Expert militar: Strategia de securitate maritimă a Ucrainei este smintită
19/07
Lavrov a prezentat propuneri de stabilizare a situației internaționale în Consiliul de Securitate al ONU
19/07Cel mai mare test al NATO de după războiul rece
Corneliu Vlad/ Foto din arhiva personală
Corneliu VLAD
Cota de încredere a Washingtonului în sansele Kievului în înfruntarea militară din Ucraina scad vertiginos. Un reputat expert în domeniul informației, Eugene Rumer, director al Fundației Carnegie pentru Programul Rusia și Eurasia, apreciază că la doi ani și jumătate după ce a devenit un război de uzură, perspectivele pentru Ucraina sunt sumbre.
Prognozele optimiste de anul trecut privind șansele contraofensivei ucrainene și forțarea Moscovei să negocieze serios nu s-au concretizat. După lupte intense și pierderi masive, linia de contact rămâne astăzi în esență nu prea departe de acolo unde era la sfârșitul anului 2022.
Kievul a trecut la o strategie defensivă pe termen lung. Ceea ce este o schimbare fundamentală față de obiectivul de lungă durată al președintelui Zelenski de a recuceri întreg teritoriul pierdut în război. Iar teoria victoriei a președintelui Putin este clară – câștigarea războiului de uzură împotriva Ucrainei. Armata rusă realizează câștiguri progresive pe câmpul de luptă. Peste jumătate din capacitatea de generare a energiei a Ucrainei a fost distrusă de bombardamente, iar infrastructura ucraineană nu poate fi reparată în viitorul apropiat.
Aliații și partenerii occidentali fac eforturi să ofere Ucrainei cât mai multă capacitate de apărare aeriană, iar Rusia are suficiente mijloace pentru a-și susține campania. Pariul lui Putin este transparent și simplu – într-un război de uzură, partea care are mai multe din toate câștigă. Și Rusia are de toate, inclusiv timp. Nu este presată să pună capăt războiului.
De când a început războiul, Alianța Nord-Atlantică nu și-a respectat angajamentul de „a face tot ce este necesar pentru a se asigura că Rusia nu va câștiga acest război” (Macron). SUA, Anglia, Franța, Germania și alți aliați au semnat acorduri pe termen lung pentru a oferi Ucrainei sprijin și pregătire militară. NATO înființează un nou comandament, dedicat sprijinirii Ucrainei. Adică, aliații vor să-l determine pe Donald Trump, dacă este reales, să renunțe la ideea de a pune capăt războiului în 24 de ore prin întreruperea ajutorului pentru Ucraina.
Dar angajamentele pe termen lung sunt puține. Secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg, a propus înființarea unui fond multianual de 108 miliarde de dolari pentru a Ucraina, dar aliații s-au refuzat. În ultimul moment, au promis 43 de miliarde de dolari pentru un an.
Acordurile bilaterale de securitate dintre Statele Unite, Franța, Germania, alți aliați și Ucraina nu promit salvarea Ucrainei. Aderarea la NATO nu este probabilă în viitorul apropiat. Cât timp Ucraina este în război cu Rusia, aliații nu sunt dispuși să-i acorde calitatea de membru, deoarece asta ar însemna să intre în război cu Rusia. Președintele Biden a spus că „nu este pregătit să sprijine NATOizarea Ucrainei”. Și nici într-o altă președinție Trump, Ucraina nu va avea practic șansa de a se alătura alianței.
În plus, promisiunile de sprijin pe termen lung evită să răspundă la întrebarea care este scopul acelui sprijin. Putini analiști militari vor susține că obiectivul oficial al Kievului de a elibera tot teritoriul ocupat de rusi este fezabil. Scopul pare să fie acum doar acela de a împiedica Ucraina să piardă războiul. Angajamentul aliaților de a sprijini Ucraina nu este nelimitat, ci „atât cât este nevoie”, adică nedefinit. Schimbările politice de pe ambele maluri ale Atlanticului pot aduce mari schimbări în angajamentele aliaților față de Kiev.
