„Centura globală a modernizării” în locul unei „pâlnii a haosului”

Vizitele de lucru efectuate de președintele Rusiei, Vladimir Putin, în Emiratele Arabe Unite și Arabia Saudită, pe 6 decembrie 2023, precum și vizita întreprinsă la Moscova, pe 7 decembrie, de președintele Iranului, Ibrahim Raisi, sunt deja importante măcar pentru faptul că au demonstrat cel mai ridicat nivel al interesului manifestat de țările lider din Orientul Mijlociu pentru cooperare cu Rusia în diverse ramuri de activitate, începând de la coordonarea eforturilor în domeniul comerțului cu hidrocarburi clasice până la proiecte de investiții în industriile de înaltă tehnologie, scrie, în comentariul său pentru RT, Dmitri Evstafiev,
profesor la Institutul de Media al Școlii Superioare de Economie a Universității Naționale de Cercetare, doctor în științe politice.

Atributele externe ale vizitelor sunt cu adevărat importante, deoarece Orientul Apropiat și Mijlociu constituie un spațiu al simbolurilor și gesturilor. Desigur, Rusia folosește efectiv fereastra de oportunități care se deschide pe măsură ce jucătorii regionali realizează tot mai mult că politica americană duce în impas și că SUA sunt incapabile să-și îndeplinească rolul de mediator și aducător de pace în regiuine. Iar rezultatele discuțiilor purtate de Vladimir Putin cu privire la posibilele variante de ieșire din impasul militar și de forță din Gaza vor fi solicitate când părțile în conflict vor ajunge la înțelepciunea necesară. Dar este vorba despre o manevră mult mai semnificativă din punct de vedere strategic a politicii externe a Rusiei, de implementare în practică a principiilor unei lumi policentrice.

Scopul imediat al diplomației ruse este destul de transparent: să nu permită atragerea statelor din Golful Persic, cu care Rusia a dezvoltat, în ultimii ani, relații uneori dificile, dar absolut de lucru, în „pâlnia haotizării” care, evident, se răsucește în Estul Mediteranei.

Această „pâlnie” a dobândit un vector geografic bine conturat: arealul conflictului a cuprins deja Marea Roșie, atragând în ea Marina militară americană. Ținând cont de prezența în conducerea americană a unor grupuri influente, bipartizane, de altfel, care consideră că Statele Unite trebuie să-și stabilească drept scop distrugerea preventivă a potențialului militar și industrial al Iranului, probabilitatea unei escaladări a conflictul și răspândirea lui în Liban, apoi în Iran și, prin urmare, în întregul Golf Persic, este mai mult decât semnificativă. Ilustrativ este faptul că, la nivelul retoricii publice a oficialităților și elitei politice, SUA joacă evident în favoarea agravării situației, o agravare anti-iraniană.

Dar consecințele unui mare conflict în Golful Persic vor afecta nu numai Orientul Apropiat și Mijlociu. Ele pot provoca o reacție în lanț de destabilizare, afectând parțial spațiul post-sovietic, întărind acolo sentimente religioase radicale și creând riscuri pentru Rusia însăși.

Statele Unite sperau că, prin crearea de amenințări strategice pentru China în Asia de Est, reducându-i activitatea în Orientul Apropiat și Mijlociu, unde Beijingul se afla în centrul multor procese importante, vor putea câștiga mari șanse de a ghida politicile chiar a unor țări importante, în special a celor care au întreținut relații militare și politice strânse cu SUA. Promovând o politică externă corectă, Rusia neutralizează nu fără succes eforturile celei mai agresive părți a guvernului american de a haotiza întregul Orient Apropiat și Mijlociu.

Este oare Rusia capabilă să joace rolul de mediator politic? Fără indoială. Și important este că Rusia a demonstrat că este capabilă să îndeplinească această funcție în tăcere, fără a încerca să cumuleze puncte momentane de PR. Iar la întrebarea despre capacitatea Rusiei de a fi un „donator neutru de securitate” trebuie dat, de asemenea, un răspuns pozitiv, chiar dacă nu este atât de simplu, având în vedere și complicatele relații reciproce dintre statele din regiune și semnificativele posibilități pe care SUA le păstrează în privința manipulării acestor divergențe. În ultimă instanță, Washingtonul conta în mod clar pe posibilitatea de a folosi divergențele tradiționale dintre Iran și monarhiile petroliere arabe pentru a-și menține influența în regiune. Tipice sunt și încercările de a reveni la scenariile unei „revoluții colorate” în Iran, despre care se vorbește fără jenă în Statele Unite.

