File de istorie: FSB a desecretizat mărturia unui militar nazist care a mărșăluit prin Moscova în fruntea unei coloane de prizonieri

Serviciul Federal de Securitate al Rusiei (FSB) a publicat un document de arhivă desecretizat care relatează despre crimele comandantului militar al orașului belorus Mogilev, general-maiorul Gottfried von Erdmansdorff, care, în urmă cu exact 80 de ani, a mărșăluit prin Moscova în fruntea unei coloane uriașe de prizonieri de război germani, relatează RIA Novosti.

Pe 17 iulie 1944, von Erdmannsdorff împreună cu alți 19 generali ai Wehrmacht-ului au fost purtați pe principalele străzi ale Moscovei mergând în fața altor prizonieri de război. În istorie, acest eveniment a primit numele de „Parada învinșilor” sau operațiunea „Marele Vals”. Acum, pe site-ul FSB-ului se găsește o copie digitală, nepublicată anterior, a protocolului interogatoriului lui von Erdmansdorf. El a dat informații detaliate despre războiul împotriva URSS și despre participarea sa personală la comiterea crimelor de război.

Ordine de execuție

Din 23 iunie până pe 28 iunie 1944, în timpul desfășurării uneia dintre primele etape ale operațiunii ofensive strategice sovietice „Bagration” – operațiunea ofensivă Mogilev – a fost eliberat orașul Mogilev, pe care comandamentul nazist plănuia să îl transforme într-o fortăreață de nepătruns.

În luptele pentru Mogilev, au murit peste 6.000 de soldați și ofițeri naziști, alți 2.000 fiind luați prizonieri. Printre prizonieri se aflau doi generali: comandantul militar al orașului Mogilev, von Erdmansdorff cu tot Statul lui major, și comandantul Diviziei a 12-a Infanterie, general-locotenentul Rudolf Bamler.

În timpul anchetei de la Minsk, von Erdmannsdorff a oferit informații detaliate despre participarea sa la războiul împotriva URSS. Întrebat de anchetator cum definește agresiunea lui Hitler împotriva URSS, von Erdmansdorff a răspuns: „Ca o mare crimă… consider criminală însăși metoda de a angaja un război pe întreg teritoriul Uniunii Sovietice, inclusiv al Belarusului”.

În ceea ce privește participarea sa personală la comiterea de crime de război, von Erdmansdorf a mărturisit, printre altele: „În contextul îndeplinirii ordinelor comandantului Diviziei 56 Infanterie, general-locotenentul Ofen, am dat ordin comandanților din subordinea mea să-i execute prin împușcare pe comisarii Armatei Roșii căzuți prizonieri și să-i aresteze pe comuniști. Prin urmare, în perioada cuprinsă între 22 iunie 1941 și septembrie 1941, subordonații regimentului meu au împușcat un comisar al Armatei Roșii și au arestat aproximativ 600 de comuniști – cetățeni sovietici pașnici, din care 20 au fost împușcați în timp ce ar fi încercat, chipurile, să fugă și să opună rezistență. Ceilalți comuniști au fost trimiși la secția 1 a diviziei 56 infanterie, apoi transferați la jandarmeria de front și împușcați, la rândul lor.

Von Erdmansdorf a recunoscut, de asemenea, că, pentru intimidarea cetățenilor sovietici, din ordinul său au fost arestați, trimiși în lagăre și deportați la muncă silnică în Germnia cetățeni sovietici.

„Personal am aprobat 120-125 de sentințe la moarte pronunțate de poliția secretă de război pentru cetățenii sovietici care aveau legături cu partizanii. Toți au fost împușcați, iar cadavrele au fost arse”, a spus el.

După cum reiese din mărturia lui von Erdmansdorff, el a considerat exterminarea totală a evreilor pe teritoriile ocupate de naziști ca ceva de la sine înțeles.

„Nici înainte de izbucnirea războiului și nici în primele lui luni, în calitatea mea de comandant de regiment nu am primit ordine speciale de la șefii superiori în ceea ce privește atitudinea față de populația evreiască din teritoriile ocupate, dar pornind de la politica promovată de guvernul german vizavi de evrei, eu personal am considerat că această parte a populației trebuie să fie distrusă total, deoarece nemții credeau, în general, că „fiecare evreu are în buzunar sentința sa la moarte nedatată”, a arătat von Erdmansdorf. „De corectitudinea gândirii mele m-am convins la sfârșitului anului 1941, după ce populația evreiască din orașul Kiev a fost complet lichidată”, a adăugat el.

La procesul de la Minsk, desfășurat în perioada 15-29 ianuarie 1946, von Erdmannsdorff a fost acuzat de crime de război și condamnat la moarte. Pe 30 ianuarie 1946, el a fost spânzurat pe Hipodromul din Minsk.