Nivelul actual de sprijin nu poate continua la nesfârșit. În Statele Unite, șansele de sprijin al Congresului pentru finanțarea suplimentara de 61 de miliarde de dolari pentru Ucraina, aprobată în aprilie, sunt sumbre. Iar Ucraina nu poate rezista la nesfârșit sau inversa valul războiului cu nivelul actual. NATO a respins implicarea directă în război și s-a limitat să livreze din ce în ce mai multe arme letale Ucrainei. Unii oficiali occidentali cred că avertismentele rusești cu privire la liniile roșii sunt doar un război psihologic și justifică puțină precauție din partea aliaților.
Războiul din Ucraina nu are precedent în epoca Războiului Rece. NATO se află într-o situație mai precară decât atunci. Uniunea Sovietică și Statele Unite au purtat războaie proxy în teatre îndepărtate – în Vietnam, Angola și Congo, dar aceste războaie nu amenințau inima superputerilor. Dar astăzi mizele sunt foarte diferite. NATO finanțează și înarmează Ucraina, care lansează zilnic lovituri în inima Rusiei.
După ce au exclus implicarea directă, aliații NATO au intrat într-un impas. Ei recunosc opțiunea nesustenabilă de a face mai mult la fel și de a aștepta un rezultat diferit. Actualul curs implică și riscul unei escalade neintenționate și puține perspective de victorie pentru Ucraina. Dar pe de altă parte, nu vor să negocieze cu Moscova.
Provocarea în fața aliaților este fără precedent mai mare decât cele din timpul războiului rece. Nu este vorba de a menține Ucraina în luptă pe termen lung, ci de a găsi o modalitate de a pune capăt acestui război.
2 Comments
Articolul este foarte interesant și este o capodoperă a gândirii strategice. Lucrurile sunt foarte clare. Autorul articolului a analizat foarte bine situația. Da, în Ucraina este un război de uzură în care aproape un milion de voluntari, mercenari ruși, precum și mari unități ale Armatei Federației Ruse au ca obiectiv principal dizolvarea progresivă lentă a statului ucrainian în așa fel încât dispariția Ucrainei să nu provoace forțe de absorbție care să atragă în hăurile înfrângerii statele vecine, așa cum se întâmplă când un vas marin se scufundă în adâncurile oceanului și ia cu el în adâncuri tot ce se află în vecinătate.
Rușii sunt forțați să aibă în vedere dizolvarea Ucrainei ca stat, deoarece pierderile înregistrate de voluntarii și mercenarii ruși arată că păstrarea la granița Rusiei a unei Ucraine independente, fie ea și de mărimea unui teren de fotbal, înseamnă pentru Rusia alte războaie și alte milioane de ruși morți în viitoarele conflicte.
Alt obiectiv al Rusiei în acest război de uzură este antrenarea în condiții de luptă reală a militarilor Armatei Ruse, a serviciilor de spionaj precum și testarea industriei și economiei Federației în condiții de conflict armat total. Armata Rusă care va ieși din acest război va fi o armată care va schimba lumea. O schimbă deja.
Rusia este forțată să adopte o astfel de metodă dură de a-și antrena armata și economia în acest fel deoarece se pregătește de războiul total.
Ceea ce vedem în Ucraina este vârful aisbergului războiului total. Rușii se joacă în Ucraina. Dar ei știu că în spatele Ucrainei se află coaliția celor aproape 60 de state care acționează deja ca inamici ai Rusiei. Aceste 60 de țări se pregătesc într-un fel sau altul de o confruntare cu Rusia și nici nu se ascund s-o declare sau s-o arate. Clasa politică și elitele care conduc România au ales să facă parte din acest grup de 60 de țări.
Aceste 60 de state sunt conduse de un cerc de mari puteri industriale, demografice și economice ale lumii, veritabile stele militare ale planetei. Sunt Marile Puteri occidentale. Ele ezită totuși să dea semnalul de atacare a Rusiei.
Acestea ezită să atace Rusia deoarece se găsesc într-o situație strategică profund defavorabilă. Dar nici cu moralul nu stau prea bine. SUA, de exemplu, vin pe frontul ucrainian după ce Armata SUA, cea mai mare armată a lumii a fost înfrântă în Afganistan de niște triburi de crescători de capre. Armata SUA bate în retragere și în Africa, de unde este forțată în mod jenant să părăseacă bazele militare pe care le-a fondat acolo. Cu China e la cuțite.
