Foto: RIA Novosti
Președintele rus, Vladimir Putin, a participat la ședința plenară a reuniunii aniversare a Clubului Internațional de Dezbateri Valdai (în imagine), aflat la a XX-ea ediție. Tema reuniunii din acest an este „O multipolaritate justă: cum asigurăm securitatea și dezvoltarea pentru toți”. Redăm textul integral al discursului liderului rus.
Stimați participanți la ședința plenară! Colegi! Doamnelor și domnilor!
Sunt bucuros să vă salut pe toți la Soci, la această ediție aniversară, așa cum a spus prezentatorul nostru, a 20-a reuniune anuală a Clubului Internațional de Dezbateri Valdai.
Forumul nostru, sau, se poate spune, al dumneavoastră, care, prin tradiție, reunește politicieni și oameni de știință, experți și personalități publice din multe țări ale lumii, confirmă din nou înaltul statut al acestei platforme de discuții, intelectuală și așteptată. Dezbaterile de la Valdai sunt întotdeauna o reflectare a celor mai importante procese din politica mondială a secolului XXI, în toată completitudinea și complexitatea lor. Sunt convins că așa va fi și acum – așa a fost, probabil, și în zilele anterioare, când ați discutat între voi, așa va fi și de acum înainte, pentru că misiunea care stă în fața noastră este, de fapt, construirea lumii noi. Iar în asemenea etape definitorii, rolul și responsabilitatea unor intelectuali ca dumneavoastră, dragi colegi, este extrem de mare.
În anii de activitate a clubului atât în lume, cât și în țara noastră, așa cum tocmai s-a precizat, au avut loc schimbări serioase, chiar uriașe se poate spune. Conform standardelor istorice, douăzeci de ani nu este o perioară nici prea mare, nici prea lungă. Dar când pică în epoca de rupere a întregii structuri mondiale, timpul pare că se comprimă.
Și cred că sunt de acord că, în acești douăzeci de ani, s-au întâmplat mai multe evenimente decât se întâmplă în alte vremuri în multe, multe decenii, iar schimbările acestea sunt calitative, ce necesită o schimbare fundamentală chiar a principiilor relațiilor internaționale.
La începutul secolului XXI, toți au sperat că statele și popoarele au învățat lecțiile din costisitoarea și distrugătoarea confruntare militar-ideologică a secolului trecut, că au conștientizat caracterul ei devastator, că au simțit fragilitatea și interconexiunea planetei noastre, s-au convins că problemele globale ale omenirii reclamă acțiuni comune și găsirea de soluții colective. Dar egoismul, îngâmfarea și ignorarea provocărilor reale ne vor duce inevitabil în impas, la fel ca și încercarea celor mai puternici de a impune celorlalți propriile lor viziuni și interese. Acest lucru ar fi trebuit să devină evident pentru toată lumea – ar fi trebuit, dar s-a dovedit că nu a fost așa, nu.
Când ne-am întâlnit pentru prima dată la ședința Clubului, în urmă cu aproape douăzeci de ani, țara noastră intra în noua etapă a dezvoltării ei. Rusia a depășit cea mai dificilă perioadă de redresare după prăbușirea URSS. Noi, cu toată energia și bunăvoința noastră, ne-am implicat în procesele de construire a unei ordini mondiale, cum am crezut, mai echitabile. Din fericire, țara noastră este capabilă să vină cu o contribuție uriașă, deoarece avem ce propune prietenilor noștri, partenerilor, lumii întregi.
Din păcate, disponibilitatea noastră pentru o conclucrare constructivă a fost interpretată greșit de unii – au văzut-o ca supunere, ca o acceptare că noua ordine va fi construită de cei care s-au proclamat învingători în Războiul Rece, de fapt ca o recunoaștere că Rusia este gata să urmeze drumul trasat de alții, că este gata să se ghideze nu de propriile ei interese naționale, ci de interesele altora.
În toți acești ani, am atras de multe ori atenția: o astfel de abordare duce nu doar într-o fundătură, dar este sortită să degenereze într-un conflict militar. Nimeni nu avea însă de gând să ne audă și să ne asculte, nimeni nu a vrut. După cum știți, aroganța așa-numiților parteneri din Occident dădea pur și simplu, pe dinafară, altfel nu se poate spune.
