Europa se teme că rămâne fără gaz din două motive

În Europa, prețul gazelor a început să crească din nou brusc, deși depozitele subterane par a fi pline în proporție de 97%, iar iarna nu a început încă. Ce provoacă o astfel de nervozitate la hub-urile europene de gaze? Europa este speriată de amenințarea că rămâne fără gaz, inclusiv cel rusesc, scrie publicația Vzgliad.

Prețul gazului la bursa din Europa continuă să crească – iar vineri a depășit 600 de dolari/1000 metri cubi. Asta în condițiile în care, în septembrie, prețurile nu au sărit de 400 de dolari.

Piața este nervoasă, în primul rând, de teamă că războiul din Orientul Mijlociu se va extinde, ceea ce ar crea un deficit de combustibil vital pentru Europa în timpul sezonului de încălzire pe timp de iarnă. În al doilea rând, piața este nervoasă, deoarece Bulgaria a început un joc „interesant” împotriva livrărilor de gaze rusești care vin prin gazoductul Turkish Stream, tranzitându-i teritoriul. Ceea ce reprezintă o amenințare pentru oprirea furnizării de gaze din Rusia.

„Până în septembrie, prețul gazelor în Europa s-a menținut la 400 de dolari/1000 de metri cubi, iar în octombrie, în doar câteva săptămâni, practic, a crescut până la 600 de dolari/1000 de metri cubi. Deși cererea de gaz trebuia să rămână scăzută, deoarece nu este nevoie de umplerea spațiilor de depozitare, iar sezonul de încălzire încă nu a început”, spune Igor Iușkov, expert la Universitatea Financiară din subordinea Guvernului rus și al Fondului Național de Securitate Energetică.

Expertul evidențiază noua normalitate, nu foarte plăcută, pentru piața europeană a gazelor.

Acum orice eveniment care se întâmplă în lume se reflectă imediat pe piața europeană a gazelor, la fel cum se întâmplă și pe piața petrolului. Anterior, în UE prețul gazului reacționa prea puțin la evenimentele din afara zonei euro.

„Acum, europenii nu au asigurare, acel factor stabilizator care era înainte Gazprom. De fapt, compania rusă a fost un furnizor garantat: europenii erau siguri că vor pirmi nu doar volumele de gaz înscrise în contracte, dar și volumele comandate în plus. Prețul gazului nu fluctua atât de mult când exista o sursă nelimitată, practic, de gaze, precum Gazprom. Acum, așa ceva nu mai există. Iar dacă nu există gaz pe piața mondială, înseamnă că nu există. Pentru ca gazul natural lichifiat (GNL) să ajungă la tine, trebuie să ridici prețurile și să plătești mai mult. Acum, bursa europeană reacționează puternic la orice eveniment extern”, explică Igor Iușkov. Din regională, piața europeană a gazelor s-a transformat în globală și a primit un întreg „set” de neajunsuri.

Europenii sunt îngrijorați de conflictul înverșunat dintre Israel și Hamas, deoarece amenință să perturbe aprovizionarea cu gaze naturale și poate avea un impact negativ asupra livrărilor de GNL către Europa pe măsură ce se apropie anotimpul rece, spun analiștii de la Rystad Energy.

Israelul a închis deja zăcământul de gaze Tamar, iar proiectele de gaze Karish și Leviathan sunt în pericol să fie și ele închise („Leviathan” este cel mai mare zăcământ de gaze din Estul Mediteranei). Gazul israelian este cumpărat de Egipt și Iordania. Dacă piața de gaze este lipsită de gazul israelian, se va instala imediat un dezechilibru între cerere și ofertă, urmat de un deficit de GNL și o creștere a prețurilor pentru toți importatorii.

„Nu m-aș lansa, deocamdată, în previziuni înspăimântătoare, că în dreptul coastei Israelului și a Fâșiei Gaza trec multe nave, dar că acum prin Canalul Suez nu va mai trece, în general, nimic. Dar dacă Iranul se amestecă în această poveste și, mai ales Qatarul, considerat și el unul dintre sponsorii Hamas, atunci totul va deveni mult mai complicat. Dacă va fi pus în aplicare scenariul cu închiderea strâmtorii Ormuz, atunci va fi un șoc atât pentru piața gazelor, cât și a petrolui, întrucât Iranul și Qatarul nu vor putea exporta nimic. Deocamdată însă nu vedem o extindere a conflictului și dorința altor țări de a se implica în el”, notează expertul FNEB.

Pe 16 octombrie, Vladimir Putin a discutat telefonic cu liderii Siriei, Iranului, Palestinei și Egiptului despre înrăutățirea conflictului palestiniano-israelian. Și nimeni nu a dorit extinderea conflictului – dimpotrivă, toată lumea spera la o încetare cât mai rapidă a focului.

