Corneliu Vlad: Estul, Vestul și Majoritatea mondială

Corneliu VLAD

Fosta „lume a treia” din timpul războiului rece se prefigurează tot mai distinct ca o entitate politico-diplomatică cu o coeziune și acțiune unitară în creștere. Un exemplu evident îl oferă votul la ONU al statelor în discuție, care refuză acuzele și sancțiunile preconizate în diversele proiecte de rezoluții ale statelor occidentale.

I se mai spune Majoritatea mondială sau Sudul global (deși include și state importante situate la nord de Ecuator precum India).

Activismului lor politico-diplomatic li se adaugă atuul economic, mai ales prin perspectivele sale (concret, imensele lor resurse), precum și ponderea demografică în populația lumii.

Explicabil deci că unul din fronturile noului război rece este disputa între noul Est și noul Vest, solidarizarea și conlucrarea cu aceste state.

Iar în această competiție, Estul (și în primul rand Rusia și China) sunt clar avantajate.

Publicația americana „Foreign Affairs” analizează această sinergie planetară într-un articol intitulat „Ce e de făcut cu influența persistentă a Rusiei?”.

Autorii pornesc de la constatarea că „în paralel cu golul tot mai mare, de netăgăduit, dintre Rusia și Occident, în altă parte a lumii a devenit clară o altă tendință: Moscova și-a sporit influența și pârghia în multe țări importante, inclusiv în țări care contează foarte mult pentru SUA”.

În conversații cu oameni de știință, experți din sectorul privat și factori de decizie, cu parteneri importanți ai SUA (Brazilia, India, Indonezia, Israel, Mexic, Africa de Sud și Turcia), autorii articolului au constatat că „aceștia evocă cu reticență războiul din Ucraina, pe care îl văd ca un conflict strict european. Ei spun clar că publicul din țările lor este receptiv la narațiunile rusești care învinuiesc Occidentul pentru război”.

Președintele francez Macron s-a declarat „șocat de cât de multă credibilitate pierdem”, referindu-se la statutul diminuat al Occidentului în lume. Iar Josep Borrell, șeful UE pentru afaceri externe, a recunoscut „cât de puternică este narațiunea rusă”.

Pe ce se bazează prestigiul și audiența Rusiei în aceste tari? Câteva explicații. „Narațiunea rusă exploatează resentimentul larg răspândit în lume față de Statele Unite… Moscova se prezinta ca un apărător al valorilor tradiționale împotriva societăților occidentale licențioase care promovează avortul și drepturile LGBTQ, suprimă libertatea religioasă și își impun preferințele culturale altora… În plus, Rusia se bazează pe sprijinul sovietic pentru mișcările anticoloniale.”

Iar pârghia principală de influență economică a Rusiei este energia. Occidentul a stabilit un plafon de preț pentru petrolul rusesc la sfârșitul anului 2022 pentru a reduce veniturile petroliere rusești, dar nu au oprit vânzarea petrolului rusesc, ceea ce ar crea penurie la nivel mondial.

India, care înainte de război, aproape că nu importa deloc petrol din Rusia; acum, Rusia oferă jumătate din aprovizionarea Indiei. Exporturile de energie au generat creșteri mari în comerțul general al Rusiei cu mai multe țări – din 2022 volumul comercial al Rusiei cu Brazilia s-a dublat, iar comerțul cu India și Turcia s-a triplat.

Rusia folosește și exporturile de energie nucleară, care nu sunt sancționate, pentru a câștiga influență în străinătate. În 2010, Rusia și Turcia au semnat un acord cu corporația Rosatom pentru a construi prima centrală nucleară din Turcia. Prin acest acord, dependența Turciei de Rusia va continua zeci de ani.

Îngrășămintele rusești și cerealele sunt, și ele, importante pentru Indonezia, Turcia și alte țări. Un sfert din îngrășămintele importate de Brazilia provin din Rusia.

Și vânzările de arme aduc Moscovei profituri, dar construiesc și relații cu liderii străini și armatele lor. Ponderea Rusiei din totalul exporturilor globale de arme în 2018-22 a scăzut cu circa o treime fața de precedenții cinci ani, dar apărarea rămâne piatra de temelie a unor relații bilaterale, în special între Rusia și India.

Persistența legăturilor dintre Rusia și aceste puteri medii pune la încercare capacitatea Washingtonului de a izola Moscova și de a extinde coaliția pro Ucraina. În ciuda sensibilizării Administrației Biden, aceste țări răman mai mult sau mai puțin neutre și este puțin probabil ca pozițiile lor să se schimbe, subliniază „Foreign Affairs”.

Și articolul încheie, oarecum consolator: „ Ceea ce nu înseamnă că Statele Unite și aliații lor au pierdut lupta pentru influență cu Rusia, dar nu se pot aștepta la sprijinul deplin al acestor țări. Pe fondul rivalității reînnoite între marile puteri, puterile mijlocii caută oportunități, nu aliniere”.