Procesiunea învinșilor

În timpul Marelui Război pentru Apărarea Patriei, trupele sovietice au desfășurat, în vara anului 1944, operațiunea ofensivă strategică din Belarus (”Bagration”) cu scopul de a nimici Gruparea germană de Armate ”Centru”. Pe parcursul acesteia, unitățile Armatei Roșii au spart apărarea inamicului, au încercuit și distrus grupurile acestuia din zonele Vitebsk, Bobruisk și Minsk, au finalizat eliberarea Belarusului și au intrat pe teritoriul Poloniei. În urma acestei operațiuni, trupele hitleriste au pierdut aproximativ 500.000 de oameni – morți, răniți sau luați prizonieri. Printre aceștia din urmă s-au aflat și 21 de generali germani.

Propaganda Germaniei și a aliaților ei precum și unele mijloace de informare în masă străine, au pus sub semnul îndoielii amploarea reală a victoriilor sovietice. În acest sens, Cartierul General sovietic al Înaltului Comandament Suprem a decis să-i plimbe pe prizonerii de război în frunte cu generalii lor pe străzile Moscovei. Organizarea operațiunii a fost încredințată Comisariatului Poporului pentru Afaceri Interne (NKVD) al URSS. Numele de cod al operațiunii a fost inspirat din comedia muzicală „Marele vals”. Marșul prizonierilor prin Moscova a fost planificat pentru 17 iulie 1944.

La începutul lunii iulie 1944, în lagărele din Belarus pentru prizonierii de război germani, a început, în mare secret, să fie selectați soldații și ofițerii naziști relativ sănătoși și capabili să meargă pe jos. Sub protecția unităților NKVD cei selectați au fost concentrați în gările din Bobruisk și Vitebsk. De acolo au fost trimiși în vagoane pentru transportul militarilor, sub escorta trupelor NKVD, spre Moscova. În acest scop, conform unor estimări, a fost nevoie de mai mult de o mie de vagoane (aproximativ 40 de garnituri de trenuri) și câteva sute de soldați de escortă. În prima jumătate a lunii iulie, la Moscova au ajuns 57.600 de oameni, inclusiv 19 generali hitleriști. Prizonierii au fost plasați pe terenul hipodromului din Moscova și pe stadionul Dinamo.

În dimineața zilei de 17 iulie 1944, marșul învinșilor de la Moscova a fost anunțat la radio și pe prima pagină a ziarului Pravda. Parada s-a desfășurat sub privirile a unui număr foarte mare de moscoviți, reprezentanți ai misiunilor diplomatice străine și ai presei de peste hotare.

Înainte de marș, prizonierii de război au mâncat terci cu salam și au primit o porție de pâine.

În dimineața zilei de 17 iulie, toți prizonierii au fost împărțiți în două grupuri inegale și aliniați în coloane de câte 20 de oameni pe linie. În fiecare coloană erau 600 de oameni. În fruntea coloanelor s-au aflat generalii luați prizonieri, după care veneau locotenenții apoi un număr uriaș de ofițeri în grade descrescătoare. Ofițerii erau în uniformele lor militare și cu decorațiile care le-au fost lăsate. În urma lor veneau soldații în uniformele lor zdrențuite.

Deplasarea coloanelor de prizonieri de război a început exact la ora 11 dimineața de la hipodromul din parte de nord a Moscovei. În timpul marșului, ambele grupuri au străbătut mai întâi Leningradskoe Șosse și strada Gorki (acum Tverskaia) spre Piața Maiakovskaia, unde traseele lor s-au despărțit. Primul grup de 42.000 de prizoneri a pornit pe Sadovoe Kolțo (Centura Sadovoe), în sensul acelor de ceas, până la Gara Kursk. Al doilea grup de 15.000 de prizonieri a pornit tot de pe Sadovoe Kolțo, dar în sens invers, până la Gara Kanatcikovo, de pe Calea ferată circulară. Primul grup de prizonieri a parcurs traseul în 2 ore și 25 de minute, iar al doilea, în 4 ore și 20 de minute.

Coloanele de prizonieri de război au fost însoțite de călăreți cu săbiile scoase și de soldați cu puștile pregătite. Pentru pază au fost mobilizați 4500 de oameni pe linie de NKVD, precum și peste 12.000 de militari. În urma coloanelor au mers mașinile de stropit, care au spălat, într-un gest simbolic, mizeria de pe asfalt. Parada s-a încheiat la ora șapte seara, când toți prizonierii au fost urcați în vagoane și trimiși în locuri lor de detenție. Patru deținuți au primit ajutor medical. La sosirea la Gara Kursk, generalii prizonieri de război au fost urcați în vehicule și duși la destinație.

Într-un raport adresat Comitetului de Apărare a Statului, Comisarul Poporului pentru Afaceri Interne al URSS, Lavrenti Beria, a raportat că pe durata marșului, ”din partea publicului a fost un număr mare de strigăte antifasciste: „Moarte lui Hitler!” și „Moarte fascismului!”. Pe ansamblu, potrivit martorilor, au existat foarte puține atacuri antigermane.

După cum notează istoricii, marșul prin Moscova a zeci de mii de soldați capturați a lăsat asupra poporului sovietic, a aliaților și dușmanilor URSS, o impresie de neșters, demonstrând succesele militare ale Armatei Roșii în război și inevitabilitatea victoriei.