Corneliu Vlad/ Foto din arhiva personală
Corneliu VLAD
Un reputat politolog rus, Dmitri Trenin, reflectează asupra impactului operațiunii militare a Rusiei în Ucraina în politica externă și diplomația Moscovei, ca și în viziunea Rusiei asupra actualului echilibru de forțe din viața internațională.
Războiul din Ucraina a avut în vedere inițial obiectivul specific dar limitat al asigurării securității Rusiei
față de NATO. Dar reacția drastică, expansivă și bine coordonată a Occidentului și escaladarea implicării
blocului condus de SUA în conflict, au a schimbat fundamental atitudinea Rusiei față de foștii săi
parteneri.
În acest context, afirmă analistul rus, ultimii ani au produs o adevărată revoluție, amplă și radicală, în
politica externă a Moscovei. Rolul internațional al Rusiei, poziția sa în lume, obiectivele și metodele de
atingere a acestora, viziunea sa de bază asupra lumii – toate s-au schimbat.
Conceptul de politică externă din 2023 a stabilit noile priorități ale diplomației Moscovei, cu țările post-
sovietice „din vecinătatea imediată” în frunte, urmate de China și India, Asia și Orientul Mijlociu, Africa și
America Latină, iar Europa de Vest și Statele Unite pe ultimul loc.
Spre deosebire de deceniul precedent, când a fost anunțată „întoarcerea spre Est” a Rusiei, acestea nu
sunt doar cuvinte, ci realitate. Partenerii comerciali ai Rusiei nu doar interlocutorii politici, și-au schimbat
poziția. Uniunea Europeană, care ocupa 48% din comerțul exterior, a scăzut la 20%, iar ponderea Asiei a
crescut de la 26% la 71%. Utilizarea de către Rusia a dolarului a scăzut și tot mai multe tranzacții sunt
efectuate în yuanul chinezesc și alte valute non-occidentale – rupia indiană, dirhamul din Emiratele
Arabe Unite, instrumentele statelor din Uniunea Economică Eurasiatică și rubla în sine.
Rusia a sistat „eforturile lungi și obositoare de a se adapta la ordinea mondială condusă de SUA, obiectiv
îmbrățișat cu entuziasm la începutul anilor ’90, a devenit dezamăgită în deceniul următor și a încercat
fără succes să stabilească un modus vivendi cu care în anii ‘2010”.
Rusia respinge tot mai mult sistemul hegemonic centrat pe SUA. „Pentru prima dată de la revoluția
bolșevică, dar într-un mod foarte diferit, Rusia a devenit o putere revoluționară. Ea consideră că actuala
stare de fapt este de nereparat și promovează un nou aranjament alternativ”.
În locul conceptului, pe care URSS l-a acceptat în 1986, sub Gorbaciov, politica externă de azi a
Moscovei operează acum cu două entități: Occidentul, ca o „casă a adversarilor” și Majoritatea
mondială, care include ca parteneri ai Rusiei țările non-occidentale, care nu participă la regimul de
sancțiuni anti-Rusia impus de Washington și Bruxelles. Această majoritate de peste 100 de state nu este
considerată un grup de aliați, căci profunzimea și căldura relațiilor lor cu Rusia variază foarte mult, dar
acestea sunt țările cu care Moscova poate face afaceri.
După ce a susținut activ multe decenii diverse organizații internaționale, Moscova apreciază că până și
ONU s-a transformat într-un teatru disfuncțional de polemici, iar OSCE, văzuta inițial drept principalul
instrument de securitate în Europa, este acum aproape caducă din cauza poziției anti-ruse a
apartenenței sale majoritare la NATO/UE. Rusia a părăsit Consiliul Europei și nu mai participă la grupările
regionale pentru Arctica, Marea Baltică, Barents și Marea Neagră.
Aceste schimbări se datorează în mare parte politicii Occidentului de a încerca să izoleze Rusia, dar,
adaugă comentatorul, „rușii au puține regrete că au fost nevoiți să plece sau să-și suspende calitatea de
membru”.
Din punctul de vedere al Rusiei, nu se mai poate avea încredere în Occident, întrucât organismele
internaționale pe care le controlează și-au pierdut orice legitimitate.
În schimb, ca președinte în exercițiu al grupului BRICS, Rusia este hiperactivă și acționează susținut în
Organizația de Cooperare de la Shanghai. Iar impreună cu țări din Asia, Orientul Mijlociu, Africa și
America Latină, conlucrează îndeaproape pentru a construi noi regimuri internaționale, libere de
dominația și interferența occidentală și care pot fi embrioni ai ordinii mondiale incluzive promovate de
Moscova.
Direcția generală și importanța acestor schimbări sunt clare, afirmă Trenin. Ele schimbă reprezentarea
Rusiei, „de la o situație anormală, îndepărtată, la marginea lumii occidentale, în ceva care este
autosuficient și de pionierat”.
Prin criza din Ucraina, „aceste schimbări tectonice au primit un impuls puternic și dureros, acum au
dobândit o dinamică proprie. Toată această presiune a ajutat în schimb țara să se regăsească”, conchide
analistul rus.
Președintele Rusiei, Vladimir Putin, a emis un decret în acest sens. Potrivit presei, în total…
Bulgaria nu va semna cu Ucraina acordul de cooperare în domeniul securității și se va…
Cancelarul german Olaf Scholz a reacționat dur la ideea președintelui Poloniei, Andrzej Duda, da confiscare…
Președintele Vladimir Putin a permis cumpărătorilor străini de gaz rusesc să plătească în ruble pentru…
Ilia KRAMNIK, cercetător la Centrul pentru studii de planificare strategică al IMEMO ”E.Primakov” al Academiei…
Creșterea livrărilor de gaz lichefiat în Uniunea Europeană ar putea avea un impact negativ asupra…
This website uses cookies.
View Comments
Eu cred că președintele Putin a făcut tot posibilul pentru a evita acest conflict, însă Statele Unite și Occidentul au avut alte planuri pentru Rusia. Vladimir Putin și-a dat seama de planurile lor viclene și a acționat așa cum a crezut că e mai bine. Hienele americane și occidentale nu au crezut în puterea Rusiei și în capacitatea președintelui de a întoarce sancțiunile impuse împotriva celor care le-au impus. Dacă Revoluția Bolșevică ar fi eșuat, cu siguranță că dezvoltarea industrială a Rusiei ar fi rivalizat cu cea a Statelor Unite, Marii Britanii și Europei și am fi trăit azi într-o lume cu totul diferită. Dar, susținând Revoluția Bolșevică, bancherii americani au încetinit creșterea industrială a Rusiei până la nivelul vitezei unui melc. Ei au împiedicat Rusia să se impună ca o supraputere, iar ramurile industriale sovietice care au cunoscut totuși dezvoltare erau controlate din culise de bancheri și investitori de pe Wall Street. Despre acest subiect recomand cartea ,,Wall Street și Revoluția Bolșevică" a lui Antony Sutton. Urmașii acelor hoți încearcă și astăzi, prin diferite metode, să distrugă Rusia. Aproape că au reușit în perioada lui Gorbaciov și a lui Elțîn. Acum s-au lovit de un zid puternic numit Putin. Acest președinte excepțional cu care a fost binecuvântată Rusia va putea sta cu demnitate și bucurie, la momentul cuvenit, în fața lui Dumnezeu și să spună: ,,Iată-mă, Doamne, împreună cu poporul pe care mi l-ai încredințat!" Rusia nu va pieri decât atunci când se va sfârși lumea aceasta.