SUA și sateliții lor s-au înscris ferm pe calea spre hegemonie – militară, politică, economică, culturală, chiar moral-spirituală, a valorilor. De la bun început ne-a fost clar că încercările de a institui un monopol erau sortite eșecului. Lumea este prea complexă și diversă pentru a fi subordonată unei singure scheme, chiar dacă în spatele ei se află puterea, puterea uriașă a Occidentului, acumulată de-a lungul secolelor de politică colonială. De altfel, nici colegii dumneavoastră – mulți nu sunt prezenți aici – nu neagă faptul că prosperitatea Occidentului a fost obținută într-o măsură substanțială grație jefuirii coloniilor de-a lungul secolelor. Este deja un fapt. Practic, acest nivel de dezvoltare a fost atins prin jefuirea întregii planete. Istoria Occidentului este în esență o cronică a expansiunii nesfârșite. Influența occidentală în lume este o uriașă piramidă militaro-financiară, care are tot timpul nevoie de un nou carburant pentru a se întreține pe sine însăși – de resursele naturale, tehnologice, umane care aparțin altora. De aceea Occidentul nu se poate opri pur și simplu și nici nu are de gând să o facă. Argumentele, îndemnurile, apelurile la rațiune și sugestiile noastre au fost pur și simplu ignorate.
Am vorbit deja despre asta în mod public și cu aliații noștri, cu partenerii noștri. Pentru că a fost un moment, când umilul dumneavoastră slujitor a venit cu o propunere: poate ar trebui să intrăm și în NATO? Dar nu, NATO nu are nevoie de o astfel de țară. Nu. Se ridică întrebarea, dar ce-ar mai trebui? Iar noi am crezut că suntem deja la fel ca ei, scuzați expresia, burghezi, cum se spune la noi în popor. Ce altceva? Confruntare ideologică nu mai există. Care este problema? Se pare că problema constă în intersele geopolitice și în atitudinea arogantă față de ceilalți. Asta e problema, aplombul.
La o presiune militaro-politică, în creștere constantă, trebuie să răspunzi. Am spus de mai multe ori că nu noi am început așa-numitul „război din Ucraina”. Dimpotrivă, noi încercăm să-i punem capăt. Nu noi am organizat, în 2014, lovitura de stat de la Kiev – o lovitură de stat, sângeroasă, neconstituțională. Oriunde s-ar întâmpla așa ceva, imediat am auzi prin toate mijloacele internaționale de informare în masă, subordonate, în primul rând, firește, lumii anglo-saxone: așa ceva nu se poate, este imposibil, este antidemocratic. Dar aici se poate. Au dezvăluit chiar și banii, cantitatea de bani plătită pentru această lovitură de stat. Totul este posibil.
Pe atunci, ne ocupam să-i susținem pe crimeeni și pe locuitorii din Sevastopol. Noi nu am organizat nici lovitura de stat și nu noi i-am îngrozit pe crimeeni și pe locuitorii din Sevastopol cu epurări etnice în spirit nazist. Nu noi am încercat să obligăm Donbass-ul la supunere trăgând asupra lor și bombardându-i. Nu noi am amenințat că le vom veni de hac celor care vor să vorbească limba lor maternă. Ascultați, doar sunt, aici, oameni informați, educați. Da, poți să aburești, scuzați expresia, mințile a milioane de oameni care văd adevărata realitate din mijloacele de informare în masă. Dar dumneavoastră știți ce s-a întâmplat: timp de nouă ani au bombardat, împușcat și au folosit tancuri. A fost declanșat un război, un război natural împotriva Donbassului. Și nimeni nu a numărat copiii care au murit în Donbass. Nimeni în alte țări, în special din Occident, nu a plâns pentru cei morți.
Războiul declanșat de regimul de la Kiev cu sprijinul activ, direct al Occidentului, a intrat deja în al zecelea an, iar operațiunea militară specială are rolul de a-i pune capăt. Și acest război ne amintește că pașii unilaterali, indiferent cine i-ar întreprinde, vor fi inevitabil întâmpinați cu acțiuni de răspuns. Acțiunea, cum se știe, naște contraacțiune. Așa procedează orice stat responsabil, suveran, independent și care se respectă.
