Ministerul Justiției a exclus anularea moratoriului asupra pedepsei cu moartea în Rusia
14/11Mercenar georgian luat prizonier, despre cum a fost recrutat de SBU într-un centru de detenție preventivă din Ucraina
14/11Corneliu Vlad: Orizontul neclar al păcii în Ucraina
Corneliu VLAD
Criza ucraineană s-a transformat într-un intens conflict militar-politic între Rusia și statele occidentale care susțin Kievul și, mai grav, a devenit o confruntare geopolitica existențială.
Ministrul de externe rus Serghei Lavrov a spus că Occidentul a declarat „război total”, nu doar Rusiei, ci și „întregii lumi ruse”. Nikolai Patrusev, șeful Consiliului de Securitate, a apreciat că războiul este o încercare a Occidentului de a controla și, în cele din urmă, distruge Rusia. Iar președintele Putin a subliniat că războiul din Ucraina reprezintă o amenințare existențială pentru „poporul rus”.
Moscova subliniază așadar că însăși statalitatea Rusiei este amenințată de forțele occidentale angajate tot mai direct în acest război, numit (încă?) război prin procură.
De aceea, ideea unei soluționări pașnice a conflictului este pentru mulți, în acest moment, o utopie, iar Moscova, constant disponibilă pentru negocieri de pace, formulează condiții obligatorii prealabile tratativelor.
Însă Washingtonul, Londra și alte capitale occidentale s-au opus categoric la inițiativele de negociere de până acum și le-au dejucat, creditând masiv efortul militar al Kievului. Dar evoluția conflictului tinde să ia o turnura spectaculoasă, în defavoarea Kievului și a susținătorilor sai.
Astăzi opinia tot mai larg împărtășită pe plan internațional în lumea politică și mediatică, inclusiv occidentală, este că înfrângerea militară a regimului Zelenski este iminentă, întrucât acesta nu mai dispune nici de armamentul, nici de combatanții necesari pentru a face față pe câmpul de luptă, iar statele din NATO, inclusiv cercuri influente din SUA, sunt tot mai puțin dispuse să acorde un sprijin militar și bugetar impresionant Kievului.
În aceste condiții, singura alternativă rezonabilă de gestionare a conflictului se dovedește a fi căutarea unei soluții practice de reglementare.
Dar ce fel de reglementare? „Discuțiile ipotetice (destul de puțin probabile) care ar putea începe în circumstanțele militare și politice actuale s-ar putea încheia fie cu înghețarea conflictului militar, fie cu un acord fictiv care ar fi mai favorabil părții mai slabe care are nevoie de timp pentru a-și regrupa forțele” – scrie universitarul rus Alla Levcenko.
Ambele variante sunt respinse de Moscova, căci nu ar conduce la o soluționare temeinică și sigură pentru revenirea la pace și normalitate.
De aceea, oamenii politici și analiștii tind, între altele, să acorde un plus de atenție și diferitelor propuneri de reglementare pașnică a conflictului, lansate după 24 februarie 2022. Propuneri formulate de state care nu sunt direct implicate în conflict și se poziționează ca neutre, precum China, Brazilia, statele africane și Indonezia, adică țări care se consideră jucători imparțiali.
(O excepție este „planul de pace” în zece puncte al președintelui Zelenski, care prezintă „cea mai preferabilă formulă pentru partea ucraineană”, dar care „ignoră total interesele Rusiei și exclude posibilitatea oricărui compromis”, cum subliniază autoarea rusă menționată.)
Ea adaugă totodată că nici celelalte „planuri de pace” nu pot fi luate drept bază de discuții, căci „ atâta timp cât părțile în conflict se află într-o stare de conflict militar și politic în curs, parametrii configurației negocierilor sunt în mare măsură determinați „pe câmpul de luptă”.
Dar aceste inițiative de pace sunt de luat în seamă, căci extind gama de alternative de soluționare a conflictului care pot fi luate în considerare și introduc ideea de comunicare și compromis într-o situație de mare tensiune militară și politică.
Proiectele de planuri de soluționare a conflictului ucrainean propuse de terți par mai degrabă bune intenții, exerciții diplomatice bine intenționate ori surse de „capital diplomatic”, decât propuneri realiste de rezolvare a conflictului, scrie autoarea rusă.
În prezent, antagonismul practic ireconciliabil al intereselor părților, greu de armonizat de către actorii externi care se implică sau influențează, relevă ca o problemă critică în relațiile dintre părțile opuse lipsa de încredere. Părțile în conflict sunt neclintite în neîncrederea că termenii unui tratat de pace vor fi îndepliniți, ceea ce le obligă să continue lupta. Refuzul Kievului de a negocia cu partea rusă, livrarea continuă de arme în Ucraina de către Occident și declarațiile sale agresive față de Moscova, încețoșează perspectivele negocierilor și prelungesc războiul, iar vocea diplomaților este greu de auzit, constată autoarea de la Moscova.