Corneliu Vlad. Ucraina: un bilanț descurajant pentru Kiev și Occident

Corneliu VLAD

Bizară și inoportună, ca să nu spunem mai mult, dezlănțuita operațiune propagandistică de marcare a doi ani de la declanșarea operațiunii militare speciale în Ucraina pe care Occidentul a declarat-o oficial și public, de la început, război.

„Avea să fie sărbătoare? Sau slujba de înmormântare?”, scria Arghezi într-un alt context. Mai degrabă o campanie publicitară occidentală neinspirată. Scopul ei? Să întrețină iluzia că Kievul n-a pierdut partida și merită în continuare bani și arme pentru război.

Numai că Kievul și susținătorii săi externi sunt într-un moment în care nu pot face un bilanț de etapă favorabil lor.

Și nu printr-un asemenea show îi convingi pe congressmenii americani, nici state membre ale NATO să voteze pentru noi ajutoare militare, nici pe guvernanții de la Kiev să nu mai sustragă din ce primesc ca ajutor și să nu se mai certe între ei, nici pe bărbații ucraineni care refuză să se înroleze pentru a muri pe front.

Dar, în primul rând, nu poți alina durerea celor ce și-au pierdut pe fronturile din Ucraina pe cei dragi, nici pe cei rămași în viață să rabde la nesfârșit încercările cumplite ale războiului.

N-am remarcat în discursurile sforăitoare ale mai marilor aliați ai Ucrainei vreun mesaj de compasiune, de îmbărbătare, de ajutorare, de promisiuni, de speranță pentru victimele războiului.

Daca Churchill le spunea compatrioților săi, în timpul celui de al doilea război mondial, „Nu am nimic de oferit decât sânge, trudă, lacrimi și sudoare”, ucrainenii n-au parte nici măcar de o asemenea „promisiune”.

Dimpotrivă. Oficialitățile și ziariștii occidentali se întrec în previziuni sumbre.

Însuși președintele Biden, remarca publicația “Politico”, “a trecut de la promisiunea că SUA vor sprijini Ucraina „atâta timp cât va fi nevoie”, la a spune că SUA vor oferi sprijin „atâta timp cât vom putea.”

“Washington Post” titra: “În Ucraina, riscul nu este în impas. Este înfrângerea”. Și scria:” Un joc final nespus, de nespus, în războiul Rusia-Ucraina este rostit brusc cu voce tare: Kievul riscă să piardă”.

„Ucraina nu mai poate câștiga. De fapt, nu a avut niciodată șansa de a câștiga”, proclama un fost colonel american în „The Hill” (un fel de oficios al Congresului). „Finalul jocului din Ucraina se apropie rapid. Poate veni mult mai devreme decât mulți sunt astăzi dispuși să recunoască”, dădea el verdictul.

Iar Institute for the Study of Wars scria că „ negocierile în condițiile Rusiei echivalează cu capitularea deplină a Ucrainei și a Vestului”.

“O victorie rusească se arată tot mai apropiată” afirma categoric un ziarist britanic de la “The Telegraph”

N-au lipsit, desigur, nici comentariile triumfaliste, nici cele alarmiste, și unele, și altele departe de realitate, ale feluriților tovarăși de drum occidentali ai regimului de la Kiev.

Moscova n-a considerat necesar să se alăture acestui cor al robilor și puținele comentarii în materie au evitat superlativele, axandu-se pe analiza riguroasă a situației de fapt.

Pentru exemplificare, voi cita doar două aprecieri.

Anatoli Antonov, ambasadorul Federației Ruse în SUA, a remarcat că “occidentalii au făcut totul pentru a lipsi Ucraina de independență și a o transforma într-un cap de pod anti-rus. Dar Rusia încă nu renunță la dialog. Suntem fermi: mai devreme sau mai târziu se va ajunge la acorduri pașnice”, în ciuda miliardelor de dolari livrate Kievului de SUA și aliații lor “pentru a prelungi conflictul, aducând nenorociri pentru mii de oameni”.

În loc să audă și să înțeleagă cererile cheie ale Rusiei – neutralizarea, denazificarea și demilitarizarea Ucrainei, precum și respingerea rusofobiei și a planurilor NATO – Kievul și susținatorii săi resping negocieri de pace în condiții rezonabile, a precizat ambasadorul rus.

În termeni mult mai tranșanți, Dmitri Medvedev, vicepreședintele Consiliului de Securitate al Rusiei, consideră că aria conflictului ar putea să nu se limiteze la stadiul actual și ar putea fi necesar să ajungă la Kiev pentru atingerea țintelor operațiunii militare speciale.

Un personaj dintr-o piesă a scriitorului grerman Bertolt Brecht se întreabă: “Și totuși, mă sâcâie mereu același gând: Ce face în Europa omul oarecare, omul de rând? Pentru războiul meu, îl putem pune la treabă?”

Însă doar 10% dintre europeni cred că Ucraina poate învinge Rusia pe câmpul de luptă, potrivit unui sondaj recent al Consiliului European pentru Relații Externe. În 12 țări din UE, 20% dintre cei întrebați credeau că Rusia ar putea câștiga, iar 37% credeau că conflictul se va încheia printr-un compromis.

Numai 31% ar dori ca Europa să mai sprijine Ucraina în război, iar 41% au spus că ar trebui să preseze Kievul să negocieze.

Sprijinul celuilalt susținător important al Ucrainei, Statele Unite, rămâne în dubiu, deoarece un pachet de ajutor de 60 de miliarde de dolari rămâne blocat în Congres.

Favoritul prezidențialelor din SUA, Donald Trump, a criticat sprijinul suplimentar pentru Ucraina.

Dacă viitorul lider al SUA ar opri sprijinul față de Ucraina, 20% dintre respondenții europeni au spus să fie sistat, iar 21% au opinat să rămână același.

33% dintre chestionați au spus că Europa ar trebui să urmeze conducerea SUA, reducând ajutorul și presând Ucraina să încheie un acord cu Rusia.

La doi ani după începerea operațiunii militare speciale în Ucraina întrebările se acumulează, răspunsurile întârzie, iar colapsul regimului de la Kiev devine tot mai evident.

Iar a marca doi ani de război și nenorociri este o operațiune pe cât de neinspirată și inoportună, pe atât de lipsita de sens, este un exercițiu propagandistic eșuat pentru Kiev și sprijinitorii sai.