Fiecare este pe deplin conștient de faptul că într-un sistem internațional în care domnește fărădelegea, unde totul decide cel care se închipuie excepțional, fără de păcat și singurul care are dreptate, oricine poate ajunge țintă pentru simplul motiv că o țară sau alta nu este pe gustul hegemonului, care și-a pierdut simțul măsurii, simțul realității.
Din păcate, trebuie să constatăm că adversrii noștri din Occident și-au pierdut simțul realității, că au depășit toate limitele posibile și imposibile. Debeaga.
Criza ucraineană nu este un conflict teritorial, vreau să subliniez acest lucru. Rusia este cea mai mare, cea mai întinsă, ca terioriu, țară din lume. Nu avem nici un interes din punctul de vedere al cuceririi de alte pământuri. Noi încă nu am explorat și învățat toată Siberia, Siberia de Est și Orientul Îndepărtat. Nu este un conflict teritorial și nici măcar stabilirea unui echilibru geopolitic regional. Problema este mult mai amplă și mai fundamentală: este vorba despre principiile pe care se va baza noua ordine mondială.
O pace durabilă se instalează doar când toate țările se vor simți în siguranță, când vor înțelege că părerea lor este respectată și că în lume există echilibru, când nimeni nu este capabil, pentru că așa vrea, să oblige, să impună celorlalți să trăiască și să se comporte așa cum dorește hegemonul, chiar dacă acest lucru vine în contradicție cu suveranitatea, cu adevăratele interese, tradiții, obiceiuri ale popoarelor și statelor. Într-o astfel de schemă însăși noțiunea de suveranitate, de orice fel, este pur și simplu negată, aruncată, scuzați-mă, la gunoi.
Este evident că respectarea abordărilor de pe pozițiile unui bloc, dorința de a împinge lumea într-o situație de confruntare permanentă între „noi și ei” este moștenirea vicioasă a secolului XX. Este un produs al culturii politice occidentale, în orice caz, manifestarea ei cea mai agresivă. Repet, Occidentul are mereu nevoie de un inamic, mai exact, o anumită parte a Occidentului, a elitelor occidentale. Are nevoie de un inamic pentru a justifica necesitatea de acțiune și expansiune în forță. Dar de un inamic este nevoie și pentru a menținere controlului intern într-un anumit sistem al aceluiași hegemon, în cadrul blocurilor – în cadrul NATO sau al altor blocuri militaro-politice. Există un inamic, deci toți trebuie să se unească în jurul șefului.
Nu este treaba noastră cum trăiesc alte state. Dar vedem cum în multe dintre ele elitele aflate la putere obligă societățile să accepte norme și reguli pe care cetățenii înșiși – în orice caz, un număr mare de cetățeni, iar în unele țări, se poate spune cu certitudine, majoritatea cetățenilor – nu doresc să le accepte. Dar sunt forțați, inventându-se în permanență motive în acest sens, găsindu-se vinovați externi pentru problemele interne tot mai mari, inventându-se și amplificându-se amenințări inexistente.
În același timp, Rusia este subiectul preferat al acestor politicieni. Desigur, ne-am obișnuit deja, istoric ne-am obișnuit cu asta. Dar chipul inamicului se încearcă a fi modelat din toți cei care nu sunt pregătiți să urmeze orbește aceste elite occidentale. Din oricine: din Republica Populară Chineză, în anumite situații, iar la un moment dat au încercat și din India – acum o curtează, dar noi, desigur, înțelegem perfect acest lucru, simțim și vedem cum stau lucrurile în Asia, totul este clar. Conducerea indiană, vreau să spun, este independentă, cu o puternică orientare națională. Cred că aceste încercări nu au nici un sens, dar cu toate acestea ele continuă. Încearcă să modeleze chipul unui inamic și din lumea arabă, tot selectiv, se străduiesc să acționeze cu grijă, dar, într-un final, totul se rezumă la acest lucru. Chiar din musulmani încearcă să modeleze un fel de mediu ostil. Și așa mai departe. Practic, oricine se comportă independent, care își urmează interesele, se transformă instantaneu pentru aceste elite într-un obstacol care trebuie înlăturat.