Franța, imperiu colonial de forță, este în aceeași situație, este alungată din țările africane și privită cu ură și în Africa (Algeria este doar un exemplu) și în Asia. Germania este strivită economic în menghina chineză.
Iar aici intervine ceva foarte delicat. Marile Puteri sunt un grup restrâns. Ele formează practic ”nobilimea” planetei. Spre nefericirea lor, Federația Rusă face parte din acest grup restrâns al Marilor Puteri planetare. Chiar este cea mai mare putere ca suprafață și armament atomic.
Totuși, chiar și cu Rusia și China alături, acest grup al Marilor Puteri a devenit foarte restrâns și pare a fi condamnat la dispariție ca forță conducătoare a lumii. El este deci interesat să se păstreze ca forță mondială motrice, chiar dacă în interiorul lui sunt neînțelegeri. Motivele care îndeamnă la unitatea acestui grup sunt mult mai puternice decât cele care ar duce la divizarea lui, pentru că numai unit acest grup poate conduce lumea. De aceea mă hazardez să spun că SUA simpatizează de fapt cu Rusia și cu Putin și nu cu Ucraina, pentru că Ucraina nu este mare putere. Ceea ce face SUA în meciul ucrainian este de fapt un joc de glezne. Simpatia SUA merge către Rusia. Cine nu crede asta să observe cu atenție pe președintele Donald Trump. Tot ce face și spune Trump este dedicat aducerii păcii în Ucraina. Iar asta nu înseamnă deloc război contra Rusiei.
Trump se comportă așa pentru că după declinul și înfrângerea SUA în Afganistan, după declinul Franței, Germanei și chiar al Angliei, o eventuală (presupusă) înfrângere în Ucraina a Federației Ruse, a celei mai mari puteri militare nucleare și a celui mai mare stat al lumii ca întindere, ar aduce mari prejudicii grupului Marilor Puteri. Numele de ”mare putere” ar deveni ridicol în ochii întregii lumi, iar ”haita” celorlalte state aflate la remorca SUA s-ar răscula. În fruntea răsculaților ar fi chiar Ucraina care ar aspira la titlul de cea mai mare putere militară europeană și care ar ridica pretenții incompatibile cu disciplina de fier a UE. Ucraina ar striga în Parlamentul Europei: ”V-am salvat de Rusia! V-am apărat fundul și ne-am sacrificat viețile pentru binele Europei! Iată condițiile noastre!…”
Așa ar arăta o lume post-război cu Rusia înfrântă și este greu de crezut că vreun amărât de ușier din Bruxelles sau Strasbourg ar încerca să de afară din Parlamentul Europei vreun europarlamentar ucrainian sau să-l insulte fără să riște intrarea Armatei Ucrainiene în Parlamentul European și aruncarea pe ferestre a întregului staff al Europei .
Uniunea Europeană habar nu are că, ajutând Ucraina, își taie de fapt craca pe care stă cu fundul în copacul istoriei, în vârful căruia s-a cățărat nu de lungă vreme.
Mai există un motiv foarte puternic pentru care SUA și Europa nu atacă Rusia. Nimeni nu știe ce se află în tratatele încheiate de președintele Putin cu China, Vietnam și Coreea de Nord. Intrarea armatelor NATO în Ucraina și pornirea războiului contra Rusiei sunt lucruri ușor de făcut. Dar există o mare probabilitate ca în tranșeele rusești militarii NATO să fie întâmpinați de câteva milioane de militari nord-coreeni.
Acestea sunt motivele pentru care Marile Puteri ale lumii occidentale, inclusiv SUA, ezită să declanșeze un război în care din mari puteri ar deveni mici puteri.
Judecând la rece, soarta Ucrainei este deja decisă de Rusia și orice tratative internaționale pe tema viitorului acestei țări va fi gimnastică verbală, iar gimnastica verbală este copilul dement al politicii.
Felicitări domnului Corneliu Vlad pentru articol!