivostok, și se dezvoltă și Calea Maritimă de Nord. Toate acestea sunt avantaje competitive colosale ale Eurasiei.

Este principial important că atunci când președintele V.V Putin dezvoltă această inițiativă, subliniază întotdeaun că noi nu vom închid ușa nici unei țări de pe continentul eurasiatic. Când și dacă colegilor noștri europeni le va veni mintea la cap, când și dacă vor înțelege că sunt folosiți pentru ca prin slăbirea poziției Europei să fie consolidată poziția Statelor Unite, îi rugăm frumos, ușile sunt deschise. Dar vor „intra” în aceste procese pe baza egalității și a respectului deplin pentru interesele celor care au început să conlucreze mai devreme. Pe această fundație materială trebuie construit și sistemul de securitate eurasiatic. Este clar că securitatea euro-atlantică, care constă în „cuplarea” Americii de Nord și Europei și este întruchipată în structuri precum NATO și OSCE, s-a discreditat. Toate variațiile sale s-au rezumat la faptul că Statele Unite au dorit să-i „supună” pe toți ceilalți. De aceea, securitatea eurasiatică este o problemă presantă. În acest caz, ca și în privința cooperării economice și dezvoltării sistemului de securitate militaro-politică, suntem convinși că porțile spre vestul continentului nostru trebuie lăsate deschise.

Sperăm că organizațiile neguvernamentale și non-profit vor participa activ la aceste procese, continuând să contribuie la eforturile generale de consolidare a poziției Rusiei pe continent și în lume, inclusiv la promovarea limbii ruse și a culturii noastre multinaționale. Am auzit că există o inițiativă de a crea o platformă internațională pentru protecția valorilor tradiționale. Acesta este punctul nostru forte. Mulți din Occident nu sunt pregătiți să împărtășească valorile neoliberale. De exemplu, Elon Musk se mută din California în Texas, deoarece aceste valori încep să depășească orice limite. Și nu este singurul. Mulți oameni, inclusiv în Europa, vor să fugă de această „ofensivă” a comunității LGBT, de desconsiderare totală a proceselor istorice firești, ce ne este dat de Dumnezeu. Mulți se gândesc să plece în Rusia. Avem deja exemple în acest sens. Sunt convins că vor fi mai multe. Se vor înmulți.

În același spirit s-a creat și Mișcarea Internațională a Rusofililor. Nutrim un profund respect pentru activitatea acestei organizații non-profit. În Bulgaria, unde locuiește președintele acestei structuri, N. Malinov, și ceilalți membri, s-a declanșat împotriva lor o adevărată campanie de persecuție doar pentru că ei promovează pe arena internațională problema relațiilor normale cu Rusia. Tot mai mulți oameni se opun acestor încercări turbate ale Occidentului de a „anula” totul, inclusiv cultura, istoria noastră, de a rescrie rezultatele celui de-al Doilea Război Mondial și ale Marelui Război pentru Apărarea Patriei, refuză limbajul șantajului, al urii și dictaturii.

Considerăm important să fie reformată activitatea în domeniul monitorizării internaționale a alegerilor. Multe organizații reprezentate aici au participat, într-un fel sau altul, la aceste procese, inclusiv pe linia OSCE. această activitate s-a degenerat complet. Dar când vecinii noștri din CSI ni se adresează și vor să-și trimită observatori ca parte a misiunilor de monitorizare ale OSCE, suntem de acord. Măcar pentru a scoate mai bine în evidență manipulările pentru care a devenit ”renumită” monitorizarea Organizației pentru Securitate și Cooperare în Europa.

Trebuie să ne construim propriile mecanisme în acest domeniu, inclusiv cele publice. Adunarea Interparlamentară a CSI, CSI ca organizație interguvernamentală au multă experiență. Vom saluta implicarea organizațiilor neguvernamentale în această activitate. La fel cum vom continua să susținem oricare dintre activitățile dumneavoastră care vizează diversificarea schimburilor internaționale culturale, umanitare, științifice și de tineret.

Suntem interesați să armonizăm planurile noastre și proiectele dumneavoastră. Un ajutor în acest sens va fi contactul zilnic pe linia departamentele Ministerului. Dar perfecțiunea nu are limite. Sunt convins că astăzi vom auzi câteva urări suplimentare.

Subliniez importanța activității organizațiilor neguvernamentale și a structurilor non-profit pentru a promova integrarea Crimeii, a Donbass-ului, Novorossiei în spațiul juridic, socio-economic și social al țării. În privința Crimeii, aproape toate problemele au fost rezolvate. Iar cele patru subiecte federale (nu sunt „noile subiectei”, ci „subiectei istorice”) ale Patriei noastre au nevoie de sprijin zilnic la toate nivelurile și în toate direcțiile. Mulți dintre voi spuneți adevărul despre motivele, despre modul în care evoluează, despre obiectivele operațiunii militare speciale. Ele decurg din dorința puciștilor veniți la putere la putere să extermina tot ce este rusesc: atât legislativ, ceea ce au reușit deja, cât și fizic.

Am citit recent declarațiea vicepremierului Ucrainei, O.V. Stefașina: „Autoritățile ucrainene nu consideră necesar să se respecte drepturile lingvistice ale cetățenilor vorbitori de limbă rusă”. Punct. Au fost multe astfel de declarații. Dar de îndată ce arăți „acest lucru” interlocutorului tău occidental, în acele rare cazuri în care „ne ciocnim” undeva la ONU, ei pur și simplu se prefac că nu aud..

Mulți dintre voi aveți o contribuție uriașă la aceste eforturi. Fără să supăr pe nimeni, aș dori să-l evidențiez pe M.S. Grigoriev și Fundația pentru Studiul Problemelor Democrației, pe care o conduce. Îi folosim des și foarte eficient munca și materialele în Consiliul de Securitate al ONU.