Lumii i se impun construcții geopolitice artificiale, sunt create formate de bloc închise. Vedem acest lucru în Europa, unde de zeci de ani este promovată cu obrăznicie linia de extindere a NATO, precum și în regiunea Asia-Pacific și în sudul Asiei, unde se încearcă distrugerea arhitecturii unei colaborări deschise și incluzive. Abordarea de bloc, ca să spunem lucrurilor pe nume, este o limitare a drepturilor și libertăților statelor la propria lor dezvoltare, o încercare de a le împinge într-o anumită cușcă de obligații. Ceea ce înseamnă, într-o anumită măsură – și este un lucru evident – deposedarea de o parte a suveranității, după care – foarte des – impunerea de soluții în alte domenii pe lângă sfera securității, și, înainte de toate, în economie, așa cum se întâmplă acum în relațiile dintre Statele Unite și Europa. Nu este nevoie să explic – dar dacă trebuie, voi vorbi mai în detaliu despre acest lucru pe parcusul dezbaterilor, după cuvântul meu introductiv.
De aceea se încearcă înlocuirea dreptului internațional cu o „ordine” – ce fel de „ordine”? – bazată pe niște „reguli”. Ce „reguli”, care sunt aceste „reguli”, cine le-a inventat, este total neclar. Este doar o prostie, o idioțenie. Dar ei încearcă să introducă acest lucru în conștiința a milioane de oameni. „Trebuie să trăim după reguli.” După ce reguli?
Și în general, dacă îmi permiteți, colegii noștri occidentali, în special din SUA, nu doar că stabilesc în mod arbitrar astfel de „reguli”, dar și învață cine și cum ar trebui să le îndeplinească, în general, cine și cum ar trebui să se comporte. Iar toate acestea se fac și se spun, de regulă, într-o manieră dintre cele mai mitocănești. Este aceeași manifestare a acestei gândiri coloniale. Auzim tot timpul, tot timpul se aude: trebuie, sunteți obligat, vă avertizăm la modul serios…
Dar cine sunteți voi, în general? Ce drept aveți să avertizați pe cineva? Este pur și simplu uluitor. Poate cei care procedează așa, poate voi înșivă este cazul să vă debarasați de aroganță, să încetați să vă mai comportați astfel față de comunitatea mondială, care știe perfect care sunt misiunile ei, interesele ei, poate ar trebui cu adevărat să renunțați la această mențalitate din epoca domniei coloniale?
Aș vrea să spun așa: ștergeți-vă la ochi, această eră s-a încheiat de mult și nu se va mai întoarce niciodată, niciodată.
Voi spune mai mult: de-a lungul secolelor, un astfel de comportament a dus la reproducerea unui singur lucru – războaie mari, pentru a căror justificare s-au inventat diverse scuze ideologice și chiar pseudo-morale. Astăzi, acest lucru este deosebit de periculos. Omenirea dispune de mijloace capabile, după cum se știe, să distrugă cu ușurință întreaga planetă, iar manipularea conștiinței, de o amploarae incredibilă, duce la pierderea simțului realității. Desigur, trebuie să ieșim din acest cerc vicios, trebuie să căutăm o cale de ieșire. Eu așa înțeleg, dragi prieteni și colegi, că acesta este scopul pentru care v-ați adunat aici, pe platforma Valdai.
În Conceptul de politică externă a Rusiei, adoptat în acest an, țara noastră este caracterizată ca stat-civilizație original. Această formulare reflectă cu precizie și cuprinzător modul în care înțelegem nu numai propria noastră evoluție, ea conținând, de asemenea, principiile de bază ale ordinii mondiale, la a cărei victorie sperăm.
În înțelegerea noastră, civilizația este un fenomen cu mai multe fațete. Desigur, acesta este interpretat în moduri diferite. A existat și o interpretare pur colonială: există o oarecare „lume civilizată” care servește drept model pentru alții, toată lumea trebuie să urmeze aceste standarde, modele, iar cei care nu sunt de acord vor fi împinși în „civilizație” cu bastonul unui domn „luminat”. Acele vremuri, așa cum tocmai am spus, au trecut, iar înțelegerea noastră despre civilizație este complet diferită.
În primul rând, există multe civilizații și nici una dintre ele nu este mai bună sau mai rea decât cealaltă. Au drepturi egale ca exponente ale aspirațiilor culturilor și tradițiilor lor, ale popoarelor lor. Pentru fiecare dintre noi toate acestea sunt ale mele. Pentru mine, de exemplu, acestea sunt aspirațiile poporului nostru, ale poporului meu, din care am avut norocul să fac parte.
