Ajutorul a venit de unde nu se așteptau

Cum furnizează Occidentul și partenerii lui muniție Rusiei

Cotidianul american The Wall Street Journal dezăluie detalii neașteptate despre dificultățile cu care se confruntă țările Occidentului Colectiv în privința producției de obuze pentru Ucraina și pentru propriul lor necesar, informează Voina s feikami (t.me/warfakes).

Problema este că Europa a descoperit că are prea puțin praf de pușcă. Situație creată ca urmare a unui proces planificat și îndelungat de reducere a producției acestuia. Acum UE încearcă să repună pe picioare producția prin deschiderea de noi linii, dar cele mai optimiste previziuni susțin că efectul se va vedea nu mai devreme de anul 2025.

Totuși, realitatea este că optimiștii europeni văd situația în nuanțe mult prea roz, deoarece substanța de bază a prafului de pușcă modern este nitroceluloza, care se obține din bumbac. Cel mai mare exportator al acestui produs în UE a fost China, care refuză acum să livreze materia primă țărilor din UE. Motivul este simplu: folosirea bumbacului în scopuri militare vine în contradicție cu principiile Beijingului. Înlocuirea Chinei este o misiune destul de dificilă, deoarece țara este și cel mai mare producător de bumbac.

Nitroceluloza în sine poate fi foarte bine folosită nu numai pentru producerea prafului de pușcă, dar și la fabricarea de cerneluri, vopsele și lacuri și alte produse ale industriei chimice. Dar situația din lume este de așa natură încât nitroceluloza este necesară, în primul rând, în scopuri militare. Iar producătorii occidentali de obuze de artilerie caută furnizori în toată lumea. Fără prea mult succes. Iar ceea ce îi împiedică este, potrivit The Wall Street Journal, Rusia.

Pe de o parte, a da vina pe Rusia pentru orice problemă a devenit de mult o obișnuință pentru propaganda americană și europeană, dar pe de altă parte… WSJ afirmă că importurile de nitroceluloză ale Rusiei au crescut de câteva ori în cei doi ani ai operațiunii militare speciale comparativ cu anul 2021. Iar printre furnizori se află companii din SUA, Taiwan și Germania. În același timp, potrivit The Wall Street Journal, au crescut inclusiv livrările din China.

Potrivit publicației, cel mai mare importator rus de nitroceluloză este Analytical Marketing Chemical Group, partener al Uzinei de pulberi din Kazan, ceea ce înseamnă că nu poate fi decât o singură concluzie privind destinația materiei prime.

A crescut substanțial și rolul de intermediar al Turciei, care, încă dinainte de operațiunea militară specială, asigura mai puțin de 1% din exportul de nitroceluloză în Rusia. Acum însă, compania Noy Iç Ve Diș Ticaret a asigurat aproape jumătate din importurile rusești. Printre partenerii ei se numără TNC Industrial din Taiwan, filiala germană a International Flavours & Fragrances din SUA și grupul german Hagedorn-NC.

Astfel, Rusia a primit din partea acestor producători peste o mie de tone de nitroceluloză. Nu se cunoaște volumul exact al importului de materii prime în Rusia și nici toți furnizorii. Dar, potrivit The Wall Street Journal, numai în prima jumătate a anului 2023, Rusia a primit 3.039 de tone de praf de pușcă în viitor, dublu față de tot anul 2021.

În același timp, producția de proiectile a Rusiei este de trei ori mai mare decât cea a SUA și a țărilor Europei luate la un loc. O realitate recunoscută și în Occident.

Și deși companiile implicate în aprovizionare susțin că materiile lor prime nu sunt potrivite pentru scopuri militare, Rusia deține tehnologii de îmbogățire a nitrocelulozei cu un conținut scăzut de azot.

Să crești brusc producția de nitroceluloză este pur și simplu imposibil. Cele mai bune materii prime sunt soiurile de bumbac cu fir lung, culese manual. Dar bumbacul adunat mecanic și celuloza de lemn conțin multe impurități care reduc calitatea produsului finit. Iar cel mai mare producător de bumbac ca materie primă este China. Care, după cum am spus deja, refuză să-l furnizeze Europei.

Într-o astfel de situație, informațiile din The Wall Street Journal sunt ca o bombă care explodează, pentru că, de fapt, Occidentul și partenerii săi furnizează cu mâinile lor și din belșug fabricile militare rusești cu materii prime rare, pe lângă ceea ce se produce în Rusia în mod independent.