Corneliu Vlad: Majoritatea globală a devenit o certitudine

Corneliu VLAD

Lumea de azi este într-un haos dinamic, susține un politolog. Dar un haos în care începe să se prefigureze puncte cardinale, cum ar fi spus poetul și gânditorul interbelic Nichifor Crainic.

Să pornim de la aprecierea ministrului rus de Externe Serghei Lavrov, care afirmă că a apărut o lume multipolară, policentrică. Iar exemplul cel mai evident este emergența BRICS, al cărui nucleu este alcătuit din cinci mari puteri sau puteri emergente (Brazilia, Rusia, India, China, Africa de Sud), în jurul căruia se adună alte state ale lumii. I s-au alăturat alte zece state, iar alte 27 de țări „stau la rând” pentru a obține cel puțin statutul de stat partener. În acest moment, BRICS trece printr-o salutară “criză de creștere”, căci trebuie să facă față simultan la două sfidări: extinderea și aprofundarea constructului.

BRICS se constituie în formatul instituțional al ceea ce tot mai multa lume numește Majoritatea globală.

“Conceptul de Majoritate mondială (adică țări din afara comunității occidentale), a intrat anul acesta în lexicul politic rusesc, se potrivește cu delimitarea proceselor din țările individuale și la nivel global”, remarcă politologul rus Feodor Lukianov. Rolul instituției globale este jucat în prezent de Occident și nu există o singură forță „populistă” care să se opună. Dar există un spațiu imens (însăși Majoritatea mondială”) care crede că minoritatea (Occidentul) abuzează de puterea sa. Este, și aceasta, o relicvă încă activă, a primului război rece. Iar ceea ce apare, adaugă autorul rus, “nu este o opoziție rigidă, ci mai degrabă o rezistență coagulată – deși în creștere – care reduce eficacitatea politicilor SUA și ale aliaților săi. În cadrul comunității occidentale însăși, vedem o cerere tot mai mare din partea „populiștilor” de a reduce implicarea în afacerile mondiale, deoarece costurile depășesc beneficiile”.

Marea majoritate a statelor, Majoritatea globală, nu s-a alăturat sancțiunilor aplicate de SUA Rusiei, dar statele care o alcătuiesc nu sunt capabile încă să-și impună cu adevărat vocea în discuții, constată ministrul Lavrov. Dar, precizează el, există o conștientizare a faptului că acest lucru se poate întâmpla oricui și că orice țară poate fi ținta sancțiunilor impuse de SUA, Europa și alți aliați ai lor. Nimeni nu știe ce nu-i vă plăcea Americii în dimineața următoare. În ultimii ani, Statelor Unite nu le-a plăcut faptul că Ucraina era vecină cu Rusia, care a căutat să construiască relații normale de lucru cu vecinul său. Au început să o „târască” în Uniunea Europeană sub sloganul „fie cu noi, fie cu Rusia”.

În același timp, adaugă politologul rus Serghei Karaganov, “acum, că Rusia a eliberat lumea de „jugul occidental”, statele din Sudul Global sau, așa cum le numim noi, țările Majorității mondiale nu se mai supun Europei”. Și totuși, precizează el, “eu nu cred că forțele naționale cu adevărat pragmatice pot veni la putere în Europa în viitorul apropiat. De aceea, dacă vorbim despre relații normale dintre Rusia și Occident, cred că va dura cel puțin o generație și jumătate, adică vreo 20 de ani să se întâmple asta”.

Actualul echilibru geopolitic mondial (pentru a nu spune dezechilibru) este supus unor mari presiuni, care prefigurează mari schimbări la scară planetară. Analistul rus Ivan Timofeev constată că “anul 2022 a fost un an al haosului dinamic, cu tranziția Rusiei la o nouă realitate în ordinea sa politică și socială”. Declanșatorul schimbării a fost izbucnirea contradicțiilor în relațiile cu „Occidentul colectiv”. Operațiunea militară împotriva Ucrainei și lanțul de evenimente de confruntare ulterioare au devenit o expresie concentrată a crizei: odată cu accelerarea cursei înarmărilor, extinderea NATO, sancțiuni pe scară largă, încercări de izolare a Rusiei, ajutor militar și financiar pentru Ucraina și alte toți factorii joacă un rol. În 2022, relațiile dintre Rusia și Occident au intrat într-un format de confruntare acută, marcat de livrarea de ajutor militar și financiar pe scară largă Ucrainei, de o nouă expansiune a NATO și de un curs către remilitarizarea Europei. “În prezent, observă Timofeev, membrii blocului se tem de un conflict militar direct cu Rusia din cauza riscului de escaladare nucleară, dar văd un risc redus în creșterea cantității și calității armelor furnizate Ucrainei”. Ceea ce sporește considerabil coeficientul de imprevizibilitate și de pericol la adresa păcii și securității mondiale.

În același timp însă, completează Serghei Karaganov, “trebuie să înțelegem că Majoritatea mondială nu va lupta cu Occidentul. Multe țări sunt interesate să dezvolte comerțul și alte relații cu acesta. De aceea, Majoritatea mondială este colegii Rusiei, dar nu aliați”.

„În lumea de astăzi fiecare este pentru el însuși, reflecteza Karaganov. Aceasta este o lume magnifică multipolară și multicoloră. Asta nu înseamnă că vor exista niște blocuri peste 20 de ani, inclusiv unul relativ pro-rus. Trebuie să ne găsim și să înțelegem cine suntem. Suntem o mare putere eurasiatică, Eurasia de Nord, un eliberator de popoare, un garant al păcii și nucleul militar-politic al Majorității mondiale”.

Este adevărat că în lumea tot mai puțin previzibilă în care trăim, o lume încărcată de surprize și revelații de tot felul, și previziunile politologilor tind să se apropie nu o dată de aproximările și fabulațiile ghicitorilor în stele.

Dar Majoritatea globală devine o realitate tot mai consistentă și emergentă, apariția unui nou centru mondial de putere este o certitudine.