Gânditori proeminenți din întreaga lume, adepți ai abordării civilizaționale, au reflectat și continuă să reflecteze asupra conceptului de „civilizație”. Este un fenomen cu mai multe componente. Fără a intra în profunzimi filosofice – probabil că nu este locul sau momentul pentru un astfel de raționament – voi încerca să-l descriu raportat la ziua de astăzi, voi încerca să fac asta în detaliu.
Principalele calități ale unui stat-civilizație sunt diversitatea și autosuficiența. Iată cele două componente principale, după părerea mea. Lumii moderne le este ceva străin orice unificare, fiecare stat și societate dorește să-și dezvolte în mod independent propria cale de dezvoltare. Un drum bazat pe cultură și tradiții, consfințite geografic, de experiența istorică, atât veche, cât și modernă, și de valorile poporului. Este o sinteză complexă, un proces de-a lungul căruia ia naștere o comunitate civilizațională originală și unică. Eterogenitatea și diversitatea ei sunt chezășia sustenabilității și dezvoltării.
De-a lungul secolelor, Rusia s-a format ca o țară cu diferite culturi, religii și naționalități. Civilizația rusă nu poate fi redusă la un numitor comun, dar nici nu poate fi divizată, pentru că există doar în integritatea ei, în bogăția ei spirituală și culturală. Menținerea unității trainice a unui astfel de stat nu este o sarcină ușoară.
De-a lungul secolelor ne-am confruntat cu cele mai grele încercări. Le-am depășit mereu, uneori cu un cost foarte mare, dar am învățat mereu lecții pentru viitor, întărind unitatea națională și integritatea statului rus.
Astăzi această experiență este cu adevărat de neprețuit. Lumea devine din ce în ce mai diversă. Prin metode simple de guvernare, prin a-i peria pe toți cu aceeași perie, cum spunem noi, cu care unele state sunt obișnuite, nu se poate face față întregii complexități a proceselor.
Ce este foarte important de adăugat aici? Un sistem de stat cu adevărat eficient și durabil nu poate fi impus din exterior. Crește în mod firesc din rădăcinile civilizaționale ale țărilor și popoarelor, iar Rusia este, în acest sens, un exemplu al modului în care se întâmplă acest lucru în viață, în practică.
Pilonul civilizațional este o condiție necesară a succesului în lumea modernă, o lume haotică, din păcate, periculoasă și care și-a pierdut liniile directoare. Din ce în ce mai multe state ajung exact la această concluzie, realizând propriile interese și nevoi, oportunități și limitări, originalitatea lor și gradul de interconectare cu lumea exterioară.
Sunt convins că omenirea nu se îndreaptă spre fragmentare în segmente concurente, nu se îndreaptă spre o nouă confruntare de bloc, indiferent de ce o motivează, nu către universalismul lipsit de suflet al unei noi globalizări – ci, dimpotrivă, lumea este pe drumul spre o sinergie de state-civilizații, spații mari, comunități care se conștientizează ca atare.
În același timp, civilizația nu este o structură universală, una pentru toți – așa ceva nu există. Fiecare civilizație este diferită de celelalte, fiecare este autosuficientă pe plan cultural, trăgându-și principiile ideologice și valorice din propria istorie și propriile tradiții. Respectul față de sine provine din respect, desigur, față de ceilalți, dar se are în vedere și respect din partea celorlalți. Prin urmare, civilizația nu impune nimic nimănui, dar nici nu permite să-i fie impus nimic ei. Dacă toată lumea respectă exact această regulă, aceasta va asigura coexistența armonioasă și interacțiunea creativă a tuturor participanților la relațiile internaționale.
Desigur, a-ți apăra alegerea civilizațională este o responsabilitate uriașă. Aceasta se referă la răspunsul la atentatele externe, stabilirea de relații strânse și constructive cu alte comunități civilizate și, cel mai important, menținerea stabilității și armoniei interne. La urma urmei, vedem doar cu toții că mediul internațional de astăzi este, așa cum am spus deja, din păcate, atât instabil, cât și destul de agresiv.