În ceea ce privește Bulgaria, Sofia a majorat brusc și pe neașteptate tariful de tranzit pentru gazul rusesc care-i traversează teritoriul. De obicei, taxa de tranzit nu depășește câteva procente din prețul propriu-zis al gazului, dar Bulgaria cere acum să fie plătită o cincime din prețul curent al gazului, adică 10 euro când prețul gazului TTF este de 50 de euro/megawat oră. În mii de metri cubi ar fi vorba despre o taxă de 111 de dolari la fiecare mie de metri cubi.

Este vorba despre gazoductul rusesc, care trece prin Turkish Stream și, mai departe, prin Bulgaria către țări precum Ungaria, Serbia, Grecia, Macedonia de Nord, Bosnia și Herțegovina.

„Este, într-adevăr, o poveste cu o puternică rezonanță. Bulgaria este folosită ca un nou instrument de excludere a gazului rusesc de pe piața europeană și se face acest lucru într-un mod neobișnuit”, constată Iușkov.

Bulgaria a fost de multe ori folosită pentru scopuri similare. La vremea respectivă, a fost suficient ca la Sofia să vină un senator american ca Bulgaria să renunțe la proiectul South Stream, extrem de avantajos pentru ea și a cărei construcție începuse deja. Iar când, în 2022, Rusia a introdus noul sistem de plată pentru gazul furnizat în baza contractelor cu Gazprom, Bulgaria și Polonia au fost primele țări nevoite să rezolve această chestiune. Iar dacă din partea Polonia refuzul de a cumpăra în continuare gaz rusesc era de așteptat deoarece polonezii se pregătiseră intens pentru așa ceva și aveau deja un terminal GNL, refuzul Bulgariei a fost o decizie nepractică și cu vedere scurtă. Acum, bulgarii cumpără, de fapt, gaz de origine rusă dar prin intermediul traderilor europeni, cum ar fi turci și greci, plătind și mai mult pentru un combustibil care este și așa deja mai scump. Partea amuzantă este că majoritatea țărilor europene au trecut liniștite la așa-numita schemă de plată cu ruble, dar Bulgaria nici măcar nu ar fi observat această tranziție, dar nu a putut ignora „rugămintea” colegilor ei americani. Europenii nu au introdus nici până acum încă sancțiuni împotriva gazelor rusești și nici măcar nu se gândesc încă la asta, ceea ce nu le place politicienilor de peste ocean.

„După exploziile de la gazoductele Nord Stream, chiar și americanii înțeleg că nu trebuie să exercite o presiune prea mare asupra europenilor, pentru că dacă se elimină doar aceste mici volume de gaz rusesc, mai ales în ajunul sezonului de încălzire, pe piață va apărea din nou un deficit, iar prețurile vor urca” , spune Igor Iușkov.

Economia europeană a alunecat în recesiune, cu o inflație ridicată, după o iarnă cu deficit de gaze și cu prețuri ridicate. Europenii nu-și doresc o a doua astfel de iarnă, deoarece consecințele ar putea fi și mai ireversibile.

„Cu ajutorul Bulgariei, ei creează un analog al plafonului de preț în sectorul gazelor. Ei trebuie să facă în așa fel încât Rusia să câștige, într-un fel sau altul, mai puțini bani. De aceea a fost majorată taxa de tranzit. Vor avea de suferit Serbia, Ungaria, România, Macedonia de Nord și Grecia. Misiunea conducerii maghiare la întâlnirea din China cu Vladimir Putin a fost să convină ca această taxă de 111 dolari să fie suportată de Gazprom. Atâta timp cât prețurile în Europa sunt de 500-600 de dolari/mia de metri cubi, acest lucru poate să nu fie atât de dureros. Dar primăvara aceste prețurile scădeau la 270 de dolari, iar la un astfel de preț și ținând cont de noua taxă, mă îndoiesc că pentru Gazprom va fi profitabil să pompeze gaz de la Iamal (Nordul Extrem – n.r.) în aceste țări europene. În plus, taxa poate crește”, spune expertul FNEB.

Prin urmare, această taxă bulgară poate deveni o modalitate neobișnuită de a întrerupe livrările rusești de gaz către UE prin Turkish Stream. Este una dintre cele două rute terestre rămase pentru livrarea gazului nostru în UE. A doua rută – cea ucraineană – în general, se poate opri oricând din diverse motive.

UE a început să cumpere aproape tot GNL-ul rusesc. Și pentru acest gaz există o amenințare. Polonia a propus deja introducerea de sancțiuni împotriva GNL-ului rusesc. Dar multe țări europene nu au susținut această decizie, realizând consecințele îngrozitoare pentru întreaga economie a UE. „Totuși, pentru a depăși opoziția țărilor europene, se poate face ceva: de exemplu, pot acuza Rusia că a subminat conducta Balticconnector. Astfel de provocări ajută la a-i determina pe cei care nu sunt de acord să voteze pentru sancțiuni împotriva GNL rusesc”, nu exclude interlocutorul publicației Vzgliad.

Când această conductă de gaz a fost afectată, prețurile gazelor au crescut și ele brusc.