Prezența unui obiectiv strategic maxim al politicii externe rusești și seriozitatea modului în care el este abordat sunt confirmate de componența delegației care l-a însoțit pe Vladimir Putin.

Misiunea este de a forma o centură de creștere economică sustenabilă și de modernizare economică nu doar de-a lungul coridorului industrial și logistic Nord-Sud, cu includerea statelor adiacente.

Rusia propune, practic, crearea unei „centuri a modernizării economice” însemnată la nivel global și care să integreze diferite microregiuni, o centură care să fie asigurată inclusiv prin acorduri politice și, eventual, cu înțelegeri militaro-politice, la un moment dat în viitor.

Este o decizie strategică ce demonstrează caracterul incluziv al proiectelor geo-economice rusești, care țin cont nu doar de aspectele comerciale, dar și de probleme de securitate, precum și de relațiile istorice extrem de dificile dintre diferite țări.

Coridorul Nord-Sud trebuie nu să divizeze regiunea, ci să-l integreze, formând o bandă largă de colaborare economică, dar pe baza relațiilor dintre state suverane, și nu pe o formă sau alta de extrateritorialitate.

Dar pentru asta este nevoie de o sinergie cu alt centru în formare de creștere economică, iar acest lucru îl poate face doar Rusia – în aceasta constă unicitatea statutului ei și a posibilităților ei.

Și cum să nu-ți amintești, în acest context, de faptul că pe 5 decembrie a avut loc la Moscova întâlnirea miniștrilor de externe ai celor cinci țări caspice, care a fost prezidată de Serghei Lavrov. Pe viitor, astfel de întâlniri vor avea loc în mod regulat, ceea ce indică nivelul de coordonare între țările din regiune, în creștere semnificativă.

Președintele Rusiei a mers în Emiratele Arabe Unite și Arabia Saudită, înțelegând interesele și cerințele țărilor caspice, nu mai puțin decât Rusia, interesate ca regiunea să cunoască o dezvoltare economică sustenabilă. Este evidentă și disponibilitatea acestor țări, participante responsabile, care gândesc pe termen lung, la colaborare regională, de a contracara eforturile forțelor externe de a zdruncina în spirit anti-rus atât Caucazul de Sud, cât și regiunea Caspică ca atare.

Apărută în ultimele săptămâni, metafora geopolitică a opoziției acelei părți a regiunii, unde SUA aproape că au obținut monopol politic asupra medierii în relațiile interstatale, împingând la margine alți mediatori internaționali și unde haotizarea devine o nouă normă geopolitică, iar, pe de altă parte, a spațiului cu relații respectuoase între state suverane care asigură o creștere economică sustenabilă, este o formulă scalabilă și pentru alte regiuni, fiind vorba de formarea unei lumi policentrice, unde diviziunea economică și geografică anterioară poate să nu mai fie relevantă. Săptămâna aceasta, care, amintim, a început cu vizita președintelui la expoziția-forum „Rusia” de la Complexul Expozițional VDNH și cu invitația de a o vizita adresată ambasadorilor străinii, inclusiv a celor care reprezintă state neprietenoase, poate fi definită ca o ofensivă strategică a Rusiei, nu doar de politică externă.

Amintim că săptămâna trecută s-a încheiat cu amplul Forum de investiții „Rossia zoviot” (Rusia cheamă, n.r.), desfășurat în perioada 7-8 decembrie și care subliniază posibilitățile Rusiei ca sistem economic care s-a adaptat mai devreme decât altele la policentricitatea nu doar geopolitică, dar și geoeconomică.

Pe fundalul succeselor economice, diplomatice și militaro-politice ale Rusiei, care par evidente pentru toată lumea, chiar și pentru neprietenii noștri, Rusia demonstrează posibilitatea de a ieși din impasul de dezvoltare în care singuri au intrat SUA și sateliții lor apropiați și în care încearcă să împingă restul lumii. Rusia este deschisă cooperării, ceea ce au și demontrat vizitele președintelui Rusiei în Orientul Mijlociu. O cooperare care să țină cont nu doar de aspectele economice, dar și de chestiunile de securitate. Cine vrea să se dezvolte va auzi Moscova și va profita de oportunitățile oferite. Cine nu vrea să vadă aceste oportunități va continua să vorbească despre izolarea Rusiei, uitând că „izolarea Rusiei” este doar un slogan care există doar în propaganda care este ruptă de viață.