Și încă un lucru foarte important. Desigur, nu poți trăda civilizația nimănui. Aceasta este, de asemenea, calea către haosul general, este ceva nefiresc și dezgustător, aș spune. În ceea ce ne privește, noi am încercat și încercăm mereu să oferim astfel soluții care să țină cont de interesele tuturor. Dar interlocutorii noștri din Occident par să fi uitat complet că există asemenea noțiuni precum auto-constrângeri și compromisuri rezonabile, disponibilitatea de a ceda ceva pentru a obține un rezultat acceptabil pentru toată lumea. Nu, sunt literalmente obsedați de un singur lucru: să promoveze cu forța și, în același timp, cu orice preț, aici și acum, interesele lor. Dacă aceasta este alegerea lor, să vedem ce va rezulta din asta.
Paradoxul este că mâine conjunctura se poate schimba – asta este problema. De exemplu, se vor produce schimbări politice interne după următoarele alegeri. De pildă, țara insistă pe ceva, își promovează cu forță anumitele acțiuni cu orice preț – și mâine apar schimbări politice interne și, cu aceeași presiune și lipsă de jenă, se promovează cu totul altceva, uneori exact opusul.
Cel mai grăitor exemplu este programul nuclear iranian. O administrație [SUA] a promovat cu forță o decizie, a venit alta, totul a fost inversat și totul a mers în direcția opusă. Dar cum să lucrezi în astfel de condiții? Unde sunt reperele? Pe ce să te bazezi? Unde sunt garantiile? Să fie acestea „regulile” despre care ni se vorbește? Est pur și simplu o aiureală.
De ce se întâmplă toate acestea și de ce nu deranjează pe nimeni? Pentru că gândirea strategică a fost înlocuită cu urmărirea intereselor egoiste pe termen scurt nici măcar ale țărilor și popoarelor, ci ale grupurilor de influență în schimbare. De aici iresponsabilitatea incredibilă – din puctul de vedere al criteriilor anterioare – a comportamentului elitelor politice, care de multe ori au uitat și frica, și rușinea și se consideră absolut fără de păcat.
Abordarea civilizațională se opune unor astfel de tendințe deoarece se bazează pe interesele fundamentale, pe termen lung, ale statelor și popoarelor. Interese care sunt dictate nu de conjunctura ideologică de moment, ci de toată experiența istorică, de moștenirea trecutului, pe care se sprijină ideea unui viitor armonios.
Dacă toată lumea se lasă ghidată de acest lucru, în opinia mea, în lume vor fi mult mai puține conflicte, iar metodele de rezolvare a acestora vor deveni mult mai raționale, pentru că fiecare civilizație le respectă, cum am spus deja, pe celelalte și nu încearcă să schimbe pe nimeni după propriile idei.
Dragi prieteni, am citit cu interes raportul întocmit de Clubul Valdai pentru actuala întâlnire. El spune că astăzi toată lumea încearcă să înțeleagă, să-și imagineze o imagine a viitorului. Acest lucru este absolut firesc și de înțeles, mai ales pentru un mediu intelectual. Într-o eră a schimbărilor dramatice, când întregul mod de viață se prăbușește, este foarte important să ne dăm seama încotro ne îndreptăm și ce vrem să realizăm. Și, desigur, viitorul se creează astăzi, nu numai sub ochii noștri, ci cu mâinile noastre.
Desigur, atunci când este vorba de procese atât de gigantice, incredibil de complexe, este dificil sau aproape imposibil să prezicem rezultatul. Indiferent ce facem cu toții, viața va face cu siguranță propriile ajustări. Dar, cel puțin, trebuie să fim conștienți de ceea ce ne străduim, de ceea ce vrem să realizăm. Și în Rusia o astfel de înțelegere există.
