Noul Normal mondial

Corneliu VLAD

În limbajul politic internațional s-a încetățenit un termen ciudat. Unul care e de fapt un nonsens. Se vorbește de Noul Normal care definește lumea de zi. Dar acest normal numai normal nu este, ci o stare de fapt caracterizată de tensiune și confruntări mai mult sau mai puțin abrazive. De fapt, e un nou război rece.

Evenimentele dramatice și neașteptate din 2014 au dus doar la un armistițiu temporar între Moscova și capitalele din Occident, care reflectă echilibrul precar de putere, dar și lipsa de dorință a părților de a escalada imediat.

În cei opt ani de calm relativ, s-au făcut în mod repetat încercări de a transforma armistițiul temporar într-o pace durabilă și stabilă. De ambele părți, s-a muncit din greu pentru a rezolva această sarcină dificilă. Au fost pregătite multe propuneri practice cu privire la Ucraina și la chestiuni mai ample legate de securitatea europeană.

Din păcate, aceste propuneri nu au ajuns la un acord. Diferența dintre Rusia și Occident era în creștere, iar tensiunile în jurul Ucrainei au continuat să se dezvolte. Conflictul a intrat într-o fază periculoasă. Tranziția s-a încheiat cu o nouă criză cu consecințe pentru Ucraina, dar și pentru relațiile dintre Rusia și Occident în ansamblu.

După toate probabilitățile, urmează vremuri mai întunecate și mai periculoase chiar decât cele care s-au încheiat cu Perestroika și „o nouă gândire” sau cu prăbușirea sistemului socialist la nivel global și a Uniunii Sovietice.

Imprevizibilitatea actuală permite doar ipoteze preliminare despre „noua realitate europeană” din anii și deceniile care vor urma.

Politologul rus Andrei Kortunov identifică șapte trăsături care structurează acest așa-zis Nou Normal.

1. Rusia a recâștigat din neatenție rolul aparent înrădăcinat al Chinei de „mare răufăcător internațional și oponent al Occidentului”.
2. Moscova nu mai are practic niciun aliat sau cel puțin observatori simpatici în Occident. În ce privește Statele Unite, consensul anti-rus de la Washington a crescut mai puternic ca niciodată în ultima treime de secol.
3. Rusia se confruntă cu o inevitabilă și probabil o pauză lungă în dialogul politic la nivel înalt. În viitorul previzibil, este puțin probabil ca Moscova să vadă un șir de lideri străini pentru a se întâlni cu cei ruși.
4. Moscova va intra probabil într-o cursă lungă și costisitoare a înarmărilor. Occidentul va dori să profite la maximum de avantajele sale economice și tehnologice pentru a devaloriza potențialul militar al Rusiei.
5. Se așteaptă ca presiunea sancțiunilor asupra Rusiei să crească, treptat, dar constant.
6. Rusia va fi în mod constant îndepărtată de lanțurile tehnologice globale care definesc tranziția economiei mondiale la un nou mod tehnologic. Cooperarea tehnologică a Moscovei cu Occidentul va scădea, iar dependența tehnologică a Rusiei de China vă crește.
7. Va fi o luptă acerbă între Moscova și Occident pentru atragerea restului lumii, în special țările din Sudul Global.

În ultimul sfert de secol, sistemele politice și socio-economice ale Rusiei au demonstrat un grad ridicat de rezistență, amintește în încheiere comentatorul rus , care adaugă: Dar Rusia lui Putin nu se confruntă deocamdată cu provocările unei crize de o mare amploare.