Corneliu Vlad: O strategie activă de contracarare a ofensivei occidentale

Corneliu VLAD

Păstrarea statului și suveranității de către Rusia a devenit miza principală a conflictului din Ucraina, scrie comentatorul Ivan Timofeev. Iar Dmitri Trenin, un veteran al analiștilor rusi, apreciază că elitele occidentale „se străduiesc să excludă Rusia din politica mondială ca factor independent și să distrugă complet economia rusă”.

Această strategie, spune el, ar permite Occidentului condus de SUA să rezolve „chestiunea Rusiei” și să creeze perspective favorabile în confruntarea cu China. ( De altfel, oameni politici americani începând cu președintele Biden și șeful Trezoreriei, ca și diverși comentatori politici, abordează public subiectul unei eventuale confruntări militare directe a SUA cu Rusia și China simultan, iar în Congresul SUA s-a redactat un raport pe această temă).

„Astăzi și în viitorul previzibil, Rusia este o țară în război” – apreciază Dmitri Trenin, iar această încercare de forțe, de cea mai mare amploare după al doilea război mondial, impune o mobilizare de aceleași proporții a autorităților și întregii societăți ruse.

Astazi, când „atitudinea adversarului nu lasă loc pentru un dialog serios, întrucât practic nu există nicio perspectivă de compromis, în primul rând între Statele Unite și Rusia”, s-a instaurat o noua dinamică în relațiile ruso-occidentale, constată Trenin. S-a produs o ruptură dramatică a tuturor legăturilor și Occidentul exercită o presiune sporită asupra Rusiei pe toate fronturile: stat, societate, economie, știință și tehnologie, cultură etc. Și este de prevăzut că actuala confruntare sistemică dintre Occident și Rusia se va prelungi.

Într-un moment de o asemenea gravitate, Rusia trebuie să adopte o strategie activă de contracarare a ofensivei multilaterale occidentale îndreptată împotrivă să.

În domeniul politicii externe, afirmă Trenin, obiectivul cel mai presant este consolidarea independenței Rusiei ca civilizație, ca actor global independent major, pentru a asigura un nivel acceptabil de securitate și pentru a crea condiții favorabile pentru o dezvoltare globală. Iar acest obiectiv impune o strategie integrată eficientă, care implică politica generală, militară, economică, tehnologică, informațională etc.

Sarcina principală imediată a acestei strategii este de a obține succesul strategic în Ucraina în parametrii stabiliți. Cea mai importantă sarcina a actualei politici externe nu este răsturnarea ordinii mondiale centrate pe SUA, ci un nou sistem de relații internaționale și formarea unei noi ordini. Iar atingerea acestui obiectiv este posibilă doar după un succes strategic în Ucraina.

În acest sens, extrem de importantă este consolidarea noilor realități geopolitice, geo-economice și militar-strategice în vestul fostei Uniuni Sovietice, în Donbass și Novorossia. Prioritare sunt relațiile aliate și integrarea cu Belarus și securitatea Rusiei în Asia Centrală și Caucazul de Sud.

Pe plan internațional, cele mai importante direcții sunt cooperarea cu China, India și Brazilia – și cu actori regionali de vârf – Turcia, țările ASEAN, statele din Golf, Iran, Egipt, Algeria, Israel, Africa de Sud, Pakistan, Argentina, Mexic și altele.

O nouă prioritate care se impune este interacţiunea multilaterală cu statele din partea non-vestică a lumii. Moscova trebuie să se concentreze pe construirea instituțiilor internaționale – Uniunea Economică Eurasiatică, Organizația Tratatului de Securitate Colectivă, Organizația de Cooperare de la Shanghai, gruparea Rusia-India-China, BRICS și mecanismele de dialog și parteneriat dintre Rusia și ASEAN, Africa și America Latină etc.

În relațiile cu Occidentul, strategia Rusiei prevede limitarea abilităților nucleare, convenționale și cibernetice ale SUA și descurajarea presiunilor militare asupra Rusiei și aliaților săi. O provocare după succesul strategic în Ucraina va fi forțarea țărilor NATO să recunoască efectiv interesele Rusiei și asigurarea noilor granițe ale Rusiei.

Moscova trebuie să evalueze caracterul rezonabil, posibilitățile și limitele cooperării situaționale cu diferite grupuri politice și sociale din Occident și cu alți potențiali aliați temporari din afara blocului care au unele interese comune cu Rusia.

Cel mai important obiectiv în relațiile interstatale este dezvoltarea relațiilor cu China. Parteneriatul strategic ruso-chinez este caracterizat oficial ca mai mult decât o alianță. Politica SUA apropie Rusia și China. Sprijinul politic și diplomatic al Chinei și chiar cooperarea economică și tehnologică limitată cu aceasta sunt foarte importante pentru Rusia. Iar dacă contradicțiile dintre SUA și China se agravează, Rusia trebuie să fie pregătită să sprijine Beijingul politic și să-i ofere în anumite condiții asistență militaro-tehnică, dar fără participarea directă la conflictul cu SUA.

Comentatorii ruși nu ezita să se pronunțe și asupra perspectivelor confruntării fără precedent între Rusia și SUA, împreună cu aliați ai lor.

“Relațiile dintre Rusia și statele occidentale au escaladat într-o confruntare activă, subliniază Trenin. Marele Joc a încetat să mai fie un joc. A devenit război total, deși unul hibrid până acum, deoarece conflictul armat din Ucraina nu este la scară largă în prezent. Dar pericolul ca acesta să ducă la o coliziune directă este în creștere”.

Într-un fel, scrie, la rândul său, Ivan Timofeev, „SUA se află într-o poziție mai bună. Pe fondul crizei, sunt capabile să-și disciplineze aliații, iar statalitatea sa nu este în pericol. Dar SUA au intrat în rivalitate cu China și s-au trezit într-o situație de dublă descurajare. Iar victoria Rusiei și întărirea relațiilor sale cu China vor fi o mare problemă pentru SUA din punct de vedere strategic”.