În primul rând. Dorim să trăim într-o lume deschisă, interconectată, în care nimeni și niciodată nu va încerca să ridice bariere artificiale în calea comunicării între oameni, a realizării lor creative, a prosperității lor. Trebuie să existe un mediu fără bariere – către acest lucru trebuie să tindem
În al doilea rând. Dorim ca diversitatea lumii nu doar să fie păstrată, dar să fie fundamentul dezvoltării universale. Să impui oricărei țări sau popor un mod de a trăi, cum să se simtă trebuie interzis. Numai adevărata diversitate culturală și civilizațională va asigura bunăstarea oamenilor și un echilibru al intereselor
În al treilea rând. Noi suntem pentru reprezentavitate maximă. Nimeni nu are dreptul și nici nu poate conduce lumea pentru alții sau în numele altora. Lumea viitorului este o lume a deciziilor colective luate la acele niveluri care sunt cele mai eficiente și care sunt compuse din participanți cu adevărat capabili să contribuie semnificativ la rezolvarea unei probleme specifice. Nu cineva singur decide pentru toți ceilalți, și nici măcar toți nu decid totul, iar cei care sunt direct afectați de o chestiune sau alta, negociază ce și cum trebuie să facă.
În al patrulea rând. Suntem pentru securitate universală și pace durabilă, construită pe respectul pentru interesele tuturor: de la state mari și mari până la țări mici. Principalul lucru este eliberarea relațiilor internaționale de abordarea de pe pozițiile unui bloc, de moștenirea epocii coloniale și a Războiului rece. De zeci de ani vorbim despre indivizibilitatea securității, despre faptul că este imposibil să se asigure securitatea unora pe seama altora. Într-adevăr, armonia în acest domeniu este realizabilă. Trebuie doar să lași deoparte orgoliu, aroganța și să nu-i mai privești pe ceilalți ca pe niște parteneri de mâna a doua sau ca pe niște parii sau sălbatici.
În al cincilea rând. Suntem pentru dreptate pentru toți. Epoca exploatării oricui, am spus deja asta de două ori, a rămas în trecut. Țările și popoarele sunt clar conștiente de interesele și capacitățile lor și sunt gata să se bazeze pe ele însele – iar acest lucru le crește puterea. Pentru toți trebuie asigurat accesul la beneficiile dezvoltării moderne, iar încercările de a limita acest acces pentru orice țară sau popor trebuie privite ca un act de agresiune, exact așa
În al șaselea rând. Suntem pentru egalitate în drepturi, pentru diversitatea potențialelor diferitelor țăr. Este un factor absolut obiectiv. Dar un factor nu mai puțin obiectiv este și faptul că nimeni nu mai este dispus să se supună, să-și plaseze interesele și nevoile în dependență față de nu se știe cine, în special față de cei bogați și puternici
Aceasta nu este doar starea firească a comunității internaționale, este chintesența întregii experiențe istorice a omenirii. Sunt principiile la care dorim să aderăm și la care îi invităm să se alăture pe toți prietenii și colegii noștri.
Stimați colegi!
Rusia a fost, este și va fi unul dintre fundamentele sistemului mondial, pregătită pentru o interacțiune constructivă cu toți cei care luptă pentru pace și prosperitate, pregătită pentru o opoziție dură față de cei care promovează principiile dictatului și violenței. Suntem convinși că pragmatismul și bunul simț vor triumfa, iar o lume multipolară se va instaura.
În încheiere, aș dori să-mi exprim, ca întotdeauna, recunoștința organizatorilor forumului pentru pregătirea minuțioasă și de înaltă calitate, iar tuturor participanților la întâlnirea aniversară aș dori să adresez cuvinte de mulțumire pentru atenția acordată.
(pamflet) Ioan POPA Domnul Gradu Tudor este un jurnalist de televiziune bun profesionist și…
Maestrul român de taekwondo de gradul șapte dan Ioan Tiurean, care străbate lumea pe motocicletă,…
Omenirea se confruntă cu probleme serioase, pentru a căror rezolvare este nevoie de unitate, a…
Febra militaristă de la Washington a atins un nivel nemaivăzut, au avertizat într-un articol comun…
Reprezentanta oficială a ministerului rus de Externe, Maria Zaharova, a catalogat drept ”demență și curaj”…
La o întâlnire de la capitala Ucrainei, Zelenski i-a cerut lui Sikorsky să nu umfle…
This website uses cookies.
View Comments
Mulțumim pentru traducere și postare! Astăzi, 7 octombrie, președintele Vladimir Putin împlinește 71 de ani. În această zi aniversară îi doresc multă sănătate, putere de muncă, înțelepciune pentru a lua decizii bune, să aibă mereu alături oameni dragi și prieteni devotați, realizări frumoase în tot ceea ce și-a propus și o zi binecuvântată. La mulți ani, Vladimir Putin!